Si o statuie este o tehnologie a memoriei si o banca de date acelasi lucru.
Noi cunoastem istoria prin prizma tehnologizarii empirice sau digitale a memoriei. Sa fie asta o memorie tehnologica a unei tehnologii a permanentizarii existentiale de grup sau individ? Insa ce s-ar permanentiza astfel: fiinta umana sau tehnologia unei ratiuni mecanice, conditionale care nu-si poate avea existenta proprie in sine si necesita o sursa de energie.? Daca fiinta la propriu dispare ramane statuia , urma , umbra, ecoul?
Sursa acestei instrumentari psihologice si tehnologice este fiinta. Aceast intreg esafodaj psihologic si tehnologic se hraneste si consuma fiintele.
Desertizarea naturii prin poluare evidentiaza efectele acestui esafodaj. La nivel fiintial individual , moartea sau disparitia sa din percetia corporalizata este acceptata ca axioma- omul este muritor- insa moare unul dar specia ramane-se accepta. Dar expansiunea efectelor esafodajului la nivel planetar nu mai este acceptata. Cum sa dispara specia umana? (oare chiar umana este specia asta autodistructiva?) Solutia eventualitatii tot tehnologica este vazuta-vom face nave si vom emigra pe alte planete de natura celei demolate sau ii instrumentam tehnologic natura daca nu are una.
Esafodalul gandirii opozitie la disparitie -ca urmare a semnificatiei irelevante, incomplete data cuvantului disparitie in raport cu fenomenului natural si universal al inteligentei transformarilor "naturale" infasurate in cuvant- se releva efemer si virtual . Un senariu mental al unei imposibilitati relevata prin globalizarea lui care conduce la pierderea bateriei sale, sau sursei sale energetice. Ca urmare absurda fiind solutia in raport cu ratiunea existentei, este un esafodaj al absurdului.
Dupa cum evidenta releva doar bioexistenta in plenitudinea diversitatii sale, sau tehnologia vietii, existenta insasi, este de sine statatoare. Nu este nici o instrumentare psihologica, ,nici tehnologica, este creatie, inteligenta.
Cine este beneficiarul privilegiat in univers al acestei bioexistente? Faspunsul evidentei este fiecare individ uman ( nu am spus corp omenesc pentru ca poate contine sub aceeasi forma diferite infoenergii infasurate ca si gandul si ele isi releva semnificatia doar prin comportament nu prin forma ( dupa ce recunoastem? dupa atitudine si fapte umanul, sau dupa fructe pomul).
Am " batut seaua" disparitiei ca semnificatii, procese si efecte, doar pentru a releva puterea unei intrebari:
Ce s-ar intampla daca am inceta efortul rezistentei la disparitie si am disparea la propriu?
Noi cunoastem istoria prin prizma tehnologizarii empirice sau digitale a memoriei. Sa fie asta o memorie tehnologica a unei tehnologii a permanentizarii existentiale de grup sau individ? Insa ce s-ar permanentiza astfel: fiinta umana sau tehnologia unei ratiuni mecanice, conditionale care nu-si poate avea existenta proprie in sine si necesita o sursa de energie.? Daca fiinta la propriu dispare ramane statuia , urma , umbra, ecoul?
Sursa acestei instrumentari psihologice si tehnologice este fiinta. Aceast intreg esafodaj psihologic si tehnologic se hraneste si consuma fiintele.
Desertizarea naturii prin poluare evidentiaza efectele acestui esafodaj. La nivel fiintial individual , moartea sau disparitia sa din percetia corporalizata este acceptata ca axioma- omul este muritor- insa moare unul dar specia ramane-se accepta. Dar expansiunea efectelor esafodajului la nivel planetar nu mai este acceptata. Cum sa dispara specia umana? (oare chiar umana este specia asta autodistructiva?) Solutia eventualitatii tot tehnologica este vazuta-vom face nave si vom emigra pe alte planete de natura celei demolate sau ii instrumentam tehnologic natura daca nu are una.
Esafodalul gandirii opozitie la disparitie -ca urmare a semnificatiei irelevante, incomplete data cuvantului disparitie in raport cu fenomenului natural si universal al inteligentei transformarilor "naturale" infasurate in cuvant- se releva efemer si virtual . Un senariu mental al unei imposibilitati relevata prin globalizarea lui care conduce la pierderea bateriei sale, sau sursei sale energetice. Ca urmare absurda fiind solutia in raport cu ratiunea existentei, este un esafodaj al absurdului.
Dupa cum evidenta releva doar bioexistenta in plenitudinea diversitatii sale, sau tehnologia vietii, existenta insasi, este de sine statatoare. Nu este nici o instrumentare psihologica, ,nici tehnologica, este creatie, inteligenta.
Cine este beneficiarul privilegiat in univers al acestei bioexistente? Faspunsul evidentei este fiecare individ uman ( nu am spus corp omenesc pentru ca poate contine sub aceeasi forma diferite infoenergii infasurate ca si gandul si ele isi releva semnificatia doar prin comportament nu prin forma ( dupa ce recunoastem? dupa atitudine si fapte umanul, sau dupa fructe pomul).
Am " batut seaua" disparitiei ca semnificatii, procese si efecte, doar pentru a releva puterea unei intrebari:
Ce s-ar intampla daca am inceta efortul rezistentei la disparitie si am disparea la propriu?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu