complacerea-dinaintexistenta

3.Justificarea
Dinainteascultarile si rachetii sunt conservati, dunstuiti si pusi la pastrare de Justificare Natura planetara si

 universala este evident o platforma comuna, un teren de joaca in care vietuitoarele isi exprima propria natura particulara. Constiintele fixate istoric si atributiv actionand linear (reactie la reactie), ignora permanent ofertele platformei, inchizandu-se permanent in sfera propiilor senzatii sau pareri. Cum se face ca o fiinta inteligenta in natura sa, actioneaza complet irrational prin comportamentul sau linear reactiv la tot ce este, ignorand ceea ce este? Acest miracol este realizat de justificare. Acest instrument modelator si conservator in acelasi timp, a reactiunilor irationale, este mijlocul de conservare a ceea ce credem ca este bine dintr-o perspectiva egocentrica in care sentimentul izolarii si separarii de tot ceea ce este, domina fiinta. Aparent justificarile sunt ‘ultimele” in sensul ca apar ‘tehnologic” dupa faptele noastre. Dar la o observatie atenă, repetam fapte care au fost justificate “beton" anterior, convinsi ca este binele nostru personal, ca asa este bine si pentru clanul făurit pe cârdăşia nevoilor si dependentelor psihologice. In aparenta noi interpretam situatiile circumstantelor cu care ne confruntam la un moment dat (asa numita judecare). Verbul a interpreta conduce in mod obligatoriu la existenta unui scenariu si regii, adica a unui rol dinaite-existent interpretarilor noastre. In urma unei observatii a atentiei neselective, putem lesne vedea că scenaristul si regizorul, creatorii rolului si controlorii interpretarii lui, sunt Justificarile. Monstrul care este rachetul “scopul scuză mijloacele” este conservat si repetat de justificarea cu: asa fac si ceilalti, daca nu omori esti omarat, etc. Justificarea modelează gandirea, modelează cunoasterea, modelează perceptia, perceptia modelata de justificare o jsutifica ca reactie optima si rezolvatoare a problematicilor existentiale. Cerc vicios; (prin consecinte catalogat astfel). Procesul complacerii cu cele trei repere ale miscarii lui, dinainteascultarea, rachetul si justificarea,  coactionari in firma demolarilor de initiative si implinirii a oricaror minunate vise chiar dinainte de a se naste, este procesul dinainteaexistentei. O metafora ar suna cam asa: dinainteascultarea este gogosarul (gogoriţa), rachetul gogosarul conservat, justificarea conservantul care face sa nu se strice murat-ura si astfel sa ne hrănim numai cu ea, fiindca este comod si deagata. Sa nu fii om e cel mai simplu: reactionezi la tot ce este cu crasă  indiferenta fata de ceea ce esti. Hrana abundentă a murăturilor ideatice, emotionale si chimice este la discretie, totdeauna la indemana, dar mai ales “Gratis”, “fără efort” . Cand acestea sunt modelarile propriului sine, nemultumirea, nefericirea si esecul, capata sens. Faptele transcend Totul. Ceea ce judeci, analizezi, elaborezi, doresti, etc, egal cu zero, fapta bate tot;  cel mai mare succes este insuccesul!. Cand fapta este justificarea, sperantele sunt motivate concret,  ca deşarte. Când dragostea justificării este, numai dorinţe rămân. Dupa acesta abordare “romantica” să ne intrebam: care si ce este actiunea? Actiunea care ne scoate din complacere si confuzie, din rolul de copy-paste, sau maimuta din care, dupa judecati profunde si serioase, stiintific am tras concluzia ca "ne-o tragem". Dupa multe incercari nereusite, fara sa transformam esecul in success prin justificare, este evident ca in constiinta omenirii, reactivă, adică paralizată pe o directie de gigi-contra, sau contra-gigi-contra, fara sa stie contra a ce este, contra sa fie ca e bine, nu exista perceptia actiunii. Fara aceasta perceptie eforturile sunt inutile, se repeta aceeasi faptă sub forme diferite si cu aceleasi consecinte, nefericirea. Drepturile omului au fost scrise ca să se ştie clar ce să nu se dea; invataturile dragostei au fost revelate ca nu cumva sa gresim si din intamplare sa le comitem. Cand se intamplă, e problema mare! Ce faci dom’le, zambesti!; tu nu vezi ce rea e lumea? Vine sfarsitul lumii! Ai inebunit! Nu-ti faci adapost subteran? Fascinant este cum justificarea mortii lupta impotriva ei; ce mai conteaza cand mori daca tot este inevitabil!? Acesta proiectie viioare a mortii fatale si inevitabile, asemenea birului modernizat, factura si fiscul, ce targhet, misiune, viziune, obiective, obligatii si datorii are oare? Ce jsutifica?