teama de viata

Este o atitudine, un patern comportamental, coroborarea unui paradox

Sa-i percepem samanta ,impulsul si miscarea in energia atentiei sunt necesare repere, o abstractizare.
Teama o interpretam circumstntial dar impulsul sau nu este circumstantial ci antreneaza, angajeaza  circumstantele. Si teama este in viata,  o pulsatie a vietii.

Constienta pulsatiei nu se teme, este teama.  Edificiul perceptiei are ca  esenta intentia ratiunii existentiale. Care este intentia concentrata in impulsul, samanta teama? Teama este o emotie, o reactie, energie in miscare. Orice impuls este desfasurat si relevat in percetie de cinetica sa. Orice impuls nu are constienta de sine, constienta lui este eu-l individual care-l experimenteaza sau exploreaza in propriul comportament. Traim impulsul teama fara sa fim contienti de el dar daca ne rflectam comportamentul ii putem releva miscarea , caracteristicile si consecintele in existenta.

Misterul "unui singur lucru" ca reflectare a unicului spirit, se releva constiintei. Cand traim/ experimentam un impuls , el pare a fi "mama lumii noastre" miscarea lui se reflecta in toate domeniile modelandu-le specific. Cuvantul "teama" asociat miscarii unui impuls al intentiei este o interpretare a consecintelor miscarii sale  dupa cum este reflectata in energia celui care o  percepe ca reactie a miscarii impulsului respectiv in firescul actiune-reactiune. Nimic nu este "nou" la propriu in cunoastere, in schimb interpretarea, justificarea si denumirea este o particularizare individuala Ajungem ca fiecare sa ne temem de ceva diferit, sa avem o personificare a impulsului circumstantial constientizat. Fiecare stie de ceea ce se teme sau nu vrea sa recunoasca. Insa structura miscarii teama nu este personala .


Ca urmare impulsul atitudine teama individuala se releva ca o personificare a aceleiasi intentii. Daca vrem sa facem inventarul personificarilor nu ne va ajunge timpul, fiecare personificare este o forma mentala monstruoasa care o justifica, un motiv de frica, frica se releva ca teama personalizata. Cu alte cuvinte fiecare individ isi modeleaza , reprezinta si justifica teama si aceasta evidenta pozitioneaza activitatea respectiva in domeniul "facerii" fiecare-si face frica sau o hraneste..

Domeniile verbelor fundamentale a fi si a face sunt relevate in perceptie ca  fiinte si lucruri, distincte intre ele prin nivelul libertatii de miscare si constienta ei. Aceste nivele sunt structuri purtatoare de constiinta de sine sau nu, insa contienta ansamblului si partilor este in perceptia om. Implicit miscarile si relationarile acestor structuri energetice  obiectivate, corporalizate sunt in contiinta om. Campul intregii cunoasteri este in campul constiintei . Aceasta situatie este prezentata metaforic de un mare anonim sub forma "spiritul doarme in mineral, viseaza in vegetal , este in starea dintre somn si veghe in animal si se poate trezi in om.", metafora care evidentiaza cum sunt  reflectate in constiinta diferitele structuri din perceptie. Teama fiind 'facuta" este un lucru sau ceea ce a fost gandit. Voi denumi metaforma , forme, structuri mentale si miscari mentale neobiectivate. Suntem simultani existential cu "lumile nevazurte"  teoretic,  pentru ca simturile sunt "vederea lor".

Sa revenim la  metaforma "teama" si sa evidentiem ca este rezultatul unei interpretari a necunoscutului pentru ca evidenta arata ca simtim emotia respectiva doar in fata unor proiectii mentale a VIITORULUI;  ne imaginam ca ne va musca un caine sau sarpe, ca ne vom imbolnavi, etc si ne temem de perspectiva asta.. Niciodata nu ne temem de circumstantele obiectivate in perceptia fizica ci doar de evolutia evenimentelor din ea. Evolutia evenimentelor este reprezentata de dinainteascultari sau desfasurari anterioare pe care le partenalizam inconstient ca sigure, amintiri ale desfasurarilor lor anterioare momentului din care facem inconstient o rutina  , o certitudine. Ce am denunit "inconstient'? Tocmai actiunile constientei respective. Prin aceste activitati constiinta isi modeleaza viitorul experientei sale si se pozitioneaza in atitudinea care sa le activeze, sau ca  motorul lor.

Este dinainteauzit "de ce te temi ,nu scapi" si aceasta cunostere nu mai justifica inconstienta atitudinii. Teama este o atitudine prin care ne pedepsim, miscarea intentiei de a pedepsi care isi structureaza propriul edificiu mental; justificarea inconstiintei nu mai este si nici nu a fost valabila vreodata. Teama este o optiune comportamentala; Optam in circumstantele propriilor existente pentru teama. Ca este o optiune gresita sau nu , nu este o judecata relevanta pentru intelegerea ei, gresita sau nu este ceea ce este. Mai relevanta este explorarea motivatiei pentru care ne pozitionam in aceasta atitudine -in toate circumstantele, sau in nici una, sau oscilam intre ele- numai fiecare isi cunoaste pozitionarea.

 S-a relevat si pentru mine neasteptat ca teama este un mijloc prin care ne pedepsim. De ce am face-o? Aici intram in domeniul credintelor, credinte vazute ca certitudini desi nu sunt corporalizate ca atare sau necredinte. ( necredinte pentru ca in ratiunea unicului lucru sau aceluiasi lucru  , evidenta, ceea ce este obiectivat in perceptie corporal sau ca relatie  este credinta ; credinta nu poate fi separata de faptic, ori fapticul nu ne sperie)

In acest domeniu al "credintelor "care profetesc viitorul ca desfasurare a evenimentelor prezente in perceptia individului ( fie motivate de ratiune, fie nemotivate, se releva ca superstitiile obscurantismului din gandirea fragmentata si interpretativa),  gasim motivatia atitudinii. De ce avem obsesia pedepsirii, autoflagelarii subtile,  tacute, ascunsa sub justificarea si inchipuirea fricii?. Evident ca avem contienta unei vinovatii, efectul remanent al unei greseli de neiertat pentru care constiinta ne pedepseste fara mila  in continuul spatiu timp sau fluxul curgator si armonios al gandirii ca intreg, ca plenitudine in care cunoasterea se exprima.

 Si aceasta vinovatie muta este la randul ei ascunsa, disimulata  prin dorinta inaltatoare a "dreptatii si justitiei". Nu vom afirma ca suntem vinovati , ca ne simtim vinovati, ci ca dorim dreptate , sa facem dreptate si justitie, sa pedepsim vinovatii de nedrepttatea  SUFERITA INDIVIDUAL.- Ne-am intors la caracteristica miscarii teama, miscarea verbului a flagela  ca semnificatie. Cercul vicios s-a inchis

In domeniul credintelor motivate sau nu, ceea ce este tacut sunt sugestiile inoculate ca identitate personala, minte facuta tacuta sau minte moarta, amintire moarta de mult care se reverbereaza ca remanenta mentala. ( In podul casei nostre memoria se gasesc toate lucrurile uzate sau demodate, prafuite si cu paianjeni pe ele , dar sunt in casa noastra si isi revendica prezenta, intretinerea si folosirea.). Teama este autoflagelare si se releva ca atare prin simtamantul sincron cu ea, stresul psihologic care perturba fiziologia si comportamentul.

Cand simtim teama am reusit sa ne pedepsim, sa ne blocam actiunile in existenta sau empatia fluxului curgerii transformarilor inoitoare firesti existentiale. Teama se releva ca blocarea exprimarii potentialului propriu, teama de potentialul vietii corporalizate. Ne este teama ca putem face  extraordinarul sau ingrozitorul, Extraordinarul si ingrozitorul sunt posibile doar excedand orice reguli si ingradiri, in libertate.  Teama se releva ca refuzul libertatii. Teama ne mentine intr-un caldut "mie mi-e bine inca", 'e bine si asa" si invocarea nemotivata a libertatii, dreptatii, justitiei divine. Incongruenta dreptatii cu pedeapsa releva paradoxul teama.


Dreptatea este armonia existenttei, este frumusete , si nu are rezonanta cu nici o modalitate a pedpsirii greselilor sau razbunarii ca impuls emotional. Razbunarea este modalitatea vinovatiei personificate, vinovatie tacuta , ascunsa in fundalul memoriei, ignorata de galagia invocarilor dreptatii si pedepsirii vinovatilor. Cel vinovat sau vinovatia se ascunde aratand cu degetul atentiei, vinovatii;( decat sa fiu eu   pedepsit mai bine altii.)

