13 ianuarie 2012

cei multi si cei putini II


Cunoaşterea şi viaţa sunt alternativele sistemului în slujba fiinţei umane. Cunoaşterea este relativă, superficială şi mereu alta, instrument adică informaţie sau lucru, tehnologie,
 iar viaţa este esenţă şi vindecare, regenerare şi refacere a fiinţei în urma degradărilor suportate prin greşelile necesare cunoaşterii, experienţei şi experimentării. Putem spune că degradarea este necesară pentru a experimenta şi cunoaşte dar că vindecarea sau vindecătorul există dinaintea existei oricărei degradări. Noi ştim să muncim nu ştim să ne relaxăm, noi ştim să ne îmbolnăvim dar nu ştim să ne autovindecam. Acesta ştiinţă a autovindecarii necondiţionate există în esenţă sau viaţă şi informaţional în A.D.N.-ul uman. Ea se relevă nelimitată acum. Conştiinţa existei nelimitate, necondiţionate a acestei calităţi şi capacităţi a fiecărui om o activează nelimitat şi necondiţionat. Până acum funcţionează doar limitat prin înşelarea conştiinţei, la ceea ce numim răni superficiale. A nu trăi ca un animal înseamnă a nu reacţiona la mediu sau ceea ce percepi prin ataşare sau respingere, prin asocierea unei imagini cu senzaţia. Exemplu edificator a acestei asocieri este existenţa revistelor pentru bărbaţi sau femei sau jocurilor pe calculator care dau impresii subiectului ca şi cum ar trăii la propiu acele situaţii; o existenţă virtuală şi falsă, un surogat al existenţei. Deviaţiile sexuale şi psihice generate de acesta existenţă surogat sunt generatoare de comportamente sociale deviante a căror soluţionări nu se găsesc în politică sau economie, în bogăţie sau cultură. Şi un bogat sau cultivat şi un sărac sau ignorant tot se excită în faţa unei poze de femeie. Excitaţia acesta se manifestă ca invidie sau gelozie, ca teamă sau bravadă, ca speranţa sau disperare, etc şi succesul filmelor de groază că şi a poveştilor de groază ne arată că excitaţiile sunt lacome de energie umană. O excitaţie de acest gen se estompează prin repetiţie şi de aceea lacomii de senzaţii tari inventează noi şi noi sau cât mă groaznice imagini pentru lăcomia de excitaţii. Acesata existenţă surogat este o modalitate de exploatare şi sugere de energie a corpului uman, fie a anumitor organe sau zone din corp fie a corpului în întregul său. Ne urăm, ne mâncăm noi corpul în timp ce nu ştim ce să mai facem ca să fie cât mai frumos şi cât mai puternic şi sănătos??? Evident că nu, noi ne iubim propriul corp. Atunci de ce ne comportăm sau acceptăm un comportament care vampirizează corpul de energie şi viaţa? Oare această existentă surogat a asocierilor ne ascunde adevărata situatie? Privim la filme şi ne excităm emoţional sau senzorial, în loc să vedem ce film trăim? De ce fugim de filmul existenţei personale şi individuale urmărind filme care nu au nici o legătură cu propria existenţă? Oaia neagră este oaia conştientă că este hrană şi mijloc al ciobanului şi nu vede ciobanul ca pe tătuc şi altruist călăuzitor în existenţa oilor. Omul conştient se descoperă hrană, hrană pentru tot ce nu îi place să facă şi pentru tot ce nu vrea să fie!!! Hrană pentru senzaţii şi excitaţii, pentru sisteme concepute inteligent pentru al transforma în hrană sau energie aservită unor interese străine omului. Doar claritatea interioară a conştiinţei, lumina minţii sau energiei umane ne poate conduce în existenţa; iar nu concepţiile şi idealurile care întroduc mai multă nemulţumire şi frustare şi moarte sau sinucidere în viaţă. Acesta claritate este calitatea fiecărei conştiinţe umane nu este necesar decât să-i dăm crezare, s-o respectăm pentru că este "a noastră". Omul este hipnotizat să nu respecte nimic din ceea ce este şi are, să se refuze pe sine, sau mai popular spus, să dea porumbelul păcii din mână pe cioară vopsită păun de pe gard. Desigur că aceste consideraţii sunt născute din percepţia a ceea ce trăiesc, sufăr, se petrece în propia percepţie, fără a mă separa de ceea ce trăim cu toţii, din şi prin empatie cum se spune. Asta nu însemna că sunt condamnat la acest tip de trăire empatică, ci doar că explorez prin trăire o structură emoţională şi conceptuală prin efectele sale asupra mea fără a mă ataşa de ele; sufăr fără suferinţă şi sunt nemulţumit fără nemulţumire. Există şi posibila trăirea empatică doar a valorilor emoţionale, senzoriale şi mentale cele mai înalte, compasiune, bucurie, intensitate dinamică, dar aşa cum am evidenţiat ma-ş autopozitiona între cei puţini şi asta izolează. Respingerea orgoliului conduce inevitabil la izolare şi alt tip de suferinţă numită tristeţe. Viaţa îmi relevă armonia, diversitate în unitate şi unitatea diversităţii, măsură de aur a bunului simţ care conţine toate elementele fără discriminare. Discriminarea sau exclusivismul este produs prin asocieri adică respingeri şi acaparări personale. Revenirea la original este revenirea la bunul simţ de a nu judeca sau condamna ceea ce şi tu ai făcut cândva, sau în intenţie, sau prin râvnă, chiar dacă pe ascuns sau la un nivel de manifestare redus. Nu este uşor;  evident noi criticăm şi judecăm ceea ce am făcut sau facem acum. Simbolul berbecului care se dă cap în cap tot cu berbeci este simbolul judecăţii a ceea ce faci şi eşti tu însuţi, autoflagelare cu o cruzime şi lipsa de milă revoltătoare pentru conştiinţa. Nu este nimeni altcineva care să ne judece cu o mai mare cruzime ca noi înşine şi asta este inducţia hipnotică în funcţiune, cea a lipsei de încredere, respect şi apreciere, a vinovăţiei fiinţei umane. Nimic mai fals, chiar dacă astfel hipnotizaţi şi acesta hipnotică proiecţie a acaparat conştiinţa de sine a fiinţelor omeneşti care se manifestă în consecinţă. Nu soldatul este vinovat ci cel care a dat ordinul crimei. Să fie oare un general al extratereştrilor care a dat ordinul acesta precum, afirma superinformata doanma auzită de mine pe un post tv.??? Oare nu este doar prostia care omoară în numele inteligenţei! Amintiti-va ca nu sunteti vinovati, nici pedepsiti, nici victime!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu