30 ianuarie 2018

adevaratul invatator

"Mediocrul invata din propria experienta, inteleptul si din experienta celorlalti; numai prostul le stie pe toate"
 A invata este miscarea explorarii si autocorectiei. Cel care stie ca nu stie, invata. E o distinctie clara intre a invata si a memora.  Un personaj important afirma "invatati, invatati, invatati!" Prin ce surzenie a fost inteles  ca "memorati, memorati, memorati"?  Invatarea conduce la intelegere, intelegerea la pricepere, expertiza,  pe cand pot memora ceva fara sa inteleg ce . Limitele momerarii sunt "a sti totul despre nimic" si "nimic despre totul"; ca urmare, invatati ca sa pricepeti ceva nu sa memorati ceva.

Adevaratul invatator te invata sa inveti, sa explorazi cunoasterea si necunoscutul. Explorarea cunosterii conduce la inovare in domeniul ei, iar explorarea necunoscutului la descoperire, revelatie. Atat inovarea cat si revelatia, inoirea, este miscarea gandirii si a continutului memoriei corporale utile, cat si a continatotului  minte. Inoirea este perenitatea miscarii gandirii. Se manifesta atat corporal cat si in randamentul functionalitatii corporalizarilor ei. Din punct de vedere uman este regenerare celulara accelerata, "medicul interior".

Invatarea ne apara de plictiseala si oboseala; cand renuntam la invatare iesim din fluxul inoitor al infoenergiilor creative, regeneratoare. Realitatea ca tot ce nu credem ca este, este campul nelimitat al invatarii. Nu putem afirma rational ca nu avem ce invata.  Dar cum relevam anterior, a invata nu inseamna numai a memora, inseamna a trai. Invatam prin traire nu prin memorare  Traim necredinta si o invatam, traim credinta si o invatam, traim minciuna si o invatam, traim adevarul si-l invatam, traim cunoscutul si-l invatam, traim necunoscutul si-l relevam. Orice traim , nu epuizam prin invatare si ca urmare campul trairii   ramane intotdeauna deschis invatarii.

Fara invatare comunicarea nu exista ca responsabilitate ci se releva ca o epuizare a subiectelor ei si conduce la refuzul ascultarii. Nu mai ascultam si cu timpul nu mai auzim, ne autoizolam de un mediu violent si fara vlaga.. Insa nu suntem obligati sa ascultam sau onoram balacarelile si demonizarile din continutul comunicarilor oficiale, asa zisele stiri.  Stirile grozai de la orele 17 releva epuizarea comunicarii si inlocuirea ei cu manifestarile epuizarii.


Ne confruntam mereu cu problema "care este adevaratul invatator?" Fiecare cultura are invatatorul ei sau idolul ei, autoritatea ei in domeniul cunoasteruii realitatii. Insa realitatea in dinamica inoirilor excede intotdeauna intelegerea noastra de la un moment dat. Intelegand dinamica invatarii ca inoire corporala se releva si existenta unui invataor individual.

Evidenta releva ca invatarea este un proces natural, in potentialul fiecaruia si ca invatam daca o facem, doar din greselile comise. Greseala se releva ca adevaratul invatator individual pentru ca individual este faptuita. Aceasta evidenta releva faptul ca numai angajamentul personal responsabil in procesul invatarii conduce la o inoire corporala si functionala, la cresterea randamentului functionalitatii corporale. "Dumnezeu invata pe cei care invata singuri"

Intotdeauna circumstantele personale punctuale concrete ale fiecaruia se constituie in campul invatarii . Ne aflam undeva pentru a invata ceva , pentru a vindeca locul-intamplarea este o legitate necunoscuta. Recunoasterea greselii inplica si recunoasterea relatiei tale cu manifestarea ei. Adica recunoasterea invatatorului.