 Numai ca eu-l vinovatiei este propria pedeapsa, si de ce sa fiu doar eu pedepsit si altii asemenea mie sa scape; ii vanez eu . Teama are comportamentul vanatorului de vinovati pentru propriul statut. Axa vina-teama este axa trecut-viitor psihologica. Vina este capatul tacut al" nuielei din mana parinteasca", iar teama capatul galagios al nuielei cu care suntem loviti, iar plansul de mila, autocompatimirea,  este  suferinta bataii cu nuiaua.


Este de-a dreptul stupid sa-i spui cuiva "nu te teme", nu-ti fie frica" etc, cand teama este rutina lui, el insusi in acel moment punctual in circumstanta. Mai folositor este sa-l ajutam constientizarea consecintelor ei. Cred ca teama de teama este cea mai rea prin consecinte.

Psihologic teama a fost instrumentata de preotii egipteni, fie pentru a ascunde ceva , un fel de seif psihologic cu usa teama dincolo de care au ascuns ceva pretios, pe care doar ei sa-l foloseasca,  fie pentru a manipula masele de inocenti transformandu-i in creduli. Credulii nu sunt credinciosi ci reactivi mentali ai imaginarii pedepselor si trebuintelor comportamentale. Dar pedepsele si trebuintele de cum este bine au ajuns in minte sau imaginatie ca reverberatie sugestiva a faptelor preotilor respectivi. Cruzimea sacrificiilor umane pe altarul unor zeitati imaginare si cruzimea pedepselor necredulilor , altfel spus exemplele date , faptele lor,  s-au impregnat in substanta memoriei colective si energia pamantului si  sunt reverberate si astazi de faptele unora (urmasilor lor)  in ritualuri ascunse pentru intretinerea metaformelor lor.

 In diferite proportii pedepsele necredinciosilor si sacrificiile idolilor compun o structura a miscarilor in societate si astazi. Numai ca lanturile sau virtualizat, pedepsele au devenit plati. Esti platit sau pedepsit functie de aservire si contributie la aceste structuri. Cuantumul platii este pedeapsa, evident ca el iti limiteaza nivelul actiunilor posibile corporal si mental in existenta individualitatii tale.Plata este inversproportionala cu pedeapsa, cu cat pedeapsa e mai mare cu atat plata mai mica. Fara intrumentarea impulsului metaforma teama, structura societatii ar arata complet diferit.

Lupta cu teama este o irationalitate atitudinala, o intareste.  Mai pragmatic este sa o constientizezi prin simtaminte si boicotezi prin comportament. A boicota teama in comportament inseamna a nu i te aservi sau preda neconditionat curentului ei mental,emotional, senzorial.  CUM ?; este intrebarea fatala! Esti acolo unde atentia ta este. Acum atentia exploreaza teama,  o cercetez si-mi releva caracterul ei   Ca sa pot explora a fost necesar sa-i privesc in exterior comportamentul si sa-mi relev miscarile psihologice si ale cunoasterii care il produce. Cu alte cuvinte m-am pozitionat in teama si am vazut comportamentul , apoi m-am pozitionat in comportament si am vazut cunoasterea si psihologia miscarilor din minte, semintele  comportamentului.  Evident ca adaptarea personificanta si diversificarea formelor nu poate fi inventariata fara a pierde vremea cu inutilitati. Este necesar si suficient (exprimare din matematica) intelegerea data de experimentarea unui singur element component domeniului teama si intuitia holografiei si holonomiei sale.

Putem afirma ca cei care au instrumentat istoric teama, au fost deasupra oricaror reguli si responsabilitati, adica liberi si au ales sa edifice in libertate "ingrozitorul nu extraordinarul". Mostruozitatea rezultata ar fi pentru ei extraodinarul lor?  Vor trebui sa se descurce cu el cand oamenii vor boicota aservirea. Boicotul nu este revolutionar, nici manifestatie publica, este expresia launtrica a libertatii individuale. Se spune de la Shackespeare  citire ca 'lumea e o scena" Actorii fac pe nebunii sau sunt deadreptul nebuni  cand au uitat ce fac. Au ajuns personaje , existente virtuale si fara substantialitate, energii amorfe , fara miscare proprie, purtate de vanturile amintirilor uitate sustinuti de corpul fizic pe care-l desconsidera , devalorizeaza.. Lipsa responsabilitatii este relevata de obsesiile lor comportamentale, de arivism si devenire a ceea ce nu sunt.

 Existenta corporalizata inseamna implicit responsabilitate relationala si cum responsabilitatea nu le place au crezut ca fara corp sunt mai puternici, nu mai trebuie sa gestioneze averea vietii ci doar sa o consume . Consumul a devenit astfel propria inchisoare si dependenta obsesiva a maimultului, sau transformat in lacuste psihologice dupa cum  comportamentul lor releva.  Exista o rugaciune a fricii: "Asta este teama (recunoasterea a ceea ce este asa cum este), o las sa treaca prin mine , peste mine, prin drepta si stanga , pe deasupra si pe dedesubt. Intorc ochiul meu launtric (atentia) catre mine si sunt doar eu"

Teama ne hipnotizeaza, retine atentia ca hrana, dar stapanul atentiei sale este fiecare. Domnul sau legea energiei fiecaruia este fiecare- stapani in noi insine, intrupam stapanul adevarului ca adevar, sinele de sine statator- am detronat tiranul din inimile noastre, exigentele si nevoile parazitului din constiinta. Procesele psihologice de legare (aservire) sau dezlegare (eliberare) a constiintelor sunt curenti in gandire si explorarea lor este periculoasa; riscam sa ramanem blocati intr-un curent manipuland la nesfarsit aceeasi cunoastere psihologica despre cum eu sunt, sau de sine, si despre cum lumea este.

Virtualitatea lor  le releva efemeritatea;  psihologic,  incertitudinea existentiala a cunoasterii despre cum eu sunt. Directia pervertita a activitatilor emotionale a fost instrumentata prin canalizarea atentiei exploratoare a ochiului launtric spre explorarea a "CUM SUNT" adica spre relevarea secretului creatiei divine., secretul lui Dumnezeu.  ,  ca sa devina dumnezeu prin  aceasta cunoastere

Pragmatic abordand , ce importanta are cum sunt atunci cand sunt, asa cum ce importanmta are cum am facut banii cand ii am? Pentru constiinta faptului nu are nici o importanta,  doar pentru altii, altii- care nu au bani sau vor sa ti-i ia, sau altii- care nu sunt in sinele lor, intrusii. Insa "altii" de ce se amesteca unde nu le fierbe oala- intruziuni mentale sau in constiinta- pacate fundamentale impotriva libertatii fiintarii. Justificari sunt cu nemiluita, justificari care acuza   intruziunile invazive, invaziile constiintei umane de"cezar" ; ;sa-i dam ce este al lui.

Intruziunile sunt structuri invazive ale tiraniei, tiranul sau parazitul constiintelor. In constiinta om nici un uman nu este un intrus. Tiranul este rezultatul intruziunilor unor structuri de gandire straine, dusmanoase si degradatoare care exploateaza unica energie, vitalitatea umana creativa. Teama este o astfel de structura invaziva straina  paternului original om. Toate esentele-impulsuri din univers sunt in perceptia noastra dar nu toate sunt om, seminte om. Om este samanta unica a perceptiei universale, creatia noastra. care a daruit corporalitate  si certitudine existentiala universului si continutului sau, universalului si particularului,   miscarii pulsatiei originare neformate.Ceea ce este nascut din mister se manifesta miraculos, magic, neconditionat continandu-si toate conditiile. Suntem mistere intre mistere, dar prin instrumentarea teama ne-am baricadat stupid in conceptii sau dogme, in cetati sau visare, asteptare/cautare. , negare/razbunare. Am uitat sa ne exprimam esenta. Degeaba esenta este relevanta prin simbolistica si reprezentarile ei, degeaba exemplele vietii maestrilor si invatatorilor , degeaba , caci teama de viata le blocheaza Exprimarea individuala, fara extraodinar fara ingrozitor, este calduta si meschina , hrana din resturi si gunoie.

Dar dincolo de limitele mintilor hipnotizate de teama ( frica nu este a corpului ci a mintii, imaginatiei), infailibilul si miracolul exista,  campul acestora nu are nevoie de multime, de cantitate, este o calitate umana nepieritoare dupa cum istoria releva. Adevarul a ceea ce este schimba lumea nevoilor si conditionarilor inutile, este motorul evolutiei , individul din "vanat"( patern comportamental al fricii) se transforma in vanator si renunta la vanatoare. Vanatorul pune capcane si de aceea nu poate cadea in capcanele puse pe drumul evolutiei constiintei sale. Paternul uman nu este al vanatorului  nici al vanatului, nici al culegatorului ci al cocreatiei, al lui impreuna pentru impreuna neconditionat psihologic, adica a darui prisosinta.

Evidenta releva ca nu putem trai psihologic conditionati, nu este mediul natural al existentei noastre. Este un mediu psihologic artificial instrumentat in gandirea umana, reflectat in mediul tehnologic artificial instrumentat in natura planetara. Ambele intrumentari, fie psihologice ca stiinta  a cum sunt si lumea este , fie tehnologic ca stiinta a cum este natura, sunt terminale consumatoare, fie de vitalitate corporala, fie a resurselor naturii planetare.Acest consum/risipa este efectul paternului comportamental teama

Ca de fiecare data amintesc ca ceea ce face ceva (fie energie, fie substanta) "medicament sau otrava"  este proportia acelui ceva in structura corporala individuala sau sociala,  proportia relationarii. Intrumentarile psihologice si tehnologice ale impulsului "teama de viata" nu le putem judeca ca bune sau rele ,  insa suntem responsabili de proportia manifestarii lor invazive naturii umane si planetare. Intelepciunea revendica gestionarea lor responsabila , stabilirea limitelor si domeniilor acceptate care sa nu afecteze intregimea existentiala umana sau palnetara. Dreptatea este armonie, nu excludere sau pedepsire. Pedeapsa nu vindeca si nici nu curata mintea de intruziunile tiranice; Se impune penitenta ca recunoastere a greselii de proasta gestiune a potentialului, a resurselor, etc, sa ne angajam fiecare in gestiunea potentialitatii individuale  parasind obsesia maimultului care conduce la saracirea vitalitatii. Inseamna si a stabili rational necesitatile vitale si asigurarea neconditionarii lor  Sa nu uitam ca teama este un santaj  ca instrument de manipulare.

Santajul releva atasamentele personale, ceea ce iubim, stalpul de care ne legam de bunavoie. Nu ne temem de ceea ce ni se poate intampla noua ca indivizi la un moment dat, ci de pedepsirea celor dragi pentru a ni se aservi potentialul. Intentia criminala se comporta dupa rutina  proximitatii;" Daca nu taci , il omor pe cel drag" Evident te vei abtine sa strigi dezvaluind pericolul si criminalul, te sacrifici de dragul celuilalt ca sa ramana in viata. Dar si celuilalt, celui drag tie, i se spune acelasi lucru; el va proceda la fel si in tacerea amandorura sunt ucisi fiecare in parte. Aici dau cuvantului "ucis" semnificatia de aservit , ucisa libertatea amandorura. Care sunt cei doi despre care vorbesc daca nu corpul constiintei- corpul din vis si corpul fizic? Nici sa visam nu mai avem curaj, numai folosim corpul din vis pentru a calatori si explora , nici sa  traim intenstitatea prezentei noastre corporale. misterul unui singur lucru.

In structura psihologica a tiraniei teama nu exista infrangerea, compasiunea, nici recunoasterea valorii, nici pierderea si se releva ca obsesie, energie amorfa , umbra tecutului scenarizat al decaderii axiomatice a omului din sfera credintelor sugestii hipnotice. Omul nu a decazut nici nu s-a inaltat deasupra sa, potentialul libertatii si existentei sale nu a fost afectat si nici nu poate fi . Dar fiecare individualitate umana poate sa se pozitioneze sau localizeze ca identitate in propria constiinta limitat si dependent , intr-o constienta de vierme care este a viermelui, intr-o constienta de pacatos care este a pacatului. sau a oricarei alte atributive constiente, dependent, sau angajator, pacient sau medic, vanzator sau client, etc,etc, . Isi indentifica sinele acelor forme comportamentale ale activitatilor in care au fost inrolati sau distribuiti socialmente si prin consecintele lor. Asta nu inseamna  altceva decat ca se autopozitioneaza identitar, constient sau nu, in alt loc decat cel  prin drept creator atribuit?

Ocoliti tematarii  nu va asociati cu ei din simplul motiv ca sunt extrem se violenti emotional, violenta sociala in exaltare. Nu confundam curajul cu violenta, nici indrazneala cu obrznicia.

Constienta rolului individual pe scena lumii nu este a omului ci a papusii. Dar cine poate reflecta in limbajul cuvintelor moarte , potentialul si ceea ce  este omul? Nu conteaza cine sau ce te crezi ci doar faptele te definesc, faptele care transced totul. Daca vedem asta cu ochiul launtric, daca auzim , intelegem ca fiecare isi genereaza experientele/ existentele viitoare dupa cum faptuieste acum, din teama sau din indrazneala libertatii guvernate de intelepciune nu de arbitrar . Nu negam teama dar nu ne facem partasi la faptele ei.  Nimic nu ne este strain in afara de noi insine. Noi suntem Strainul noroc.