13 ianuarie 2012

cei multi si cei putini

În percepţia noastră această disjuncţie conceptuală şi funcţională social este evidentă.
Cei puţin sunt cei invidiaţi, cei care au, şi se evidenţiază prin asta, poziţii şi mijloace la care cei mulţi aspiră. Cei puţini hotărăsc soartă celor mulţi şi le explică că asta este soarta pe care cerul (lor) a hotărât pentru ei; bineînţeles paranteza este omisă. Acesta fatalitate a sorţii celor mulţi fiind hotărâtă de o putere de deasupra tuturor, nimeni nu are vreo responsabilitate sau putere de a schimba ceva şi singura atitudine raţională este supunerea şi conformarea. Cei puţini sunt cei care dau legi şi reguli pentru cei mulţi, afirmă şi impune autoritatea legii asupra tuturor. Cei puţini sunt deasupra oricăror legi pentru că ele au fost date pentru cei mulţi nu şi pentru ei. În fapt sursa oricăror privilegii şi proprietăţi este încălcarea legilor pe care cei mulţi sunt constrânşi să le respecte. Cei puţin sunt moralişti, experţi în "cum ar trebui să fie", bineînţeles pentru cei mulţi. Cei puţini sunt vedete tv, imaginea lor fiind principală preocupare. Cei mulţi trebuie să-i invidieze, să aspire la a le lua locul, să vadă în ei un model de realizare şi succes. Cei puţini sunt visul celor mulţi, iar cei mulţi visează la bucuriile şi privilegiile de care s-ar bucura în poziţia celor puţini. Cei mulţi invidiază şi bârfesc în acelaşi timp pe cei puţini. II acuză de corupţie şi perfidie. La început invidiază pentru ceea ce trăiesc cei puţini în imaginaţia lor, îi invocă şi aplaudă sperând că astfel vor răzbi şi ei. Cei mulţi sunt fanii celor puţini, iar aceştia le exaltă speranţele şi emoţiile făcându-i să se simtă în locul lor. Aplaudaci înrăiţi şi fanatici cei mulţi îşi consumă energia şi viaţa copiind vestimentaţia, atitudinea şi concepţiile celor puţini sperând neîncetat că acesta atitudine îi va duce în poziţia atât de râvnita. Râvnesc nebuneşte la poziţionarea personală între cei puţini şi pentru asta sunt în stare să facă orice compromis, inclusiv crimă. Urmăresc mai ceva decât serviciile secrete tot ce fac şi tot ce spun cei puţini ca să îi copieze şi să le ia locul. Normal că dezamăgirea după ce ai făcut asemenea eforturi inimaginabile de aţi ocupa viaţa cu viaţa altuia este cruntă; când se descoperă inutilitatea lor şi faptul că cei puţini nu îi răsplătesc pentru susţinere ci dimpotrivă îi folosesc pentru menţinerea propriului statut, începe răzbunarea. Calomnia face ravagii, discreditatrea sau ignorarea deasemenea, asasinarea mediatică este la modă. În faţa unui nou venit sau aspirant la privilegiul celor puţini stau exigenţe greu de depăşit; acest fapt face ca statutul respectiv să nu poată fi obţinut decât cu forţa trecând peste orice norme sau peste cadavre. Se spune că privilegiul se ia cu forţa, iar şantajul este unul din mijloacele frecvent utilizate. Din acest motiv nu poţi ajunge între cei puţini dacă nu eşti santajabil. Acest fapt este garanţia tăcerii, păstrării secretului celor puţini pentru că altfel cei mulţi află imediat mijloacele prin care s-a obţinut accesul şi oprobiul lor este garantat. Este normal că din moment ce secta celor puţini este poziţionată deasupra oricăror norme morale sau cutume sociale şi legi juridice să nu poţi acesa acolo decât încălcând toate normele şi legile existente. Această direcţie de acţiune politică a celor mulţi aspiranţi la privilegii sau împlinirea propriilor vise de mărire şi succes după modelul celor puţini este prezentată ca luptă pentru libertate. Această prezentare justifică orice mijloc în concepţia criminală a scopurilor scuzate de mijloace. Idealul libertăţii (evident negarea faptului că eşti liber şi acceptarea sclaviei) justifică orice crimă morală sau faptică din moment ce acesta este născut din sămânţa sclaviei mentale emoţionale şi sociale în care se află atât cei mulţi cât şi cei puţini. Diferenţa între ei este aceea că cei puţin ascund asta prin imaginea libertinajului prezentat ca libertate, iar cei mulţi sunt sclavi pe faţă. Cei mulţi sunt masa de manevră a acelor puţini, mase populare, mase de votanţi, mase de soldaţi, clienti sau pacienti, enoriasi, într-un cuvânt atribute nu oameni. Desigur în numele binelui lor, atributelor, cei puţini fac toate sacrificiile posibile, adică muncesc pentru binele comun. Evidenţa faptelor arată că cu cât muncesc mai mult pentru binele comun, cu atât acest bine este mai depărtat de 'comun" şi mai apropiat de cei puţini.  La un moment dat cei puţini nu mai reuşesc să păstreze statutul decât dacă sunt şi mai puţini, iar cei mulţi dacă sunt prea mulţi împovărează mecanismul manipulării făcându-l costisitor. Puterea celor puţini asupra celor mulţi este limitată de numărul ambelor categorii. De aceea cei puţini şi din ce în ce mai puţini fac scenarii de limitarea creşterii numărului celor mulţi peste nivelul posibil de controlat. Firesc că dacă cei puţini sunt din ce în ce mai puţini,  cei mulţi să fie din ce în ce mai mulţi,  dar acesta logică contravine şmecheriei controlului şi dominaţiei sub pretextul democraţiei şi binelui comun care nu mai poate fi susţinut de evidenta conducerii unei persoane sau grup minor de persoane şi mulţime. Astfel se ajunge ca cei puţini să împartă teritorial şi social domeniile lor de influenţă. Apar "uniuni" state si uniuni statale pentru managementul situaţiei şi păstrarea aparenţelor. Este ca si cum un păstor cu prea multe oi le împarte în mai multe turme la mai mulţi oieri ca să le poată mulge, tunde, etc. În acest fel se salvează situaţia şi cei din ce în ce mai puţini pot controla din ce în ce mai mulţi. Bineînţeles că "uniunile" celor puţini au o comuniune de şi mai puţini. Dacă cei mulţi devin îndărătnici sunt puşi să se războiască între ei ca să-şi rărească numărul. Aceste două categorii sociale se susţin una pe alta, nu pot exista una fără altă, este o relaţie amoroasă sau sexuală nemărturisită între ele. Cei puţini sunt întruparea viselor celor mulţi şi cei mulţi sunt întruparea spaimelor celor puţini. Orice conflict între cele două categorii sociale este absurd prin această evidentă. Unul dintre cei mulţi revoltat de ceea ce fac cei puţini, ajuns în poziţia lor va face exact la fel;  şi invers. Rularea politică este astfel inutilă, schimbarea şefilor bucuria proştilor. Este evidentă asta prin lipsa oricărei schimbări în percepţia noastră a situaţiei sociale. Speranţa că altcineva în poziţia dominată va produce schimbarea situaţiei celor mulţi este o utopie. Aceasta este situaţia prezentă astăzi în conştiinţa umanităţii. Oricâţi morali sau integrii îşi revendică accesul la putere sunt ipocriţi, mint cu neruşinare. Odată ajunşi acolo vor face exact la fel ca cei dinaintea lui, va căuta dominaţia situaţiei până la absolutismul mascat. Nici nu poate să facă altfel pentru că asta este sistemul şi odată acaparat de el nu-l poate schimba din interior cum nu a putut nici Gorbaciov. Cel mult poate să-l demoleze pentru scurtă durată că se reface singur şi sacrifică sacrificatorul.:) Ce este de făcut este strigătul omenirii. Evident este că nu cunoaştem mijlocul transformării unui sistem importriva fiinţei umane într-un sistem în slujba fiinţei umane atât timp cât credem minciuna sub care se ascunde primul din enumerare. Am ascultat cu stupoare o femeie care susţinea că cei puţini sunt extratereştri, că au un general suprem, că domină omenirea de f. f. mulţi ani şi că este normal să fie aşa, că omenirea trebuie să fie obedientă în faţa acestui sistem pentru că este "superior" şi că ne conduce la superior. Ca noi oamenii nu putem să înţelegem planul lor măreţ prezentat pe post de planul lui Dumnezeu. Dacă este aşa, atunci acest Dumnezeu este unul fals, mincinos, crud şi criminal! Nu putem spune că nu cunoaştem mijlocul prin care putem transforma sistemul, avem exemplul manifestării şi comportamentului conştiinţei cristice. Nu avem nici o scuză sau justificare. Dragostea dăruieşte cunoaştere şi iubirea este viaţă.

Un comentariu:

  1. Aceasta structura sociala modelata conceptual este cunoscuta sub forma relatiei 1-9-90. In care:
    -1 sau 1% reprezinta Tiranul, exclusivismul ca atitudine si persoana ca forma.
    -9 sau 90% reprezinta pe "cei putini" sau instrumentele privilegiate ale tiranului.
    -9o sau 90% reprezinta pe cei multi, hrana tiranului mereu proaspata prin reproducere.
    Observatia care se impune pentru a nu ii confunda este aceea ca 1 sau 1% sunt incognito sau necunoscuti, neafisati, ascunsi, secreti. Va puteti intalni cu el(ei) pe strada fara sa aveti nici cea mai mica banuiala ca ar fi altfel decat orice om din norma. Daca va descoperiti a fi unul din cei multi cercetati daca nu sunteti chiar dvs. acel 1 sau din cei 1%. Ascunzatoarea perfecta este cea ignorata sau nebanuita chiar de dvs.

    RăspundețiȘtergere