 Daca nu recunoastem invatatorul personal , nu vom invata ceva. Vom memora invataturile cuiva incercand sa le urmam insa greselile noastre nu sunt ale celui ale caror invataturi urmam. Vom interpreta invataturile aceluia dar greselile personale  raman  neinvatate si ne vom mira ca urmand ritualic anumite invataturi intr-un moment de incetarea a rutinei lor, rutina greselii personale iese la suprafata automat. Vom dispera ca nu mai reusim sa scapam de conduita greselii personale ca si comportament al gandirii si reactiilor. Vom incepe sa detractam sau calomniem, negam invatatorul ale carui invataturi ca promisiuni nu ne-au condus unde doream, nici ca stare psihologica, nici fiziologica sau comportamentala. Invatatorul personal iese mereu la suprafata si ne trage de urechi; "tu greseala asta ai de invatat"

Ce inseamna a urma un invatator sau a personifica unul?  In primul rand exteriorizarea autoritatii in existenta ta. Apoi evident ca acesta va deveni si responsabil de nereusitele individuale si crucificam. Comoditatea sau lenea psihologica apeleaza intotdeauna la personificari pentru a avea pe cine da vina. Este comod sa ne lasam purtati si condusi de cineva fara sa facem ceva la propriu- "cine nu munceste nici nu greseste, nici vina nu are"; "intotdeauna doar cei care muncesc sunt judecati, invinuiti si pedepsiti""Murphy" afirma  ca in momentle de confuzie sau blocaj al unui proiect "... se pedepsecs implicatii si se rasplatesc neimplioxatii" Cei care muncesc  si au sustinut proiectul sunt inlocuiti cu altii care nu au avut vreo contributie pana atunci in desartaciunea mecanicii sperantelor. Evidenta releva abandonul implicatiilor ca lipsa a implicarii reale a decidentilor in procesul invatarii ;.tehnica "tapului ispasitor" nu este functionala in responsabilitate si pragmantism. Sursa blocajelor sunt decidentii.

Aceste rutine din gandire releva ca a urma un invatator autoritate exterioara este o lasitate si ipocrizie -nu are nimic cu respectul aceluia sau invataturilor sale. De religie si moarte nu se vorbeste pentru ca cineva intotdeauna se va supara sau speria. Insa cine vede comoditatea o religie? Cred ca nu supar pe nimeni vorbind despre. Aceasta religie  a smecheriei, ipocriziei, lasitatii, ne releva tot ce avem de invatat. Prima invatatura a exteriorizarii autoritatii si personificarii invatator este a angajamentului personal in fluxul invatarii

Fara acest angajamentul  personal responsabil,  sunteti angajatii greselilor, sau dependenti de greseli. Greseala este o obisnuinta si obisnuinta un tiran personal, un parazit al deciziilor existentiale, o rutina reactiva nu o actiune a existentei, un instrument, o jucarie, nu o fiinta. A corecta greseala inseamna  a elibera gandirea si perceptia de blocaje, iar advarul a ceea ce suntem elibereaza nu constrange. Folosim o rutina adecvata aspiratiilor indreptatite ale fiintelor nu potrivnica lor..

Educatia prin rasplata si pedeapsa ne-a inoculat teama de greseala. Teama de greseala se manifesta "eu nu am gesit si nu gresec vreodata":" tu esti cel care a gresit" "ba tu"; " ba tu"....
Aceasta rutina a fugii de vinovatie sau greseala ca sa evitam pedeapsa , inceteaza cand ne angajam in fluxul existentei, fluxul explorarii si invatarii, inoirii corporale.

 Evidenta releva ca nu putem evita sub nici o forma greseala Asta este bine si ne mentine atentia treaza in procesul continuu al inoirilor existentiale, atentia punctuala sau neslectiva prin care percepem ce este asa cum este. Aceasta perceptie ne releva in circumstanta a ceea ce este, solutia reala a clipei de realitate in dinamica ei. Intrebare :daca nu cunosti textul unei probleme poti gasi solutia? Daca nu cunosti circumstanta  asa cum este ea, textul problemei , poti solutiona ceva in ea?

Procesul invatarii nu este o complicatie ci o simplitate punctuala a perceptiei, a intelegrii miscarilor din ea , relevarii disfunctiilor din miscarea perceptiei in raport cu intentia  si strafulgerea vine ca o consecinta si solutie.

Orice solutie a strafulgerarii percetiei inteligente se manifesta prin schimbarea relationarii personale in circumstantele respective. Intelegi ca esti acolo pentru ca faci acele greseli fara sa fii constient ca le faci, te repozitionezi responsabil in raport cu ele si raspunsul tau va fi lucrativ in circumstanta pacificand-o si inoindu-i evolutia evenimentelor ei.

De ex, cineva striga la tine si te revolti nevinovat de acuzele sale; il judeci drept nebun sau idiot, si eviti compania aceluia pe viitor. Dar daca privesti fara sa personifici acuzatiile , vei vedea ca tipetele sunt ale durerilor si temerilor lui, ca striga dupa un ajutor care nu mai vine si nici nu va veni  Striga la tine pentru ca te vede capabil sa-l ajuti- si intre noi fie vorba chiar esti. Mai intelegi ca acelasi comportament ai si tu sub imperiul fricii si durerii izolarii. Reactiile tale de respingere a vinovatiei personale si acuzelor de idiotie, sunt tot manifestarile fricii pe care o descrii astfel. O clipa!  ce imensa esti in continut!!! Strafulgerea perceptiei inteligente a ceea ce este asa cum este si a relatiei individuale cu ceea ce este, are un continut imens de revelatii,   pe care de apoi,  prin gandure si faptuire sa le corporalizam  nu ne-ar ajunge timpul.

Indrazniti sa gresiti, invatati si corectati cat mai rapid greseala prin solutia ei . Nu vom inceta sa gresim dar vom corecta din ce in ce mai repede si eficient greseliele in relatia invataturii lor. Daca nu corectam autocorectand propriile atitudini  comportamentale, adica avem priceperea si expertiza greselii prin autocorectie- evident vom fi corectati din exterior, adica pedepsiti. Daca inselam vigilenta autoritatilor institutionalizate nu vom insela niciodata greseala si pedeapsa ei corporalizata (justitia divina).


 Neprihanirea invocata exista. dar nu in continutul  premeditarii controlului aproapelui si maimultului psihologic. Neprihanirea este a inceputului de dinainte de a fi. Eu Sunt dinainte de a fi.
Insa in interactiunea miscarilor si corporalizarilor este o inductie demonizatoare a fiintei umane- inductia hipnotica a inexistentei sale daca nu dovedeste , demonstreaza . "Moartea" a ispitit cerand o demonstratie, demonstreaza ca esti ce afirmi ca esti, demonstratia credintei in tine insuti sau certitudinii, increderii. ( raspunsul actualizat ar suna cam asa : eu sunt, eu nu fac eu sunt)

 Psihologii cunosc inductia hipnotica a barbatilor sub forma neincrederii in ei insisi si a femeilor sub forma lipsei de apreciere de sine. Si unii si altii se stradauiesc sa demonstreze- unii ce puternici sunt prin ce au, celelalte cat de frumoase sunt prin implanturi si alte tertipuri. Pe aceste doua sugestii hipnotice ale demonstratiei, autoafirmarii prin autoevidentiere putere si frumusete sunt cladite esafodajele unor afaceri care nu pot sa nu prospere. Demonstratia inseamna devenire, si barbatii si femeile vor sa devina, unii mai puternici celelalte mai frumoase, direct proportional cu scaderea puterii sau vitalitatii unora si frumusetii celorlalte. Nu inseamna asta ca ignora propria putere si frumusete asa cum este ea ca adevar, iar devenirea se hraneste din acest adevar consumandu-l  si fabricand surogate de putere si frumusete? Nu regretam cu totii puterea si frumusetea tineretii dupa ce am pierdut-o? Nu am pierdut-o cautand sa devenim mai puternici si frumosi sau demanstrand cat de puternici si frumosi suntem?

 Nu au nci o valoare aceste intrebari daca nu sunt relevate de pozitia individuala in fluxul invatarii si autocorectiei.  In existenta invatam si inductia neincrederii si neaprecierii de sine nu se rezolva prin neprihanire pentru ca aolo nu exista inductia asta.  Ci se gaseste unde a fost instrumentata, in gandire si psihologie. Din gandire apar greselile se releva in comportamente, se recunoasc ca atare , se corecteaza in propriul comportament, Aceasta autocorectie inseamna adevarul "penitentei"- a nu repeta aceleasi greseli cand esti constient de ele. Inconstienta nu este o scuza ;fiecare stie si vede ce face el insusi si cei din circumstantele lor. A invata inseamna putere si aceasta putere este recunoascuta copiilor si tinerilor. Insa ce invataminte sunt pusi sa urmeze, invatamintele devenirii a ceea ce nu sunt?. Sensul educatiei este intelegerea a ceea ce este, nu memorarea a ceea ce nu este. (abstractiilor, utopiilor)  Evident ca nu este unilaterala aceasta directie, bunicii reusesc sa mai strecoare printre si invataturile  lor din viata, prin povesti sau pilde prin modelele eroismului demnitatii., onoarei, responsabilitatii ( cei 7 ani din  (a)casa dragostei)

Nu are nici o importanta ceea ce am scris sau ati citit; importanta este lectia greselii clipei fiecaruia.
 Invatarea prin traire este- lectura ne ajuta sa scenarizam , sa anticipam consecinte , invatam din experienta altuia Dar fara sa aplicam ca autocorectie comportamentala individuala nu are nici o valoare experienta altuia si ar putea chiar sa dauneze daca ne facem un model sau premeditam cum invatam sau ce. Invatam si sa citim, si daca ce citim  trezeste sentimentul ca stim deja,   este bine. Daca nu , lasati deoparte, nu va trebuieste.
Acesta este mijlocul prin care selectam  informatiile . Fiti selectivi dupa simtamintele interioare nu dupa indicatiile pretioase ale cuiva. Aveti nevoie doar de confirmari ca sa nu va banuiti aiurea, Revelatiile au aceasta calitate a extraordinarului si confirmarile ca nu ati luat-o razna sunt necesare prin impartasire, comunicare.

Cand nu mai astept ajutor, invataturi sau salvare, mantuire, sunt liber la propriu (nu imi demonstrez si nu demonstrez asta).  Mintea eliberata de stres poate invata din traire,  din viata, din experintele traite si ale celorlalti, va evita automat stupizenia epuizarii ca invatatura. Rutinele obiesnuintelor inadecvate  ratiunii si corpului sunt epuizate si epuizeaza.

Este de intarit evidenta faptului ca ne autoblocam invatarea cand vrem sa-i invatam pe ceilalti. Asta din neincrederea in capacitatea  lor de a invata sau atitudinea superioritatii ,o exteriorizare a propriei neincrederi in noi insine. Fiecare are propria invtatura ca povara si capacitatea invatarii pentru a renunta la poverile sale daca doreste. Individualizarea trairii ca invatare releva imposibilitatea de a invata pe altcineva ceva si releva in acelasi timp ca educatia din exterior implantata   este  deformativa ; programatica devenirii, nu este invatatare. In campul acestor programatici sociale invatam sa selectam adevarul de miciuna, sa vedem adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna, sa avem curajul afirmarii lor, sau increderea in claritatea launtrica a perceptiei senzoriale  A invata semenul inseamna "exemplu personal" neexplicat, nejustificat,  neafirmat ca exemplu si model pentru altul.;  fapta e cea mai puternica sugestie educativa cand nu ne copiem unii pe altii.  Curaj celor fericiti care incep! Ratiunea releva ca gresim ca sa invatam si cadem ca sa ne ridicam , ne imbolnavim ca sa ne vindecam si ne ratacim ca sa ne regasim. Altfel ce sens ar avea greseala, caderea, etc;  Conceptia jumatatilor ne blocheaza la jumatatea miscarii si uitam de invatare, ridicare, vindecare , etc, nu avem incredere in potentialul de a o face asteptand sa o faca altcineva. Nu acceptati variantele esecului si-l veti transforma in victorie.

 Se spune ca Japonia a fost invinsa in razboi, dar faptul ca a cumparat crucisatorul pe care s-a semnat capitularea ce semnificatie are?  Puterea ascunsa constientei umane este puterea transformarii inteligente a oricarui esec in victorie. Aceasta putere face omul cea mai invidiata (calomniata) si temuta fiinta-teama de Dumnezeu Fiinta. Invatati sa folositi aceasta putere daruita fiecaruia de viata si existenta. Cand sunteti in existenta om, nu aveti nici un motiv de teama si nici o limitare a capacitatilor binefacatoare prin binecuvantare. Binecuvantati-va din iubire cu iubirea fiintei voastre, nu asteptati sa o faca altcineva si veti trai puterea binecuvantarii  asa cum traiti si puterea calomniilor voastre. Este o chestiune de optiune punctuala in circumstante. Nu asteptati ca dintrodata sa reusiti, ati tras mult  la caruta calomniei, judecatilor de nonvaloare, autoflagelarii, are inertia ei de misare. Nu confundati insa binecuvantarea cu autosugestia care implica credinta opusa a sinelui (ma cred prost, bolnav etc si ma autosugestionez ca as fi destept, sanatos, etc) ci este actiune/recunoastere a ceea ce este din libertatea constiintei voastre. Constiinta este "casa stiintei si valorilor" Nonvaloarea nu este stiinta  ci sugestie manipulatoare; stiinta este" tacuta', inchipuirea galagioasa. galagia durerii produse.
" daca postia ar durea ,toata lumea ar striga " ce este galagia violenta daca nu un strigat?













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu