31 ianuarie 2011

Complacerea

1.Dinainteascultarea.
Este cel mai banal mijloc de blocare a initiativelor si creativitatii. Este expresia experientelor intelectuale care
 au pornit din cauzele secunde, adica exteriorizarea cauzalitatii, determinand o stare permament conditionata a constiintei si, ca atare, un sentiment de nemultumire si neputinta, care la randul sau face ca mintea sa genereze scenarii, sau solutii ce implica elemntele sale ca fiind conditionate unele de altele, legate si immobile. Acest tip de raspuns, automat, mechanic al memoriei pe care-l confundam cu gandirea, vis a vis de solutionarea unei probleme care apare la un moment dat, face sa se releve faptul ca nu exista experiente intelectuale a caror eficienta in exprimare sa acopere cu solutii eficiente problematica vietii cotidiene. De asemenea, se releva faptul ca avem permanent nevoie de experiente practice noi pornite din alte nivele de constiinta in care libertatea este cauzalitatea; iar conditionarea evenimentelor mentale, ca reprezentari si exprimari ale lor in lume, este expresia propriilor noastre decizii exprimate verbal. Exista si acesta perceptie “conditionare lucrativa”, procesul intruparii in evenimente ale vietii, a reprezentarilor mentale unice in sine, libere fiecare in parte a se exprima neconditionat sau in succesiunea exprimariilor verbale. Este procesul lege de neinlaturat, in care din momentul exprimarii unei reprezentari mentale (sentiment+gand+cuvant), in mod neabatut se declanseaza procesul unui intreg lant de evenimente conditionate intre ele, care au ca rezultat tocmai manifestarea in existenta ca eveniment sau lucru, a ceea ce am decis prin exprimare a genera. Pe acest process (fatalitate) se bazeaza noua cultura a comunicarii, in asa fel incat sa folosim conditionarea in exprimarea libertatii, in concretizarea ei. Libertatea este principiul moral si vital al existentei umane. Dinainteascultarile sunt expresii ale depozitelor mentale determinate de experiente, concentrate si in colaps launtric de repetarea lor, pana la demolarea depozitului insusi. Exista si dinainteascultari ale unor experiente “creatoare”, a unor reusite, care ne dau speranta si incredere in reusitele personale, dar ele nu pot fi folosite ca metode sau formule fara sa nu colectam neputintă. In momentul in care folosim ca model o dinainteascultare “pozitiva”, ea devine conditionarea noastra si nu libertatea noastra; chiar ne impiedica pe drumul individual spre libertate, generand griji, exigente si noi necesitati, care nu sunt altceva decat subtile sugestii ca ne-ar lipsi, tocmai ceea ce avem. Necesitatea si-o cunoaste numai cel ce si-o stabileste singur, constient de fasptul ca nu este o lipsa a sa, ci o decizie in a exprima o anumita valenta, posibilitate a sa din procesul lui “A fi” in viata si existenta, Eu Sunt. Procesul proiectiv generator al muncii este transformat intr-un joc practicat cu entuziasmul si optimismul cu care copiii se joaca, fiind in clipa jocului ceea ce si-a propus sa fie in joc (mama, tata, medic,etc); dar acest joc-muncă este in constienta deplina a circumstantelor sau mediului in care se desfassoara, (da si cezarului ce-I al cezarului), in asa fel incat, să poarte o haină a banalităţii, care sa-l protejeze de autoevidentiere si spectaculozitate. Exemplu de dinainteascultare personala este : timpul este pretios dar transformat in bani nu mai pretuieste nimănui, motiv pentru care oamenii cu bani afirma constant ca nu au timp desi “die Zeit ist Geld” (timpul e bani); e o certitudine ca nu au timp, este in urma lor. Alta dinainteascultare a mea este aceea ca oamenii nu vor sa faca effort si se complac in comoditatea reactivitatii si ineficientei numită interes; sau lumea este asa cum este si nu poate fi schimbata. Rugaciunea mea pentru tine, este ca să iti descoperi si notezi dinainteascultarile conditionale ale propriei perceptii ! (dupa care sa le dai foc ca uscaturilor de peste iarna adunate in gradini). O dinainteascultare teribil de constrangatoare este aceea : eu sunt vio…

2 comentarii:

  1. Mi se pare ca dinainteascultarile stau de obicei ascunse si cand iti propui sa le descoperi si sa le dai foc nu-s de gasit, abia daca descoperi una sau doua. Ies la iveala si te trantesc cand nu te gandesti la ele, cand esti prins de o situatie. Uneori, in astfel de situatii, le vad, le recunosc, dar nu pot sa scap de ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu este necesar "sa scapi", ci sa nu le urmezi!

    RăspundețiȘtergere