cand iubire nu este, nimic este

Miscarile nimicului sunt extrem de variate; caracterul lor este efemeritatea;

"trece si asta"-e  constienta efemeritatii. Apar si dispar ca si cand nu au fost vreodata; este pulsatia mintii in care traiesc si mor in sine fara sa se condenseze formal in substanta. Se releva ca o "zbatere' de a veni in existenta si perceptia substantiala 

Tot ce nu "se vede' obiectivat in forma si miscare interioara si exterioara a acesteia,dar care capteaza atentia, sunt rutinele miscarilor nimicului, energii amorfe care produc presiune: agitatia, nervorzitatea si nemultumirea, stresul launtric sau presiunea dintre ceea ce nu este si ceea ce este;  Sunt forte ale perceptiei care edifica sau demoleaza. Noi punem accent pe ceea ce nu avem si nu suntem; asta cand in evidenta doar ceea ce avem si suntem ne sustine. Chiar daca avem cu prisosinta si din abundenta, presiunea nu inceteaza si conceptia maimultului este pulsatia nimicului neevidentiat siesi, nerecunoscut in forma existentei sale efemere, virtuale. Virtualul tinde sa acapareze memoria imbacsind-o , amagind-o sa-i instrumenteze prin gand forma in substantantialitatea sa. 

Memoria nu este suma de amintiri sau informatii, ci un ganglion de celule vii  care reflecta cunoasterea manifestata in edificiul perceptiei,  o prelucreaza si  informeaza decidentul; apoi preia decizia si o trece in substantialitate ca eveniment sau fapt. Este 'lucratorul' care prin procesul sau gandirea, un  proces in materie, aduce in existenta obiectiva lucrurile si actiunile. Putem comanda memoriei sa elibereze  ceea ce o transforma in magazie sau lucru- toate stocurile. Nu veti uita ceva ci veti lucra cu eificienta sporita puctual.

Activitatea memotiei vii o recunoastem sub ceea ce am denumit intuitie- intuim despre ce e vorba. Nimicul nu se vede si nu este factor de analiza si informare a  memoriei. Orice decizie a individului este preluata de memorie si instrumentata in perceptia obiectiva ca forma sau miscare. Nimicul vrea sa beneficieze de activitatea memoriei, o asalteaza cu pulsatia sa perturbandu-i activitatea, incetinind-o si blocand-o in final. De ex. ura nu se vede, miscarea ei doar schinomoseste si urateste figurile oamenilor;  nu exista in memorie forma ura si nici in substanta formatata; oricat ar dori sa se obiectiveze si permanentizeze pulsatia ei in memorie ca forma nu reuseste si reuseste sa deformeze si distruga forma ; sub influenta urii oamenii sunt irationali in comportament si inadecvati circumstantelor; dau "impresia de paraziti" ai acestora.  Ori ce facem sub dominatia urii dupa ce pulsatia ei a incetat, avem acea perceptie " de a nu ne recunoaste faptele ca ale noastre"  "Mie dor de mine insumi" afirma un prieten constient de inadecventa faptelor cu el. 

Toate pulsatiile nimicului sunt identificate sub denumirea de cunoastere psihologica. Daca reusim sa recunoastem aceste pulsatii ale nimicului vom reusi  sa nu ne mai domine. Multi au impresia ca fara ele nu exista nimic si astfel recunosc inconstient nimicul lor; adevarat fara ele exista existenta-nu nimic

. Vor gandi unii ca si iubirea este un nimic virtual sau cel mult o chimie; Cei care vorbesc de chimie uita inteligenta din spatele proceselor chimice care ii instrumenteaza proiectul, iar cei care vorbesc de virtualitatea iubirii nu ii recunosc forma, "templul nefacut de maini omenesti" -corpurile omului Nici nu percep ca reflectare a faptelor iubirii ratiunea  ei existentiala -nasterea si renasterea fiintei. Virtualul nu naste ceva -doar deformeaza ceea ce este nascut. Am putea spune ca forma cunoasterii psihologice este deformarea la care este supusa forma umana si se recunoaste prin lipsuri: lipsa de dinti, lipsa de elasticitate a pielii, lipsa de par pe cap, lipsa de acuitate a senzorilor, lipsa de tot felul de chimicale in corp si lipsa de minte in final.

Daca iubire nu este nimic este, sau "lipsa" este cu prisosinta Cu trecerea timpului lipsa se ingrasa si satui de lipsuri de putirinte acceptam 'data viitoare" , plecam sau santem alugati de lipsuri. Amanam sa existam in speranta "unui dupa" virtual. Va dezamagesc -nu exista un 'dupa' ! - ci doar o lipsa, lipsa voastra din lume. Va veti intoarce doar cand iubirea recunoasteti, puteti renaste sau materializa direct in desvarsirea a ceea ce este si sunteti. 

Cuvantul iubire este un rezonator de foarte mare frecventa , el nu este accesibil oricand  si ne explicam de ce este atat de jenant folosit in cele mai nepotrivite situatii, sau de ce sunt atat de jenati unii sa-l foloseasca sau in fata lui. Lipsa respectului caracteristica nimicului  ca orice lipsa si fata de cuvant se manifesta. Paradoxul este ca acest cuvant chiar si fara sinceritate si putere folosit, incalzeste. 

Cuvantul "Dumnezeu'   blocheaza ceva nerezonant cu el, creeaza un "time aut" pentru reflexie, este "o inspiratie"; Cuvantul Iubire este 'expiratia'  care urmeaza firesc. Cand suntem in inima creatoare-Dumnezeu cel viu expiratia noastra este Iubirea. Rezonanta cuvantului ne racordeaza faptului real, succesiunea nasterii si renasterii ca evolutie, ratiunea lui.

Sa observam cat de multi oameni care manifesta o inteligenta sclipitoare o folosesc sa ne caute defecte si sa ne dramuiasca existenta ca la piata, calculand si recalculand beneficii, cheltuieli si productivitatea existentelor noatre in raport cu nevoile lor si  ajungand in final la aceeasi concluzie; relatiile lor sunt nepotrivite, suntem nepotriviti ambitiilor lor.  Relatiile inceteaza cand se ating anumite interese sau dispar asteptarile lor. Nu putem astepta de la altcineva ce noi insine trebuie sa facem. Fara iubire nu exista relatii ci doar legaturile conditionarii si dependente psihologice. 

Cum as putea sa pastrez o relatie cu un dependent psihologic de asteptarile sale fara intuitia iubirii din spatele acestor nepotriviri aparente, acestor comunicari irelevante sau exprimari inadecvate. Razbunarea ar produce efectele cunoscute. Incepand cu respingerea, criticarea, reprosurile (orice comunicare este un repros ),  defaimarea si calomnia ,etc, toate aceste manifestari ale confuziei au un singur rezultat -tinta lor isi pierde energia, o risipeste in explicatii si justificari irelevante atacatorului si cercul vicios continua pana la debarasarea mortuara. 

Oamenii se imbatranesc unii pe altii cu viteze incredibile in raport cu capacitatea lor existentiala. Imbatranirea este doar efectul acetor razbunari inutile a propriei nemultumiri. Prin "lucruri marunte" , banalitati care ascund nerostitul se manifesta razbunarea. Cum sa rostesti ' te urasc si vreau sa dispari din lume": "parintilor" "sotiei", "copiilor", "prietenilor", "colegilor", "clientilor' etc; Este mai putin urat sa te ascunzi in spatele reprosurilor,  argumentelor unui mai bine iluzoriu, explicatiilor greselilor, promisiunilor desarte, etc?  In asteptarea iubirii putem doar sa reprosam cuiva ceva, noua si lumii, lui Dumnezeu si naturii sale indiferente la propriile complaceri in nimic.

In ultimii 27 de ani am avut privilegiul sa traiesc in compania unor oameni  al caror comportament ar parea impotriva oricarei logici comerciale existentiale, au impartasit cu mine avutul lor de constiinta si bunuri fara  calculul eficientei. Povestile lor si mai ales a  faptelor lor nu le gasiti iregistrate, nu sunt altceva decat ceea ce ascultatorii ar considera imposibil ca in epoca asta "asa ceva"  sa se poate intampla, sunt incredibile majoritatii pentru ca sunt lipsite de orice forma de meschinarie. Voi inregistra aici doar numele catorva: Gabi S, Dan Gordin, Adi M, Geoargiana, Irina,  Ramona, Stefan, Dragos I, Dan Spulber, Dan din Piatra Neamt impreunaa cu parintii lui, Anca Crsitea, Marilena N, Cristi N, Catalin I,  Roxana, Razvan, Dan Cristea, si as putea enumera foarte multe nume care nu mai asteapta iubirea si prin rezonanta ei si-au reelevat fiinta.

Nu exista lumea nimicului ci doar negarea Omului si potentialului  desavarsit a evolutiei sale, negarea lumii asa cum este ea. Exista o singura lume gandita,  primordiala si miriade de lumi  prin adaptare,  interpretarea ei.