Gandirea ca actiune/reflexie a centrului "eu"gnadit in campul ei,
se misca pe doua directii; -una inspre/pentru un "tine" si
-una inspre/pentru un "mine insumi";
Evenimentele in lumea noastra vin spre/catre noi de asemenea din doua cauzalitati distincte:
- din cauza unui :"tu" si
-din cauza unui " a mea"
Nota: -1/ Si "tine', "mie insumi", "mea" si "tu" au grad inalt de generalitate acoperind tot personalul de la bordul navei cosmice numita "Pamant", formand sufletul ei "Gaia " Dar au si extensii in spatiul extrapamantesc inconjurator , in univers Constiinta sa de sine statatoare in imesitatea inconjuratoare este"Eu sunt pamantul"
-2/ Este de remarcat un mic detaliu care scapa in mod curent atentiei noastre: De ce sunt in cir- culatie doua nume pentru nava? Vom repeta ce am mai auzit ca argumentatie: denumiri diferite ale aceluiasi fapt care este valabila evident in cadrul aceleiasi limbi vorbite. Insa , aud doua sunete diferite! Oare sunetul auzit este fara importanta ? Fara efect asupra faptului/ mea la care se refera? NU cred, observand efectele sunetelor in lumea inconjuratoare, mai ales asupra oamenilor! In gandire sunetul este totul, lumina, actiune, gand, fapt,- traire, raire sau moarte declanseaza si intretine doar prin acord/dezacordul oamenilor cu acestea.! Toata aceasta "dualitate" perceptiv-cauzala sa ne conduca la relevarea sau conservarea a 'doua lumi"? -speculez- a terienilor/Geea si pamantenilor /Gaia. Asa se pare din moment ce numele dat unui eveniment/fapt trecator cu viteza mai mare sau mai mica influenteaza atat de puternic fapta viului si campul constiintei .
Rezultatele acestor miscari sunt considerate actiuni ,in fapt sunt reatii cu toatele; reactiile constiintei in perceptie in starea de inconstienta in care este fie neimplicata , fie victima, fie inactiva/neputinciosa/ moarta.. Starea constiintei perceptiei este aceea de constiinta "perceptiei creatoare/cocreatoare", unicul " actionar" (sursa actiuni) al edificiului perceptiei
Conmportamentul/ miscarea eu-lui din campul gandirii este linear : incolo si-ncoace.
Paradoxul este ca propriile credinte sau necredinte nu sunt fidele acestor evidente; Noi credem despre noi ca suntem altfel, separati si diferiti de radiatia lineara a gandului.si ca ne miscam nu incolo-ncoace ci, de colo-colo. :) . Sigur, credintele fara ratiune sunt superstitie si nebunie dar aici credinta este sustinuta de ratiunea deplasarilor evidente de colo-colo.
Facem bilantul de pana acum si constatam ca ne-am ales cu constienta a doua simultaneitati in campul existentei si energiei potentialului nostru viu in manifestare: O miscare "de colo-colo" pe orizontala evidenta ca linie continuta unui plan din percetiea curenta si o miscare "incolo - 'ncoace" permanent perpendiculara pe planul percetiei si constiintei sale , observatorului insusi.
Nu putem ignora nicicum ca aceste miscari incolo-'ncoace ,sau "dinspre-inspre" trec sau patrund/ strabat obsevatorul datorita efectului lor, constiinta perceptiei generand drept consecinta senzatiile unui spre "launtru sau afara". Aceasta evidenta perceptiva a patrunderii spre inlauntru sau spre inafara transforma obervatorul sau constienta perceptiei in centrul fluid al tranformarilor, un centru de tip portal sau gaura neagra.-cel care percepe este un NIMIC prin care trece TOTUL din launtru spre afara si din afara spre launtru dar si perceptia faptului ca : toate miscarile posibile trec prin "mine" asemenea unor fire invizibile care unesc toate corpurile universale, Toate radiatiile corpurilor intregului univers trec prin mine asemenea unor fire nevazute, pe care "le impletesc" intr-un fel de miscare / balet incomprehensibil si sublim ca " mine insumi".
Nu cunoasc daca, tocmai rugaciunea sfintilor locului , maestri isihastri care au trecut: "Sunt un canal curat!" , evident implicit/nerostit./doar de ei stiut, un canal "pentru iubirea ta Domne Dumnezeul nostru!" si rugaciunea "Doamne Dumnezeule mantuieste-ma!" in care mantuirea era sinonima cu "curatirea canalului" de oprelistele curgerii iubirii dimnezeiesti, nu au condus la reelevarea acestor perceptii in campul constientei gandirii.
Baletul la care ma refeream mai sus este dansat dincolo de constienta/ gandirea lui , cel mai aproape de "ceva " care "ne danseaza"- oare este curgerea iubirii dumnezeiesti la care faceau isihastrii referire acest "dans ? In orice caz, imi dau acordul cu perceptia conform careia este contributia lor la evolutia si desavarsirea contiintei "locului natal" pentru care merita intreaga noastra recunoastinta "inteleptii neamului"
Cautam departe (unii peste mari si tari), cand ceea ce cautam este cel mai aproape de fiecare cautator. Dam pret mare lucrurilor care nu ne apartin si pe care nu le putem pastra, denigrand/ devalorizand ceea ce este al nostru prin drept divin/creator - locul nasterii fiecaruia pamantean/terian, etc. Astfel ceea ce avem se devalorizeaza, slabeste, dispare si noi odata cu el .Este trista istorie a efemeritatii fiecaruia, tocmai cand se incapataneaza sa nu treaca , iar incetarea cautarii/timpului/incapatanarii urmeaza a ne reeleva sublimul misterului/miracolului fiintei umane.
Gandul este in campul explorarii nu al adevarului, realitatii, etc; este cea mai rapida nava cosmica din universul cunoscut si necunoscut, al imensitatii sau adancimii. Cine respecta gandul propriu cand ii asculta muzica si dansul naturii sale tacand- se inminuneaza!
Cu taote ca "obisnuinta greselii" se repeta ca un ecou si ne prinde neatenti , ca urmare, devalorizarea propriei fiinte se autoregenreaza ca miscare a gandirii din energia 'bateriei neatentie", in orice clipa putem vindeca rana neatentiei la cele ce sunt asa cum sunt si nu cum vrem noi sau altii sa fie.
Neatentia este ca o gaura in sfera energiei care se dezumfla . Nu este decat o iluzie/efect in perceptia constienta, senzatia care apare atunci cand "nu suntem acolo unde este atentia noastra" si reciproca este valabila. Acest posibil se naste la randul sau prin dorinta devenita obsesie care ne leaga sau blocheaza miscarea ca si cum am fi legati de un stalp, Suntem in alta parte/ circumstanta, dar, atentia noastra a ramas legata/concentrata de/pe stalpul dorintei obsesive, incremenit in proiectul ei. In aceste situatii, fara Atentia noastra, in circumstantele concretului cuprinzator, suntem complet vulnerabili la orice atacuri/accidente, hotii/pierderi resurse proprii si sugestii hipnotice/ imbolnaviri identitare/ facuti sclavi /servitori / inferiori sugestiv, de catre constientele mediului cultural respectiv.
Fara atentie , mai bine nu am fi; caci existenta cu aceasta lipsa este sclavie istorica, fara libertate/iubire, fara evolutie/miscare a gandirii irationale inconsteinte de propria fiinta. Negati asta? Cum suntem vazuti de negustori astazi, decat pe post de " clienti", "bolnavi", "nestiutori", "contributori"? Suntem abordati in relatiile sociale ca si oameni , ca semenii celor ce ne vand sau trateaza, educa si conduc? Faptul ca suntem om ramane in begraund , departe de concretul miscarii gandirii si comportamentului curent.
se misca pe doua directii; -una inspre/pentru un "tine" si
-una inspre/pentru un "mine insumi";
Evenimentele in lumea noastra vin spre/catre noi de asemenea din doua cauzalitati distincte:
- din cauza unui :"tu" si
-din cauza unui " a mea"
Nota: -1/ Si "tine', "mie insumi", "mea" si "tu" au grad inalt de generalitate acoperind tot personalul de la bordul navei cosmice numita "Pamant", formand sufletul ei "Gaia " Dar au si extensii in spatiul extrapamantesc inconjurator , in univers Constiinta sa de sine statatoare in imesitatea inconjuratoare este"Eu sunt pamantul"
-2/ Este de remarcat un mic detaliu care scapa in mod curent atentiei noastre: De ce sunt in cir- culatie doua nume pentru nava? Vom repeta ce am mai auzit ca argumentatie: denumiri diferite ale aceluiasi fapt care este valabila evident in cadrul aceleiasi limbi vorbite. Insa , aud doua sunete diferite! Oare sunetul auzit este fara importanta ? Fara efect asupra faptului/ mea la care se refera? NU cred, observand efectele sunetelor in lumea inconjuratoare, mai ales asupra oamenilor! In gandire sunetul este totul, lumina, actiune, gand, fapt,- traire, raire sau moarte declanseaza si intretine doar prin acord/dezacordul oamenilor cu acestea.! Toata aceasta "dualitate" perceptiv-cauzala sa ne conduca la relevarea sau conservarea a 'doua lumi"? -speculez- a terienilor/Geea si pamantenilor /Gaia. Asa se pare din moment ce numele dat unui eveniment/fapt trecator cu viteza mai mare sau mai mica influenteaza atat de puternic fapta viului si campul constiintei .
Rezultatele acestor miscari sunt considerate actiuni ,in fapt sunt reatii cu toatele; reactiile constiintei in perceptie in starea de inconstienta in care este fie neimplicata , fie victima, fie inactiva/neputinciosa/ moarta.. Starea constiintei perceptiei este aceea de constiinta "perceptiei creatoare/cocreatoare", unicul " actionar" (sursa actiuni) al edificiului perceptiei
Conmportamentul/ miscarea eu-lui din campul gandirii este linear : incolo si-ncoace.
Paradoxul este ca propriile credinte sau necredinte nu sunt fidele acestor evidente; Noi credem despre noi ca suntem altfel, separati si diferiti de radiatia lineara a gandului.si ca ne miscam nu incolo-ncoace ci, de colo-colo. :) . Sigur, credintele fara ratiune sunt superstitie si nebunie dar aici credinta este sustinuta de ratiunea deplasarilor evidente de colo-colo.
Facem bilantul de pana acum si constatam ca ne-am ales cu constienta a doua simultaneitati in campul existentei si energiei potentialului nostru viu in manifestare: O miscare "de colo-colo" pe orizontala evidenta ca linie continuta unui plan din percetiea curenta si o miscare "incolo - 'ncoace" permanent perpendiculara pe planul percetiei si constiintei sale , observatorului insusi.
Nu putem ignora nicicum ca aceste miscari incolo-'ncoace ,sau "dinspre-inspre" trec sau patrund/ strabat obsevatorul datorita efectului lor, constiinta perceptiei generand drept consecinta senzatiile unui spre "launtru sau afara". Aceasta evidenta perceptiva a patrunderii spre inlauntru sau spre inafara transforma obervatorul sau constienta perceptiei in centrul fluid al tranformarilor, un centru de tip portal sau gaura neagra.-cel care percepe este un NIMIC prin care trece TOTUL din launtru spre afara si din afara spre launtru dar si perceptia faptului ca : toate miscarile posibile trec prin "mine" asemenea unor fire invizibile care unesc toate corpurile universale, Toate radiatiile corpurilor intregului univers trec prin mine asemenea unor fire nevazute, pe care "le impletesc" intr-un fel de miscare / balet incomprehensibil si sublim ca " mine insumi".
Nu cunoasc daca, tocmai rugaciunea sfintilor locului , maestri isihastri care au trecut: "Sunt un canal curat!" , evident implicit/nerostit./doar de ei stiut, un canal "pentru iubirea ta Domne Dumnezeul nostru!" si rugaciunea "Doamne Dumnezeule mantuieste-ma!" in care mantuirea era sinonima cu "curatirea canalului" de oprelistele curgerii iubirii dimnezeiesti, nu au condus la reelevarea acestor perceptii in campul constientei gandirii.
Baletul la care ma refeream mai sus este dansat dincolo de constienta/ gandirea lui , cel mai aproape de "ceva " care "ne danseaza"- oare este curgerea iubirii dumnezeiesti la care faceau isihastrii referire acest "dans ? In orice caz, imi dau acordul cu perceptia conform careia este contributia lor la evolutia si desavarsirea contiintei "locului natal" pentru care merita intreaga noastra recunoastinta "inteleptii neamului"
Cautam departe (unii peste mari si tari), cand ceea ce cautam este cel mai aproape de fiecare cautator. Dam pret mare lucrurilor care nu ne apartin si pe care nu le putem pastra, denigrand/ devalorizand ceea ce este al nostru prin drept divin/creator - locul nasterii fiecaruia pamantean/terian, etc. Astfel ceea ce avem se devalorizeaza, slabeste, dispare si noi odata cu el .Este trista istorie a efemeritatii fiecaruia, tocmai cand se incapataneaza sa nu treaca , iar incetarea cautarii/timpului/incapatanarii urmeaza a ne reeleva sublimul misterului/miracolului fiintei umane.
Gandul este in campul explorarii nu al adevarului, realitatii, etc; este cea mai rapida nava cosmica din universul cunoscut si necunoscut, al imensitatii sau adancimii. Cine respecta gandul propriu cand ii asculta muzica si dansul naturii sale tacand- se inminuneaza!
Cu taote ca "obisnuinta greselii" se repeta ca un ecou si ne prinde neatenti , ca urmare, devalorizarea propriei fiinte se autoregenreaza ca miscare a gandirii din energia 'bateriei neatentie", in orice clipa putem vindeca rana neatentiei la cele ce sunt asa cum sunt si nu cum vrem noi sau altii sa fie.
Neatentia este ca o gaura in sfera energiei care se dezumfla . Nu este decat o iluzie/efect in perceptia constienta, senzatia care apare atunci cand "nu suntem acolo unde este atentia noastra" si reciproca este valabila. Acest posibil se naste la randul sau prin dorinta devenita obsesie care ne leaga sau blocheaza miscarea ca si cum am fi legati de un stalp, Suntem in alta parte/ circumstanta, dar, atentia noastra a ramas legata/concentrata de/pe stalpul dorintei obsesive, incremenit in proiectul ei. In aceste situatii, fara Atentia noastra, in circumstantele concretului cuprinzator, suntem complet vulnerabili la orice atacuri/accidente, hotii/pierderi resurse proprii si sugestii hipnotice/ imbolnaviri identitare/ facuti sclavi /servitori / inferiori sugestiv, de catre constientele mediului cultural respectiv.
Fara atentie , mai bine nu am fi; caci existenta cu aceasta lipsa este sclavie istorica, fara libertate/iubire, fara evolutie/miscare a gandirii irationale inconsteinte de propria fiinta. Negati asta? Cum suntem vazuti de negustori astazi, decat pe post de " clienti", "bolnavi", "nestiutori", "contributori"? Suntem abordati in relatiile sociale ca si oameni , ca semenii celor ce ne vand sau trateaza, educa si conduc? Faptul ca suntem om ramane in begraund , departe de concretul miscarii gandirii si comportamentului curent.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu