tot ce este, este hranit de gandul omului

Traim intr-o realitate care depaseste capacitatea noastra de intelegere a potentialului ei
Fluxul fara inceput si sfarsit al gandirii  reflecta esenta sa.
Gandul isi are miscarea in minte si corpul miscarii sale in perceptia obiectiva. In minte gandul este 'galagios", loveste "toba mintii", receptorul atentie ;in perceptie corpul gandului este tacut. Interactiunea diferitelor forme expresive ale gandului genereaza sunet. Miscarea  gandului  corporalizat este generata de un gand neobiectivat inca, ratiune existentiala  sau dorinta.  Totul este miscare iar modalitatile ei sunt diversificate rational omogen si coeziv ca plenitudine armonica. Armonia care transcede  timpul vazut linear a existentei universului releva aceasta armonica a plenitudinii perceptiei si gandirii.

 Gandul dupa cum se releva in aceste consideratii ale lui despre el insusi, tinde spre constiinta de sine care ii da libertate. miscare, viata, fiinta. Complexitatea miscarii sale il face indecsriptibil exhaustiv, odata pentru totdeauna, iar aceasta complexitate dinamica si armonioasa releva miscarea in flux fara sfarsit  a gandului , expresiile sale de miscare si forma corporalizata evoluand , inoindu-se. 

Gandul este miscare si  mediul miscarii sale, miscare si repaos relativ in simultaneitatea sincronicitatii rezonante. Ce e in minte este si in perceptie. Cele ce se vad releva cele ce nu se vad. Relatia dintre cele ce se vad si cele ce nu se vad redefineste miscarea gandului generand modalitati si directii noi, o miscare inoitoare.  Gandul este "in noi",  in el insusi, dar il cunoastem prin manifestarile sale din perceptie. Miscarea emisiei si feed back-ului gandului este evolutie, inoire .

 Controlul sau autocontrolul gandului si manifestarii sale este inutilitate. Reactia la feed back-ul perceptiei si miscarea interioara care a generat-o produce conflict in procesul plenar al gandirii. Inteligenta esenta universala  implica asentimentul a ceea ce percep si ceea ce gandesc, recunoasterea care inoieste miscarea launtrica a gandului si manifestarea lui corporala si relationala. Asentimentul recunoasterii "produce tacere in minte, " releva substantialitatea a ceea ce denumim continator sau minte si modalitatea in care gandul o modeleaza formativ 

 Intreaga miscare a gandului ca sa fie constientizata implica un senzor al ei "Simtamantul"  senzor al miscarii launtrice si :sentimentul:senzor al miscarii corporale  iar asentimentul lor implicit este relevat de senzatie. Senzatia este corpul simtamantului si miscarea sa sentimentul, repaos si miscare simultan, sincrona si omogena.  Senzatia se releva o triunitate functionala in planul formativ al energiei atentiei. Corpul perceptiei este desavarsit, complet si in" nevazut' (subconstient) si in "vazut" (constient). In asentiment cu aceasta plenitudine desavarsita a miscarii gandului omenesc suntem liberi de orice conditii, toate conditiile existentei noastre ca oameni sunt indeplinite. Avem toate conditiile existentei nu suntem conditionati in existenta.

Insa orice reelevare in constienta a unei existente este generata de atitudine sau  cautare. Atitudinea se manifesta ca modalitate  de a aborda explorarea sau axioma explorarii. Daca cautam ceea ce ne separa vom determina relevari ale separarii si numai separarii. Daca cautam ceea ce ne  ne tine impreuna  ni se vor releva acestea si numai acestea.  Se evidentiaza plenitudinea libertatii gandului generator;.ceea ce gasesti este ceea ce cauti, cel care cauta este ceea ce cauta. Experimentatorul este experienta sa.

Atitudinea explorarii cunoasterii este "tonul care face muzica". Daca abordam explorarea cunoasterii ca niste aventurieri iresponsabili , vom redefini  campul cunoasterii si gandirii dupa modelul propriilor fapte sau gandiri si ne vom confrunta cu consecintele lor. Explorarea inveteaza, se transforma in lupta cu propriile modelari ale realitatii, iar realitatea devine o inchisoare.

