atitudinea nepotrivita

Atitudinea nepotrivita este aceea in care vrem sa fim intelesi cand sensul miscarii gandirii este intelegerea, vrem sa fim ascultati cand ascultarea  aduce claritate in circumstante,
vrem sa fim apreciati cand a aprecia este rasplata, vrem sa fim puternici cand puterea este potentialul (putem sa nu putem), revendicam increderea celorlalti cand increderea in sine lipseste ( ne incredem in neincredere), solicitam iubire cand a iubi este calea abandonata. ,

Schimbarea atitudinii este o schimbare a locului atentiei si intentiei noastre care conduce la revelatia gandirii si a continatorului universal., eliberarea gandului primordial, a "celui viu" de conditionarile irationalului.

Nu este ceva nou ci revelatia reelevata continuu in constiinta omenirii si exprimata in existenta sau faptele ei.

Trasim la granita dintre cunoscut si necunoscut, iar  prin responsabilitatea exprimarii punctuale sau fapta la orice nivel modelam din nou, sau din necunoscut, circumstanele cunoscutului redefinindu-le, imbogatind sau, saracim fluxul gandirii consumand aceeasi rutina

Credem ca ne cunostem dar ce cunostem nu este cunoasterea individului ci reflexia faptelor individuale in constiinta inconjuratorului. Ne schimbam, schimbandu-ne faptele. Nu suntem asa cum  cred ceilalti ca suntem  cand reflexia noastra este filtrata de intentia preamaririi propriei expresii prin diminuarea calomniatoare  a expresiei celorlalti. Cea mai inalta expresie a ta este cea mai inalta expresie a fiecaruia si cand relevi asta in exprimarea ta circumstantele nu se mai opun intentiilor tale. Gandirea nu este o judecata/ condamnare  ci ordinea si ratiunea este mijlocul sau existential.Oglinda irationalului releva asta. Locul unde gandul se naste din el insusi  sau din propria cenusa (amintirea) este metafora Phoenixului. Suntem liberi cand ne asumam responsabilitatea exprimarilor la orice nivel.

Noi rememoram existenta si experientele ei traindu-le  nu in snsul repetarii sau conservarii lor ci urmarim reelevarea mijloacelor prin care o modelam fiecare, intentia intentiei primordiale.

 Sunt viziuni ale unui viitor nascute din responsabilitate si claritate interioara sau din mintea nemodelata, neformata in care corpul constiintei umane evolueaza la un nivel de neimaginat de nevisat, acela al deplasarii corporale in imensitatea universalui fara conditionari tehnologice. Sensul existentei umane este universal, creativitatea,

Ordinea inconjuratorului si armonia sa transcede timpul si spatiul si este ceea  ce reflectam in limbaj ca etern. Armonia  ordinii si coeziunii universului ca intregime de sine statatoare nu poate fi perturbata de micile dezordini provocate de irationalul comportamentului gandirii comparative , acumulative, dihotomice, de zonele intunecate din potentialul nereflectat al constiintelor in evolutie. sau expansiune. Expansiunea constiintei este o iluzie , tot ce este este in constiinta . Incognoscibilului este abstractiunea irelevanta campului constiintei si existentei, o oglinda menita sa releve misterul si miracolul varfului cunoasterii sau constiintei, intreaga cunoastere care se manifesta prin miracole Odata sparta aceasta oglinda a incognoscibilului, cautarea fara de sfarsit ca miscare a gandirii va inceta si vom actiona responsabil de propriile conditii gestionandu-le rational. Ceea ce avem ne elibereaza constiintele iar ceea ce nu avem este o amagire. Satisfactia  sau atotsuficienta  nu este mijlocul ratiunii si implica o imagine fixata de sine, nemiscata sau moarta, iar fericirea nu este un sfarsit, nici inceput ,este o intensitate misterioasa si de nedescris a trairii si impecabilitatea expresiilor sau actiunilor. Noi nu putem face aceasta intensitate si impecabilitate comportamentala, ea exista, este existenta insasi asa cum este ea , nu putem face ordine in ordine, dar merita efortul de a o releva si aspira, este aspiratie universala fara opus si chiar daca ordinea facuta de noi este relativa si fluida si iluzorie, merita efortul caci dinamizeaza si reactiveaza aspiratia fundamentala ,intentia primordiala a vietii in constiinta unicitatii sale, constiinta oricaror intregimi create.

Afirmatia ca tot ce exista este interrelatioat ne responsabilizeaza relatiile individuale pe care le hranim cu propria energie. Iubirea este inteligenta si libertate si este unica relatie care nu ne consuma ci intareste si regenereaza Este inteligenta intr-o intregime de unicitati interrelationate in care bunastarea individuala este a tuturor iar reciproca este valabila. Orice individ uman care "se ridica sau intoarce" in constiinta sa primordiala ridica intreaga omenire odata cu el iar cand se aserveste nevoii psihologice se pozitioneaza in intregimea omenirii ca povara.

Dragostea este iubire adusa in perceptia subtila, iar fapta dragoste facuta vizibila sau obiectivata in perceptia utila. Subtilul si utilul in reflectare reciproca este libertate sau miscare cu toate gradele de libertate a simtamantului universal al existentei.

Teama se releva ca optiune gresita in orice circumstanta psihologica sau obiectiva. Teama nu este mama noastra ca fiinte individuale ci mijlocul izolarii si durerii individului in comuniunea sa launtrica  si comunitatea sociala. Societatea in esenta este edificiul unei relatii / simtamant ;  poate fi si edificiul unei reactii emotionale dar in acest caz este o aparenta  de societate. Relatia nu este o reactie ci o actiune lucrativa in circumstanta , iar reactiile nepotrivite - fie exaltari emotionale motivate de utopiile inchipuirii de sine (onanie emotionala) , fie blocajele emotionale generate de negarea si refuzul circumstantelor psihologice sau teama- edifica o societate iluzorie in care interelationarea elementelor sale este inutil negata, respinsa  Acesta respingere este miscarea egosentrinului sau exclusivismului care conduce la izolare si durere.

 Fiecare ne simtim singuri fara intelegea faptului ca aceasta senzatie este o consecinta a atitudinii noastre in existenta launtrica si sociala. Singuratatea nu este izolare, este fericirea de a fi impreuna. Cum poti aprecia prezenta unei fiinte fara judecarea ei, fara revendicari fata de aceasta, fara tendinta controlului existentei si manifestarii sale daca nu esti singur? Acest simtamant genereaza fericirea de a fi impreuna dincolo de orice conditionari si exigente fata de circumstantele evidentei. Daca inlocuim cuvantul de "singur(a)" cu "unic(a)" sau neasemanator si prin aceasta asemenea atunci, intelegem maretia misterului si mirarea in fata sa. Experienta singuratatii ,unicitatii sau neasemanatorului asemenea prin trairea ei, ne elibereaza de fuga in gramezile de singuri pentru a fi impreuna. Refuzam experienta singuratatii, unicitatii pentru ca o confuzie ne impiedica sa o facem, confundam singuratatea cu izolarea.

Experienta izolarii este ceea ce traim in aceasta confuzie a mintii sau spiritului , societatea izolarii este societatea conflictelor generalizate prin inchipuirea lor, Lupta tuturor impotriva tuturor, conflictul laauntric in manifestare sociala, competitia cu ceilati generata de confuzia din minte. Acest edificiu psihilogic sau comportamental este metaforic relevat in afirmatia constiintei unicitatii: " a crescut o vita vie in afara tatalui (inteligenta creatoare) si ea va fi smulsa din radacini". Mai amintesc o alta afirmatie " Ei cred ca am venit sa aduc liniste si pace ,ci eu voi arunca un foc  asupra omenirii care o va arde din temelii" Focul launtric, locul in care lumina se naste din ea insasi, focul constiintei umane nepervertite si neingradite de asocierile dusmanoase omului, constiinta adevarului a ceea ce este asa cum este. Suntem "doi" in acelasi timp? Un eu efemer si iluzoriu si unul misterios ? Ce ne facem? Distingem incet si cu bagare de seamana ceea ce este aparent fata de ceea ce este profund, ceea ce este inutil de ceea ce este util si mai ales invatam sa le deosebim.

Cred ca doar distinctia, discernamantul ne ofera alternative reale  in existenta; altfel ne amagim cu alegerea si iluzia unui liber arbitru care alege diferite fete ale aceluiasi inutil, aceleiasi confuzii.

Noi cautam modalitati, "cum?-uri" si aceasta cautare ne impiedica sa actionam; Experienta "cum?-urilor" ne ne conduce in aceeasi fundatura, dezamagirea si disperarea care este moartea sperantei! Intuitia, Inspiratia, Initiativa, pot constitui o triada a actiunii in orice circumstanta. Intuitia este raspunsul cunoasterii a ceea ce este, claritate interioara in raport cu circumstantele si Instict. Instinctul ca reflectare biologica este localizat sau actioneaza in creierul mic fapt care evidentiaza ca marimea este irelevanta in fata calitatii.

 Instinctul este actiune relevanta in circumstante care se constientizeaza ca Intuitie, intuitia adevarului. O numim instict de supravietuire; denumire inrelevata pentru ca nu supra vietuieste ci este chiar vietuirea. Instinctul iubirii, dragostei, evolutiei sau miscarii, renasterii sau regenerarii, Instinctul este procesul autovindecarii, instinctul este atentie si claritate,  instinctul ne fereste de necazuri si accidente, etc. dar cati dam curs prin faptuire indicatiilor incomensurabilului proces de prelucrare a datelor subconstient al carui raspuns instinct si intuitie denumim? Urmand indicatiile precise ale acestui instinct (ca si cum ar fi separat si diferit de mine ma exprim), putem corobora inteligent necesitatile cu libertatea si calauzi intelept existentele . De ce nu o facem?,

 Simplu , indicatiile instinctului sunt complet diferite de modelul existential inoculat prin educatie sau programare sociala ca contribuabili. Instinctul ne poarta prin paduri si munti,  ne releva relatia fericita dintre natura si noi insine, ne releva spatiul vital primordial si nu ne inghesuie in cavourile scumpe de prin orase. Dar ce conteaza, ne inghesuim singuri ca sa fim iluzoriu imreuna si in randul lumii.

Avem impresia ca daca ne urmam instinctul sau intuitia ne izolam de toti ceilalti, faptele noastre vor fi catalogate iresponsabile, vom fi invinuiti de nepasare si orgoliu nemasurat, vom fi exclusi din colectivitati, vom fi izolati prin spitale sau prin inchisori, pentru ca, moartea nu mai este cea mai grea pedeapsa a indraznelii de A Fi! Nu vom fi lasati nici sa traim ,nici sa murim, vom fi mentinuti cu droguri intr-o stare de lemuri pentru profiturile realizate din cresterea si intretinerea lemurilor. De ce sa se arunce ceva ce poate produce profit cuiva, de ce sa nu fie reciclat ca masa biologica de manevra si experienta. Nu se justifica si accepta orice posibilitate comportamentala daca ea aduce bani?

 Vi se pare de groaza imaginile din aceste consideratii? Vi se par neconforme cu realiatea? Realitatea este tot ce nu credem noi ca este! Ceea ce este aparent, nu este realitate ; Miscarile sau actiunile din spatele modelelor de realitate le igoram? Cine castiga din aceste miscari ale gandirii? Cei ascunsi aparentelor care le modeleaza astfel, Grupurile de interese de putere si control nu sunt cunoscute ci  sunt ascunse de aparente. Cei de pe scena economica si politica sunt intrumete doar, actori Regizorii ascunsi.

Nu se spune ca daca vrei sa ti se infaptuiasca o dorinta nu trebuie sa o afirmi? (adica sa o faci aparenta, cunoscuta) Cei care modeleaza viitorul ,profetii si expertii futurorlogi, analistii si formatorii de opinii  sunt instrumentele acestor grupuri de interese meschine, ei mentin aparentele ca in spatele lor sa se asigure linistea papusarilor.

Nici o armata din lume nu poate proteja aceste grupari ocultate de aparente, de aceea manipularea imagistica si verbala a aprentelor este atat de infocat sustinuta prin toate mijloacele de comunicare in masa asemenea armelor de distrugere in masa.

 Daca armele distrugerii in masa te lipsesc de potentialul resurselor distruse, manipularea in masa a constiintelor prin armele massmediei iti pun la dispozitie toate resursele fara a le mai distruge .

Incurajator este faptul ca unii activisti in massedia indraznesc sa releve intrumentele si modalitatile manipularii politice, economice si militare. Contributia lor la trezirea adormitilor este hotaratoare. Am observat ca teama de a o face ii preseaza, dar indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie. Nu conteaza pretextele si subtextele justificarilor lor in a releva manipularile, patriotismul, interes, national, cinstea si corectitudinea, libertatea de exprimare, transparenta etc. Miraculos este ca o fac.

Ceea ce am relevat vis a vis de edifiul social al "vitei de vie crescute in afara tatalui" este iluzia "impreunelui", iluzia societatii sau comunitatii umane asa cum este ea. Teama de transformare sau apocalipsa este irelevanta , toti dorim in inimile noastre ca acest sistem social iluzoriu al izolarii sa-si dea obstescul sfarsit. "Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti " nu se refera la semenii tai ci la structurile gandirii distructive, irationale, neumane. De ce afirm ca neumane? Mai exista si alte specii pe pamat?

Daca cuvantul exista poate fi asumat de cineva ca identitate inconstienta si tacuta/ ascunsa si reflecta o identificare si un comportament . In cazul de fata ma refer la cuvantul demon. Oare ce reflecta acest cuvant? Nu un comportament inuman, impotriva existentei uamane? Cei care manipuleaza la nesfarsit acest comportament sau cunoastere cum pot fi identificati altfel decat ii arata faptele?

Desigur ca aparent au forma umana dar, comportamentul si gandirea lor ii desconspira, faptele ii definesc ca ceea ce sunt. Demonii demonizeaza- securistii se curesc :). Vor intreba revoltati daca ii contrezi sau supui legilor de ei facute:"stii tu cine sunt eu?" Evident ca nu stie respectivul pentru ca "cine este el e doar treaba lui", treaba celuilalt este "ce este el" si faptele acestuia il definesc iar "cine se crede el ca este" nu-i foloseste la nimic.

Problema de rezolvat este a fiecaruia, parasirea in comportament si atitudine a modelului de reactii emotionale si gandire instrumentat de demoni; astfel fiecare paraseste iluzoriul, aparentul si se inatalneste a doua oara cu propriul universal cristos launtric , esenta fiinta si o intrupeaza prin comprtament.

Nu "trebuie" sa murim ca sa ajungem in rai sau la mai bine sau intr-o lume mai buna sa fugim de pe pamant sau din sociaetatea aceasta. Asta este inductia hipnotica a demonilor care daca nu pot stapani sau amagi nici cum o constiinta, mai bine sa o alunge de pe pamant sa nu=i mai stinghereasca actiunile. Este aceasta atitudine cunoscuta tuturor sub afirmatia ca "Romania este o tara minunata dar pacat ca este locuita!" . Acest gen de abordari si structuri de gandire evident iluzorii si nefidele cu realitatea sau calomniatoare si demonizatoare la adresa realitatii sau evidentei perceptiei asa cum este nu sunt expresia umorului ci lipsei simtamantului autoironiei Demonii nu se autoironizeaza, nu mediteaza autoreflectandu-se in fqapte lor si doar oamenii pot face haz de necaz sau sa rada pe seama propriilor credinte si comportamente. Rasul ca  posibilitate unica a unicului,  omeneasca, ne vindeca de propriile prostii care ne omoara.