intentia

Cuvântul este cunoscut dar oare la ce se referă?
Este evident că un cuvânt nu descrie faptul ci îl distinge de celelalte. Acţiunea cuvântului este distincţia în percepţia noastră a evenimente sau forme asemănătoare dar complet diferite. Cea mai frecventă confuzie a cuvântului intenţie este cu dorinţa sau voinţa. Sunt procese asemănătoare dar complet diferite, motiv pentru care există şi diferenţa dintre cuvinte. Am afirmat că sunt procese şi nu lucruri chiar dacă procesele implică şi lucrurile ca repere ale evoluţiei sau desfăşurării lor. este evident că noi dacă nu percepem sau nu înţelegem ceva ne imaginăm fie lucrul fie raţiunea procesului. Acest automatism este cunoscut prin termenul de închipuire. Ne închipuim cei mai mari şi cei mai tari ca să ne satisfacem nevoia psihologică de autoafirmare şi dominaţie, sau ne închipuim lucruri ca să ne satisfacem necesitatea de mijloace de evidenţiere sau dominaţie.( dacă nu reuşim să ne închipuim sau să închipuim, copiem şi adaptăm personal închipuirile de succes ale altora). nu este o judecată de bine sau rău ci doar o evidenţiere a automatismelor psihologice comportamentale. Dacă această facilitate de care dispunem gratuit ar fi folosită raţional (adică cu o măsură de aur care ar genera asentimentul tuturor) nu ar fi nici un necaz. Dar asta numai individual se poate determina. NU există proces sau lucru rău (acţiune rea sau muncă rea), dar ceea ce îi dă sensul de bun sau rău este proporţia sau măsura în care este folosit. La fel nu există otravă sau medicament,dar o substanţă căpăta acesta calitate funcţie de proporţia (mederi în greceşte de unde vine cuvântul medicină) cu care relaţionăm sau interacţionam. Este justificat acest automatism prin raţiunea existenţială umană de a interacţiona, dar excesul este sursa risipirii individuale. Acesta este un proces evident pentru fiecare dacă ne folosim atenţia la propriul comportament mental, emoţional, social, (concepţie, sentiment, faptă). Cuvântul intenţie distinge acest proces automat de ceva asemănător dar complet diferit. Acestea nu sunt închipuiri ale mele pentru ca există dinainte de a exista eu ca persoană sau individ, pot fi cel mult închipuirile înaintaşilor noştri care au acţionat în energia planetei şi a căror acţiuni noi le repetăm astăzi inconştienţi de consecinţe dar pe care "le suportăm" de dragul tradiţiilor. Să recapitulăm recunoaşterile vizionarilor, sau revelaţiile lor. Nu fac o eşalonare temporală sau localizare spaţială sau individuală pentru ca sunt irelevanţe. Faptul este relevant: "gândirea este un proces în materie, (nu este un proces spiritual)"; "cunoaşterea este exprimată în gândire"; inteligenţa aparţine percepţiei (nu persoanei), este un act de percepţie"; "tot ceea ce este cunoscut este denumit şi este în memorie,memoria chiar"; "ceea ce este cunoscut trece în memorie şi din memorie în mediu sau obiectiv"; " o nouă cunoaştere este rezultatul unei percepţii inteligente care trece im memorie şi se obiectivează ca lucru sau proces intrând în percepţia comună"; Cunoaşterea deci modelează percepţia obiectivă. Orice refuz sau respingere a percepţiei fie ca este eveniment sau lucru este un refuz a ceea ce cunoaştem şi este în memoria noastră ca fapt sau acţiune.