disfuctia

Orice perturbare psihologica, fiziologica si comportamentala isi are radacina intr-o idee despre noi insine.
O idee, este o iamgine, si actiunea noastra este asocierea ei cu "eu", identificarea.   ESTE O AFIRMATIE a carei miscare in gandire isi genereaza propria experienta. Astfel , afrirmatia si efectul sau miscarea  ei este un proces inchis, o rutina Este extrem de dificil sa eviti aceasta rutina care se confirma prin experienta ei  generata de identificarea constiintei cu miscarile si procesele gandirii. Orice afirmatie este o miscare in gandire, este gandire. gandirea este o miscare in materie sau substantiaitate.

Gandirea astfel isi creeaza un "eu"complet diferit, dorit stabil si etern, fixat, in contrast cu natura sa evident fluida si schimbatoate, un flux fara inceput si sfarsit care se autointretine si care este un proces formativ, in care evolutia sa este in sensul calitatii si ordinii propriilor expresii. gandirea isi produce propriul eu ca reper al evolutiei sale. Paradoxal este ca eu-l creat de gandire de natura diferita de cea a gandirii, fluiditatea transformarilor, il denumim imaginatie. Ganrirea traieste si moare in sinele propriu, iar natura sa fluida detemina o continuitate sau rutina a procesului, imaginatie. Gandirea se imagineaza pe sine tocmai pentru ca nu isi refuza propria natura. Am pute intreba pe buna dreptate -" cine gandeste astea referitoare la gandire?" Tot gandirea care incearca sa-si exploreze propria miscare.

Este o metafora/ poveste antica care rleva existenta unui zeu care face fete/ fete si poate lua orice forma, zeu caruia ii place sa insele si care  daca este prins si tinut pe loc iti va releva toate secretele. Imi pare o metafora reusita a procesului gandirii. Fluzul sau formativ nesfarsit ofera miliarde de variante de identitati, de expresii obiectivate sau nu in perceptie. Nu vad nici o diferenta intre imaginatie si perceptia obiectiva- este imaginatia care se autocofirma prin propia expresie obiectivandu-se. Acest proces il cunoastem si ca indrumare: "invatati, invatati, invatati" Memorand aceleasi expresii gandite deja, sau gandind repetitiv aceleasi structuri ale gandirii le obiectivam ca experiente si statut propriu.

 Intelectul este evident produsul acestui proces, cu cat o memorie contine mai multe informatii deja gandite, beneficiarul ei ca subiect este considerat un intelectual. Intelectualul are o spaima , aceea de a nu cunoaste, el nu popate afirma ca nu stie ceva si va imagina informatii asociate subiectului necunoscut. Daca repeta de mai multe ori acele informatii, initial false sau inexistente in percetia sa inteligenta sau cunoastere , ele se substantializeaza in gandirea sa si pentru el devine "adevarate".

Daca repetam de multe ori o minciuna (specialitatea formatorilor de opinie), aceasta va ajunge sa fie credinta celui care repeta sau accepta. Puterea acestui proces o putem vedea in faptul ca poate scoate in strada mii de persoane care habar nu au de ce au iesit dar care isi justifica prezenta prin ideatiile lor sau propriile utopii; de regula in numele celor mai inalte valori umane, libertate, armonie, iubire, Dumnezeu, etc s-au comis cele mai reprobabile fapte.  Telul faptelor este puterea lor;, dar mijlocul telului este chiar fapta. Cum poti ajunge la iubire prin dusmanie si exclusivism, la pace prin razboi, la armonie prin scandal si la sanatate prin boala, legalitate prin incalcarea legilor, etc? In imaginatia sau mintea lor se poate dar, in evidente-NU. Scopul este mijlocul, din el ne tragem puterea si expresia.Imaginatia sau procesul gandirii daca nu se reflecta in propriile fapte si consecintele lor este irational, inconstient si moartea ratiunii creeaza monstrii imaginari care obiectivati prin rutina procesului devin semintele oricaror disfunctiuni in gandire si perceptie, psihologice si fiziologice, comportamentale.

 Comportamentul unui individ este expresia nivelului gandirii sale irational/rational. In relatie cu lucrurile sau  SUNTEM RATIONALI, dezvoltand o tehnologie capabila sa rezolve orice problema tehnica , mecanica, o rutina infoenergetica. dar in problemele umane suntem complet irationali- "in dragoste gandirea face natura de ras" Gandirea proceselor umane, nastere, sex, relatii, moarte,explorare/invatare, etc este ca un copil care vrea sa ajute dar mai mult incurca. In procesele vietii  gandirea este inadecvata. Instinctul in schimb este desavarsit in manifestarea sa. Eu-l gandit este efemer si inconsecvent naturii sale, irational, si asta releva ca omul mai are un eu , primul sau eu numit suflet care functioneaza in domeniul proceselor  umane ale existentei. Asa apare gandirii si eului sau intelectul constient de incapacitatea permanentizarii eu-lui gandit si imagineaza un eu necunoscut siesi care actioneaza in afara sa si care este peren intrupand infoenergetic idealurile sale pe care se vede incapabila sa exprime.

Cine spune ca omul este muritor sau trecator? Gandirea cand se refera la eul creat de ea sau propria identitate imaginata. Tot acest efort de obtinere a unei inteligente gandite artificiale care sa se autoprogrameze si sa se automultiplice nu este o incercare disperata de a copia ceea ce fiinta umana este deja? este procesul din gandire care vrea sa copie viul. Numai ca natura viului nu este cunoscuta gandirii sau natura creatiei, cum creeaza Dumnezeu si nici nu poate fi cunoscuta pentru ca nu apartine domeniului cunoasterii ci unui domeniu mai cuprinzator al cognoscibilului in care explorarea continua este miscarea de inoire nu munca si adaptarea. O structura a gandirii cand se obiectiveaza, condenseaza si materializeaza ca fapt de sine statator devine tacut, gandirea inceteaza si este chiar forma materialzata, o gandire fixata , un lucru. La orice fapt nemiscator prin sine ii asociem consideratia de mort si astfel denumim si consideram moarte lucrurile facute de gandire; gandirea "moare" gandindu-se pe sine.  Invatam ca exista lucruri si fiinte distingand calitatile diferite.Chiar cuvantul "Lucru", etimologic provine din perceptia faptul ca este ceva "deja gandit" (RES).( Filosofia ca domeniu al reflectarilor creatiei si gandirii a atins culmile evolutiei sale la grecii antici dupa care a fost intr-un regres constant devenind "lucru" sau structura obiectivata a gandirii). Revenind la diferit, sufletul este creatia si domeniul lui Dumnezeu iar eu-l omenesc creatia si domeniul  gandirii.
Este  tot o abordare care fragmenteaza ceea ce in evidente este un unic fapt.
Sufletul sau primul eu uman lucreaza cu simtaminte, este perceput ca complexul simtamintelor umane.El evident este netrecator, excede timpul asa cum este considerat linear si formal. Sufletul apartine cerurilor si eul pamantului. Toti dupa dezagrerarea inevitabila a eu-lui formal mergem ca suflet in ceruri sau eternitate. Ce poveste este asta daca nu una magaietoare si incurajatoare? De unde vine obsesia asta a nemuririi daca nu este doar o reactie la ceea ce este efemer? Nemuritor este arborele nascut din evidenta efemerului, a muritorului, si ce naste din o samanta fructele ei vor  produce aceeasi samanta.

Reactia in fata evidentelor le multiplica Precum bobul de grau se multiplica in pamantul hranitor plantate, asemanator reactia noastra se multiplica in energie creind un invelis, o crusta mineralizandu-se. . In loc sa speculam la nesfarsit pe tema sufletului nemuritor si trupului muritor , adica sa ramanem in atitudinea exclusivista a  axiomei superior / inferior, adica sa abordam evidentele ca fiind fragmentate, separate si nerelationate, nu ar fi mai de bun simt sa exploram relatiile dintre cele doua proiectii despre sine?

In spatele oricaror idei se afla un simtamant si in urma oricarei idei ramanem cu un simtamant si reciproca este valabila. Forta cuvantului sau gandului este data de simtamant, sentiment sau senzatiea receptata. Simtamantul sau ideea/imaginea este acelasi proces care se reflecta reciproc, este o unicitate cu miscare launtrica monadica care nu poate fi separata, asemenea luminii unda si corpurscul simultan. Tocmai acest proces launtric a radiatiei denumite lumina , aceasta transformare launtrica ii confera radiatiei posibilitatea deplasarii in vidul cosmic, este propriul mediu de deplasare. Indicatia Marelui Maestru este  'semnul tatalui este o miscare si un repaos simultan". Nu tocmai aceasta natura muritor/nemuritoare, efemer/ perena, a fiintelor umane, procesul launtric al exprimarilor si reflecatrilor, unda/ suflet si corpuscul /corp este cea care ne defineste fara sa ne inchida in inchisoarea definitiilor? Nu avem tot ce ne trebuie pentru a fi? Cum folosim ce avem este alta poveste! Daca folosim in sensul devenirii nu inseamna ca se manifesta credinta in inexistenta in care trebuie sa devenim ceva? Nu se reflecta aceasta credinta in comportament desi suntem deja fiinte, evidente existentiale si ne autonegam ca existente? 

Oare acest comportament nu are efecte asupra propriilor fiinte? In loc sa ne luptam cu efectele propriilor atitudini si comportamente in relatie cu noi insine, nu este de bun simt sa exploram cauzele lor , atitudinile si comportamentele sau  gandirea care le genereaza? Ce idee asociata mie  produce disfunctia carei victime sunt? oare ce gandesc poate fi controlat din afara sau obiectiv de cineva fara acordul meu? gandesc despre lume asa cum gandesc pentru ca este asa lumea sau lumea este asa pentru ca  gandesc asa despre ea? Oul sau gaina este paradoxul care trebuie coroborat! "mirabila samanta" este coroboarea.

Care este mirabila samanta a unei disfunctiuni sau functionalitati? Evident Simtamantul/ Imagine/ Idee/ comportament sau miscarea launtrica. Afirmatia este propria miscare si efect corporal sau care se corporalizeaza. Substantialitatea evidentelor este receptiva la orice afirmatie, memomoria memoreaza orice flux energetic/emotional sau cuvanmt tacut, fixat. Calitatea receptivitatii , este calitatea fundatie a memoriei care nu exclude.

 Memoria nu este un bagaj informational ci continatorul lui. Corpul nostru este memoria si se schimba crescator sau descrescator functie de imaginea asociata de ceilalti si noi insine. Copilul ca imagine asociata implica miscarea de crestere si dezvoltare, batranuetea miscarea de sens opus maturitatea ar semnifica o miscare de implinire, desavarsirea miscarii copilariei sau edificiul nascut de acea miscare,, incetarea ei

. Dar aceste reprezentari fixe ale miscarilor launtrice formative sau degradante  nu reflecta fixitatea miscarilor care de fapt sunt de natura diferita extrem de fluide, ele sunt doar repere ale miscarilor. Miscarile sunt perene iar reprele lor fluide, nu ramanem nici tineri nici batrani.Atitudinea si abordarea explorarii si experimentarii o determina.. Tinerii au viata inainte, batranii inapoi. dar acest inapoi se acumuleaza din copilatie. Copilaria si batranetea coexista si se intretin reciproc si evidentele releva procesul. Nu suntem nici copii, nici batrani, sunte in diferite stadii expresive ale aceleiasi miscari din gandire, din corp/memorie., Memoria prin rutina miscarilor respective ale imaginatiei si reflectarii prin gandire sau cunoastere obiectiveaza formal/corporal, materializeaza toate infoenergiile continute care se constituie in eistenta individuala. Noi sustinem acest flux corporal, formativ/ deformativ, functional/disfunctional prin credinta sau identificare. Credem ca suntem asa sau altfel fara sa fim contienti de miscarea proprie care ne face asa sau de continutul propriilor memorii de lucru.

Ideea de identitate este periculoasa pentru ca se manifesta obiectiv instantaneu si simiultan cu ea si din acest cerc vicios al experientei una cu experimentatorul este dificil sa evadam. Nici nu este necesar sa o facem ci sa-l folosim este uitl. Incepem cu relatia cu noi insine ;vinovati sau victime? Asta e trecutul ,indecizia, in care fugim de vinovatii desi le producem conform unor modele morale sau cutumice si legiferate , in care punem o autoritate permanent deasupra noastra conformandu-ne , aservindu-ne ei.

Exista o relatie denumita iubire care este o putere deasupra oricaror autoritati exterioare. Un soldat, fie el si al lui Dumnezeu nu are acces la ea. Responsabilitatea nu insemna ca esti vinovat sau victima, vinovat de toate relele sau bunele  din lume sau victima lor (asta e complexul Sisif)

Responsabilitatea este o pozitionare cauzala in propria existenta si experienta, in propriile proiecte, chiar daca nu este 'Adevarul", este o decizie sau hotarare neinduplecata pentru tine insuti valabila si functionala. Daca imlici pe altii in ea conditionezi fara rezultat decizia si nu mai functioneaza, sau incalci aceeasi decizie a fiecaruia sau  responsabilitatea semenului. Aceasta atitudine este denumita controlul aproapelui si este o inutilitate care te scoate prin rutina ei din putere- posibilitatea de a exprima propria decizie referitoare la tine insuti. Atitudinea controlului aproapelui nu este miscarea iubirii sau puterii omului. Iubim disfunctiile fiziologice cand le repetam povestindu-le si laudandu-ne cu ele? Iubim drogurile cand ne punem speranta desarta in puterea lor vindecatoare? Evident ca nu iubin disfunctiile la nici un nivel fie intelectual/exterior, fie psihologic/fiziologic /interior. Triada disfunctiilor putem constientiza ca procesul Afirmatie/Efect /Defect. cand in gandirea noastra pornim de le efecte ajungem la defecte; cand pornim din cauze ajungem la efecte. Afirmatia sau simtamant/gandul/cuvant ca intregime functionala va fi una cu efectele sale in perceptia obiectva. Nu are nici o legatura cu autosugestia care este umbra acestui proces formativ prezent in perceptia ta ca obiectv. Unitatea simtamantului, gandului si cuvantului reflectata in comportament sau fapte genereaza o miscare de un anumit sens diferit de cel 'al vinovatiei ca trecut reactiv"


Am facut diferite consideratii pe temele disfunctiei far a o defini ca ceea ce este pentru ca este fluida si nefixata corporal desi dam vina pe corp pentru ele sau pe adn. Insa fiecare sa=si exploreze disfunctiile reflectand  procesele  pornind de la idei asociate gresit structurii functionale din existenta si noua insine. Boala nu ne reprezinta asemenea reprezentantilor din parlament . Ce este in mic ,este si in mare iar in acesta din urma daca nu ne orbeste cu marimea lui ne releva semintele propriilor disfunctii, gandirea inadecvata si irelevanta aspiratiilor noastre firesti din care ne treagem puterea (sanatatea) . Cand iesim din jocul acesta al inchisorilor rutinelor sau obisnuintelor noastre , mentalitatea ca proprietate, vom incepe sa traim la propriu, iesim din mormintele sau deseurile iformationale, psihologice  istoric consumate ca experiente, parasim intunericul exclusivismului demolator." Fii lui Unu" se refera la copii unicitatii perceptiei inteligente, inteligentei unice si ratiunii care guverneaza elegant gandirea, legea vietii, legea iubirii care guverneaza existenta umana. Nu intamplator Domnul sau fegea firii a fost numit "Domnul iubirii"  Ceva drac si-a bagat coada daca cei care se considera crestini  cred ca se comporta dupa domnul lor, ca respecta legea iubirii si nu o fac. Este aceeasi fragmentare a gandirii care amageste sustinatorii ei- cred ca ajung la domnul prin alte mijloace decat prin el insusi sau iubire.

 Este dificil sa te iubesti pe tine insuti dar poti incepe prin a te apreccia prin faptele aprecierii, este  mai dificil sa te ierti pe tine insuti pentru ca esti nevinovat si nu exista uitare, si cel mai dificil este sa te recunosti in propriile fapte si in perceptie

Disfunctiile fiziologice si psihologice ingradesc orice recunoastere si este bine sa recunoasti in situatia respectiva ca nu te recunosti.. Cel mai usor este sa fim atenti, atentia insasi, si responsabilitatea a ce onoram cu atentia noaqstra: disfunctiile care urla in noi si la televizoare sau propria misare si fapta. Un adevar al "unicului  tata" este "nu putem face doua lucruri deodata" cand ascultam nu gandim si cand gandim nu ascultam In comunicarea care este viata exista aceeasi monada functionala- incepe cu a asculta una cu a primi, care se transforma in a exprima sau gandi sau a darui   Fie ca orice gand al vostru/nostru, sa fie un dar de sanatate a gandirii si aspiratiilor implinite si voi/noi unul cu el. "mens sana in corpore sano" .Corpul social nu poate fi sanatos alcatuit din indivizi bolnavi si nici creativ din consumatori. Se spune cu temei ca motivatia existentei tale/ mele intr-un anume loc este sa vindec(i) locul -nu sa suport (i)  onorand si reflectand in gandire disfunctiile lui ca sa fim inmpreuna. Imreuna suntem doar vindecati sau in afara disfunctiilor parasite de atentia noastra ,sau dincolo denorii confuziilor din minte. Suntem in lumina si nu mai stam cu patele la soare ca sa credem ca ratiunea sa este sa faca umbre, ne intoarcem cu fata  la soarele launtric sau al tuturor si vedem ca lumina cea mai inalta este lumina din faptele noastre care incalzesc tot universul (Vreu sa evidentiez ca aprecierea  "launtric"  se refera la o existenta care nu este spatuial localuizata, aici sau acolo , undeva sau peste tot ci este unde se afla fiecare )