Exploratorul decent ramane la granita dintre cunoscut si necunoscut , nu se aventureaza fara discernamant mai departe iar necunoscutul ii releva ratiunea existentiala si experienta ei. '"Sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard" este expresia pragmatismului explorarii in care lacomia de experienta si cunoastere sau de acapare si putere personala nu se gaseste in fundalul intentiei exploratoare.Mintea se goleste de continut si deschide orizontul explorarii in care orice intelegere este de o intelegere limitata iar  realitatea  o excede intotdeauna. "Misticul" este exploratorul responsabil care tine "tine sus" faclia realitatii nemodelate inca in gandirea sa, receptiv la misarea ei inoitoare. 

 Evident ca aceste consideratii nu sunt exhaustive , nici definitive, nici nu genereaza modalitati temporale sau de comportament individul si colectiv, ci baleiaza efemer  pe deasupra unui domeniu existential necolectivizat si imposibil de colectivizat pentru ai releva existenta neformata inca, necolectivizata. Cum ar fi lumea oamenilor cand axioma gandirii lor ar fi libertatea neingradita de modelarile, conceptualizarilor  ei trecute? 

 A nu face libertate este recunoasterea fundatiei libertatii din care ne gandim sau gandim. Cum ne-am gandi sau ce am gandi din aceasta fundatie a libertatii neingradite a gandului? CRED ca in primul rand nu "ne-am gandi", am inceta sa o mai facem. Iar ce "am gandi" ar fi sincron cu responsabilitatea si fapta. Cum s-ar reflecta aceasta modalitate? Ce am simti? CRED ca entuziasm, intensitatea trairii. Care ar fi miscarea sentimentului alta decat dragostea fratietatii in libertate? Care ar fi senzatia acestor doua daca nu respiratia libertatii, respirul magnetic interior al vietii? Care ar fi reactiile emotionale in fata acestor manifestari in perceptie? Exaltarea exclusivista sau emotia acordului , empatia ? Senzatiile ar fi una cu corpul nostru si nu am mai avea "stari corporale" care sa-i reflecte disfunctiunile. Constiinta corpului ar fi una cu corpul si viceversa. care ar fi posibilitatile de miscare ale corpului daca nu asemenea neingradite ca ale constiintei?

Unii vor aprecia/ depreciind,  drept utopii aceste posibilitati, credinte-sperante ale mele, misticism, etc. Dar acestia ignora ca propriile credinte despre ale realitatii lor sunt tot modalitati gandite ale realitatii, Modalitati credinte imprumutate, nici macar consecinte ale unei explorari individuale.

 Exista miriade de lumi , dar una singura este gandita, paternul orginal al existentei om. Celelalte sunt doar adaptari ale sale din libertatea interpretarii gadirii cu discernamant sau fara.

 Lumea este receptiva si receptivitate, feminina si ca orice receptor cu discernamant, deschis spre frumusete  si fecundarea ei. Acceptarea instinctiva a frumusetii, cautarea formelor ei expresive si de miscare, magnetismul incomensurabil al frumusetii corporale umane releva axioma frumusetii ca axioma a inteligentei creatoare. Plenitudinea si frumusetea incomensurabila a lumii si umniversului stau marturie a semintei creatoare, a inteligentei universale reflectata in inteligenta creatiei sale, sau inteligenta materiei,  sau din materie.

 Frumusetea nu se face, este fundatie universala. Fie ca frumusetea sa fie reper si sursa a fiecarui comportament uman. Frumusetea este ordinea ordinii. Tineretea este frumusete. Tineretea implica nu exclude, ea implica trecutul si viitorul dar sta neclintita in mijlocul lor, in inima lor. Pentru Tinerete trecutul inseamana crestere iar viitorul implinire. In unele lumi tineretea este  marfa, momeala sau, mancare. In lumea ta ce este tineretea.?