disparitia IV

Nemurirea sufletului nu este o solutie la suferinta si durerea cauzata de propria stupizenie si indecenta sau lipsei de discernamant in existenta constientizata ca atare.

Nici o justificare pentru risipirea vitalitatii corporale prin excesele  exaltarilor emotionale sau exacerbarea placerilor senzoriale, prin inutilitati de orice fel

Desigur ca modul in care este vazuta "lumea disparutilor" este rezultatul interpretarilor nevazutului sau imaginatiei-  reflexiv cei de dincolo vad morti si inferiori lor pe cei de aici si viceversa, Cei de aici se tem de cei de dincolo  si cei de acolo de cei de aici. . Separarea lumilor si fragmentarea gandirii este consecinta istrumentarii psihologice - teama de viata .


Iata ca pozitionarea in matricile senzoriale energetice- suflet,  nu rezolva probelemele cu care ne confruntam, as spune ca le amplifica.  Daca dispare din memorie si Marele Anonim? Se relva intregimea fiintiala corporalizata , se unesc cerurile cu pamatul, minte=corp? Cum va functiona acel corp unit cu mintea? Sau mai degraba mintea unita cu corpul pentru ca separarea este in minte nu in corp si in corp isi manifesta opozitia la fiziologia corporala ca pasedo-adn inregistrata.

Obsesia memorarii si rememorarii disparutilor se manifesta in inregistrarea tuturor faptelor sau sirului reactiilor fiecaruia in existenta sa. Paradoxal existenta inregistrata este o reactie la circumstantele corporalizate. Argumentul acestei afirmatii se releva in atitudinea de nemultumire nemotivata rational fata de potentialul si imaginea corpului nostru care domina in special Tineretea. Nu suntem multumiti in primul rand de cum aratam, de inaltime sau greutate, de capacitatile si  performantele corporale, etc Am dori sa aratam si sa avem caracteristici si performante corporale superioare Aceasta atitudine nu releva refuzul a ceea ce avem, refuzul corpului asa cum este el? . Nu reusim sa disparem ca si corporalitate? Nu se face dorinta noastra? Numai pe jumatate, pierdem ce nu ne place.

Complexitatea atitudinii in miscare este atat de mare si implica circumstantele manifestarii ei in asa masura ca, superficial privind, nu avem constienta actiunilor ei. Avem doar perceptia consecintelor separata de miscarile gandirii care le-a generat. Aceasta atitudine releva o fragmentare in gandire formalizata ca mintea mea si corpul meu dar si un continator al celor doua -mintea ca plenitudine energie .

 In fapt separarea este activa in copilarie; copilul reactioneaza instinctiv si bine in orice circumstanta, nu are amintirile unui trecut ca minte gandita, sau identitate gandita, nici ambitiile unui viitor . Separea se inoculeaza prin educatie  cand cantitatea de informatii obligati sa le memoreze , -informatii irelevante circumstantelor existentiale ale corporalitatii copilariei- in memoria copilului se acumuleaza distinct de memoria sa de lucru functionla. In memoria sa se separa informatiile senzoriale functionale care fac corpul sa creasca, de cele memorate ca depozit. Memoria functionala este o armonie circustantiala a corpului cu informatiile din natura. Informatiile sunt in natura ,nu in mintea copilului ca trebuinte si obligatii,( mintea copilului nu este impovarata cu inutilitati informationale in circumstantele lui concrete) si copilul interactioneaza selectand prin rezonanta directa informatiile cresterii sale corporale. Copilul nu se gandeste adica nu premediteaza, este in meditatie. Informatiile memorate cu de-a sila prin tehnologia rasplatei si pedepsei se constituie intr-un depozit sau memorie cu care confundam ceea ce denumim minte personala 

Evidenta intelectualului apreciat dupa cantitatea de informatii memorate si reproduse releva asta. Intelectualul este un lucrator cu informatii, faptele lui nu sunt in domeniul preocuparilor sale corporale si constatam cum un intelectual marcant este neindemanatic, aiurit in domeniul practicilor corporale. Intelectualul nu este adevarat daca nu este  distrat, aiurit in practicile corporale. Tocilarii manaca bataie, sunt ironizati, considerati ciudati, handicapati in relatie cu fetele, sau emotional, etc,  in timpul scolii. Ceea ce este separat in memorie se separa si in percetie, practica de teorie, sportivi de tocilari, meseriasii de intelectuali . Nu este o judecata de bine sau rau ci o evidenta care are sursa ei in atitudine si gandire , in separarea infoenergetica din memorie . 

Memoria incarcata cu foarte multe infoenergii isi incetineste procesul de prelucrare si gandul. Viteza actiunii gandului scade si se defazeaza fata de circumstantele perceptiei. Astfel peste perceptia senzoriala directa si sincrona  ca imagine corporala si circumstantele naturale se proiecteaza o alta imagine din memorie, imaginea informatiilor abstracte memorate, implantate memoriei corporale. Avem astfel doua minti , una corp simtaminte, sentimente, senzatii sincrone cu informatiile din natura circumstantiala concreta, practica  si una necorporalizata, dorinte, nevoi, modele, teorii a informatiilor trebuintelor sociale pe care ne straduim sa onoram in practica, sa devenim, mintea devenirii. Aceste infoenergii prin rezonanta adunate in domeniile lor de actiune sunt in continutul memoriei reflectat prin gandire ca separate si fiind un coplex de infoenergii active in directii diferite le-am denumit continatorul lor minte. 

 Intre mintea corp si mintea inoculata a devenirii, trebuintelor, se da o batalie , mintea devenirii modeleaza viitorul, mintea corp prezentul. Iata adevaratul scop al implantarii mintii devenirii modelarea viitorului dupa un sablon al sugestiilor trabuinte favorabile implantatorului . Cu cat mintea devenirii acapareaza mai mult controlul corpului si se obiectiveaza faptic ca realizari personale, corpul se diminueaza, imbatraneste.  Copul sperie mintea inoculata , mintea devenirii, metaforic-corpul prin degradare o pedepseste si degeaba realizarile ei daca nu are cine sa se mai bucure de ele. Separarea e o iluzie hipnotica. Functionarea bipolara sicrona si omogena este o evolutie. Cum recunoastem aceasta functionare a mintii ca intregime, aceasta evolutie a miscarii mintii  altfel decart ca Atentie?

Ce este revoltator pentru mine este consideratia dialogului interior ca adevarul mintii. O fi dar este efectul mintii inoculate socialmente nu adevarului natural al mintii care este corpul. Toate cele ce sunt, sunt la vedere. Acesta este beneficiul creatiei  Aduce lumina in gandire asa cum creatia  luminii este. Lumina are doua aspecte functionale energie/ corp si reflectarea miscarii ei in constienta unicului este Intelegere- Claritate , percetia inteligenta a circumstantelor care pacifica armonizand functional si existential continutul perceptiei subtil-energetic si util-corporal; atentia cu intentia. 

In cateva nanomiimi de secunda creatia evolueaza de la dimensiunea sferica a unui punct  la cea a unei mingi de fotbal Aceasta dinamica si viteza incomensurabila din creatie a evolutiei sale naturale si impregnarea ei cu constienta de sine ,  determina concretetea unei complexitati innimaginabile iar evolutia ei este imposibil de controlat de intelectul sau eu-l gandit, facut, care este unul "mort" rutinier Perceptia intelectuala a disparitiei, este ca semnificatie o incompletitudine a perceptiei fenomenului natural al transformarilor evolutive ca atare. Simplu se afirma ca procesul creatiei este inconstient , iar constienta sa nu-l poate controla si nici nu are aceasta ratiune existentiala- se spune ca ratiunea constientei este celebrarea creatiei sau cocreatia. 

Esafodajul opozitiei gandirii la disparitie ca semnificatie data cuvantului, este o inutilitate-inutilitatea oricarui fel de control al existentei  Ca urmare putem renunta la efortul individualizat al mecanismului esafodajului opozitie la disparitie , sau la dialogul interior. Nu este usor,  dar uniunea ca efect este evolutie prin intregire functionala a celor doua minti, mintea corp si mintea devenirii prin incetarea devenirii , maimultului ca obsesie, ca sugestie psihologica hipnotica. Constienta umana se poate deplasa in corpul senzorilor matrici energetici si in corpul senzori matrici fizici dar numai  relationarea functionala a perceptiei celor doua nivele senzoriale se manifesta ca potential nelimitat. Aceasta evolutie a contientei si corporalitatii sale energie/corp   nu stiu cum va functiona colectivizata socialmente, intuiesc doar un orizont uimitor , miraculos al explorarii lui existentiale prin traire.

Aveam foarte multe de reflectat pe tema asta a disparitiei insa un sentiment ma opreste; inchei prin exemplifcarea unui dialog interior;apoi un monolog

-Am senzatia neplacuta ca vorbesc de multe ori  celor care nu aud si ma risipesc inutil; ma disipez, dizolv si dispar. Dar ma si bucura aceasta senzatie; daca nu sunt auzit, nu las urme si pot disparea linistit in lumea disparutilor de buna voie. 

- Cand nu recunosti  ce esti  poti purta chipuri care nu sunt ale tale, sa fii indiferent cu ele si sa nu-ti pese de degradarea si disparitia lor doar pentru ca tu nu ai chip. Lipsa asta nu este o justificare valabila a piederii chipului asemenea tie insuti si a disparitiei tale Acesta , adevaratul tau chip trebuie cautat acolo unde l-ai abandonat , acolo unde erai unit cu el, el este sinele adevarului tau.

-Cand nu recunosc ce sunt port chipuri care nu-mi apartin, "fac fete- fete" si  sunt indiferent in relatie cu ele, nu-mi pasa consecintele comportamentului meu reflectat in chip doar pentru ca nu am chip. Daca nu am chip insa, sunt un disparut dintr-un chip abandonat undeva. Il caut unde l-am pierdut si acesta este sinele adevarului a ceea ce sunt si chipul meu Sunt complet. Libertatea miscarii fara chip nu este functionala, este efectul opozitiei la creatie, la existenta, nu este reala; este o jumatate de libertate. Disparitia nu este sfarsitul, sfarsitul este un concept irational dupa cum evidenta releva.