Intentia si vointa omului sunt forte incomensurabile.
Fiecare clipa este o batalie pentru viata. Dar aceasta propozitie impliciteaza ceva nerostit-fiecare clipa e o batalie a vietii pentru a se exprima. Viata este o esenta universala, pe pamant este de sine statatoare-viata hraneste viata si nu dispare, viu la viu nu face rau. Este o diferenta subtila intre a hrani si a fi mancat . Nu poti manca viata ci doar expresiile sale formale, hranite de viata."Mancatorii au imagistica "lantului trofic" in care vor sa "urce". Ei nu pot percepe ceea ce hraneste existenta lor ci doar vor sa ingurgiteze cat mai multa existenta. Obezitatea corporala reflecta obezitatea mentala a unei obsesii a inferioritatii psihologice a gandirii lor. Viata nu poate fi "mancata" pentru ca nu are cine.Esenta fiind, precede orice manifestare a ei, nu are opus in planul esentialitatii sale.
In manifestare viata unei particule este radiatia sa, rezultanta proceselor interioare generare/regenerare sau a pulsatiei functionale a particulei respective. Astfel putem intui existenta vietii prin manifestarile ei si nu direct. Puteti manca radiatia particulelor? Asa putem intelege diferenta fina dintre a hrani si a manca? Toate procesele tind spre condensare substantiala, mineralizare, iar inteligenta/ viata , "unicul"prin procesele sale se opune mineralizarii, energia loveste particolele si incetineste sau opreste procesul mineralizarii lor iar radiatia rezultata in urma acestui fenomen este viata particulei , cea care o mentine in existenta si ii da dinamica interioara si exterioara ( interactiunile exterioare radiatiilor particulelor se datoreaza; radiatia particolelor le da stralucire si frumusete- magnetism). In corpul uman acest proces este sublimat- radiatia umanului este inteligenta/asentiment/iubire reflectata in gand , viata se intoarce la sine, din viata nascut in viata intors dar imbogatit cu constiinta de sine si cu bogatia incomensurabila a creatiei esentei universale a ordinii si coeziunii tuturor existentelor. Din universal in universal intors si imbogatit prin experienta - acest flux este al evolutiei prin creatie- creatia este desavarsire.Sublimul este desvarsit in sine.
Aceste consideratii ale necunoscutului reflecta un nivel perceptiv subievctiv in acord cu gandirea stiintifica a omenirii . Intreg universul radiaza si orice corp radiaza-chiar si radiatia "corpului negru" sau "energia neagra"este reflectata de gandirea umana, si radiatia este functiunea universala, fiziologia oricarei existente la orice nivel de ordine organizata.
(Noi denumim "negru", care nu este o culoare, particule /corpuri care absorb lumina si nu o reflecta, denumim 'alb" care nu este culoare, ceea ce reflecta lumina iar "intunecat" denumim ce nu cunoastem, iar "tacut" ce nu este reflectat in gandire- dar relativitatea acestor denumiri si semnificatii este evidenta si tine doar de limitarea conceptuala a propriilor senzori ai perceptiei; Premeditarea limitarii conceptuale inlaturata vom descoperi ca nu exista existente care sa nu fie percepute de om, chiar si cele denumite subspatiale, precum si miscarile tuturor energiilor sau radiatiilor)
Omul se distinge in armonica universala prin capacitatea nelimitata de a reflecta universul creat prin gandire. Gandirea este radiatia umana, emanatie umana sau "poruncile" omului date universului si acesta se supune neconditionat lor. Fortele universale au o singura lege -aceea de a asculta si materializa poruncile omului-universul ne asculta. Sursa acestor emanatii este complexul simtamintelor umane , esenta a ceea ce omul este. Aceste emanatii, radiatii ale gandului sau porunci, formeaza ca orice radiatie a unui corp un invelis energetic de fluxuri in jurul emitentului si are ca mediu existentaial radiatia primordiala a complexului/samanta om- radiatia vietii denumita iubire. Iubirea ( perceptia comunitunii empatice) este radiatia primordiala a umanitatii si invaluie intreaga creatie universala.
Avem obsesia cautarii in trecut, ceea ce cautam este aceasta radiatie primordiala, dar ea nu este in trecut ci in prezenta noastra. Nu o percepem daca nu o exprimam ca sa se reflecte in gandire. Nereflectata este ca si cum nu ar exista- procesul reflectarii este universal. Am reluat aceste consideratii pentru a reeleva un aspect si anume acela ca batalia pentru viata este in câmpul constiintei noastre nu in afara sa sau in necunoscut.
Constiinta dintotdeauna a fost asociata cu lumina care releva in perceptie existentele; (o singura lumanare face perceptibila o incapare fara ferestre). Aceasta batalie pentru viata, sau pro-viata, se desfasoara launtric in constiinta care este campul sau. Cea mai inalta lumina este lumina faptelor tale care incalzesc intreg universul. Ca urmare se delimiteaza clar cele doua aspecte comportamentale denumite -razboinicul si luptatorul. Desi se aseamana sunt complet diferite; razboinicul se manifesta in exteriorul constiintei sale in campul conceptiilor "mancatului"( aservire, dominatie ,control, conservare, cu alte cuvinte aceasta actiune prin consecinte poate fi denumita mineralizare), meseria razboinicului este moartea. Razboinicul nu cunoaste "victorii" ci doar armistitii sau batalii castigate. Pacea pentru razboinic in urma unui castig este pauza dintre batalii in care oponentul se inarmeaza si reface fortele. Un razboinic cand vrea sa paraseasca aceasta rutina fara victoriosi, este declarat dezertor si ucis.
Vedeti ce se intampla cu razboinicii din serviciile secrete-nu pot evada sa-si traiasca viata prin conducere proprie. Luptatorul actioneaza in campul real al bataliei pentru viata, campul propriei constiinte. Sunt cei mai pasnici si delicati concetateni, politicosi si atenti la necesitatile celorlalti pentru ca ei nu mai au nevoi, discreti si fara sa iasa in vreun fel in evidenta- daca nu esti atent nici nu-i observi. Nu se plang si nu revendica ceva, zambesc discret in fata reactiilor exagerate, nu incearca sa te convinga de ceva, doar eventual releva adevarul a ceea ce este asa cum este. Nu idealizez cumva pentru ca atitudinea este reflectata in aceste consideratii despre. Functie de victoriile din campul constiintei lor, luptatorii au individualitati distincte. Nu inseamana ca au terminat ceva ci ca doar drumul conteaza, curatirea constiintei de falsuri conceptuale si descriptive. Nu cred ca vor termina vreodata aceasta curatire si nici in necesitatea individuala a curateniei respective care este relativa in oglinda ordinii universale,dar cred in functionalitatea ei sociala, in comunitate.
Comunitatile sunt sisteme entropice care implica necesitatea sinergiei functionale, a unei sinarhii in care cei care hranesc intreg stupul sa nu fie cunoscuti sau la vedere Altfel asemenea celor ce il exploateaza daca sunt identificati de stup vor fi atacati si anihilati.
Comunitarul nu suporta sa fie condus si nici sa fie dator cuiva, nu intelege sinarhia si nu o respecta. Luptatorii nu au nevoie de plata si nici sa conduca, dar efectele actiunilor lor sunt beneficiile comunitatilor lor. Cand luptatorii sau institutionalizat au aparut bisericile si manastirile, religiile si inchizitia, securitatea si nesiguranta.
Luptatorii sau vizionarii care nu lucreaza in inchipuiri, prin rezonanta pot forma echipe sinarhice dar actiunile lor sunt individuale nu colective Impreuna pot crea scenarii sau piese de teatru care sa releve ceva comunitatii sau sa-si confirme prin experienta interactiunii cu comunitatile sociale entropice consistenta realizarilor lor.
Meditatia poate fi "arma' luptatorilor daca sub aceasta denumire nu se ascunde programare subconstienta sau altceva; meditatia nu poate fi condusa din exterior de altcineva desi se incearca asta inoculand premeditarea temelor de meditatie. Cand avem o premeditare a meditatiei mai poate fi numita asa? Aceea nu mai este meditatia luptatorului ci actiunea razboinicului care incearca sa acapareze planuri subtile.
Strabunii erau ori razboinici ori slugile lor si schimbau aceste roluri in insiruire istorica. Comunitatile de acest tip flagelator/victima sunt stabile, unii sustin pe ceilalti intr-un interes comun hotaruit prin norme cutumice, intelegeri/ cardasii (bate palma) sau legi specifice.
Cine incalca regulile respective este atentionat, mustrat a doua oara si exclus la a treia incalcare prin judecare si prin executare.
( paradoxal ca nu exista alt verdict decat executia in fata plutonului format de comunitatea respectiva- ceea ce nu vedem noi este faptul ca executia nu este doar fizica ci psihologica si mentala prin atacul subtil si nemilos al gandirii colective- istoria releva acest lucru , cel exclus in urma faptelor sale incongruente cu comunitatea si normele ei chiar daca a fost doar alungat , s-a imbolnavit de o afectiune terminala sau s-a sinucis- gandurile si cuvintele violente sustinute de mania colectiva ucid. Alt exemplu istoric este crucificarea)
Toti suntem supusi acestei sarade violente in momentul in care indraznim sa ne individualizam expresiile scociale . Ce revolta starneste intr-o familie-nucleul discriminarii in societate-indrazneala fiului de a iubi de ex, pe cineva neacceptat de comunitatea respectiva ; ce aprecieri /deprecieri si argumente sunt lansate ca torpile impotriva celor doi! daca cel in cauza insista ,dezmostenirea, respingerea, izolarea lui ar trebui sa-l corecteze; Dar nu-l corecteaza, ci ucide precum picatura chinezeasca fara sa stie nici el de unde i se trage. Luptatorii au parasit comunitatile de genul acesta- cum au reusit sa ramana in viata cei care au reusit? Din mormintele luptatorilor infranti se pot ridica piramide mai mari decat cele egiptene. Dar renasc ca ciupercile dupa ploaie! respingerea ii intareste, se trezesc precum florile la viata.Existenta asa cum este ea este o plenitudine, nu-i poate lipsi un element, asemenea umanitatea nu se poate dispensa de o calitate iar cetatenii ei sunt implacabil necesari in totalitatea lor. Inteligenta creativa nu pierde nici un luptator, renasc tot mai puternici.
Sa exploram pentru a avea reper si invatatura- Cum au reusit putinii luptatori sa nu fie executati mortal de comunitatile entropice din care au evadat??? Avem de inteles ca aceasta posibilitate este un nivel de realizare a constiintei lor. Au inteles ca daca fug sau se feresc de 'gloante/ ganduri dusmanoase" nu au parasit edificul fricii-teama care atrage - de ce te temi nu scapi. Asa ca s-au lasat in voia sortii cum se spune popular, au abandonat din atentia si contiinta lor teama de moarte sau posibilitatea ca existenta lor sa fie la cheremul altora. Nu se stie cum au facut Ce ne-au ramas sunt aceste repere/consideratii despre. Ceea ce stiu cu certitudine este ca atunci cand hotarasti ceva ca ordine intr-un sistem de relatii in care evenimentele depind doar de tine si nimeni altcineva, nu ai indoieli sau te temi de partea oponenta sau varianta acesteia, sau cel putin te abandonezi atentiei neselective si umorului generat de zbaterea celorlalti pentru a te exclude, nu dai glas in niciun caz variantei care nu-ti convine in desfasurarea evenimentelor si urmaresti cu umor si detasare ce se intampla -vei constata ca nu poti fi victima fara sa accepti si daca nu accepti nu faci rau cuiva ci dimpotriva..
Luptatorul incepe prin a invata sa ierte- iertarea nu e usora ca razbunarea!Nu inseamna a ignora faptele sau a le uita , sterge din memorie. Doar intentia iertarii genereaza edificiul ei. Intentia e o miscare in constiinta nu un rezultat al gandirii sau dorintei si se manifesta plenar.Sunt invaluite in constiinta noastra diferite "lumi care te vor ", iar iertarea le dezvaluie sursa -doar pe tine te ierti si asta este cel mai greu.
Suntem cei mai nemilosi dusmani ai nostri. dar, daca intelegem/vedem ca greseala este necesara evolutiei proprii invatam sa ne iertam si iertarea este corectia propriilor greseli nu ale celorlalti.Greseli se vor manifesta in continuare, dar imediat le vom corecta fara sa lasam sa se amplifice in nivelul obiectiv cand vom fi corectati nemilos de ceilalti. Cand asta se intampla este inutil sa va lamentati; ridicati-va capul si cu demnitate, mergeti mai departe; 'trece si asta". Orice atasare sau atasament aveti, pregati-va sa suferiti despartirea,uiy sau va detasati inteligent, ca un luptator in viata fara a parasi ceva sau pe cineva. De ceea ce fugi nu scapi ,te iei cu tine insuti..Cei care pleaca ,iau corpul cu ei , iar cei care mor il abandoneaza; revenitiin corp?!
Fiecare clipa este o batalie pentru viata. Dar aceasta propozitie impliciteaza ceva nerostit-fiecare clipa e o batalie a vietii pentru a se exprima. Viata este o esenta universala, pe pamant este de sine statatoare-viata hraneste viata si nu dispare, viu la viu nu face rau. Este o diferenta subtila intre a hrani si a fi mancat . Nu poti manca viata ci doar expresiile sale formale, hranite de viata."Mancatorii au imagistica "lantului trofic" in care vor sa "urce". Ei nu pot percepe ceea ce hraneste existenta lor ci doar vor sa ingurgiteze cat mai multa existenta. Obezitatea corporala reflecta obezitatea mentala a unei obsesii a inferioritatii psihologice a gandirii lor. Viata nu poate fi "mancata" pentru ca nu are cine.Esenta fiind, precede orice manifestare a ei, nu are opus in planul esentialitatii sale.
In manifestare viata unei particule este radiatia sa, rezultanta proceselor interioare generare/regenerare sau a pulsatiei functionale a particulei respective. Astfel putem intui existenta vietii prin manifestarile ei si nu direct. Puteti manca radiatia particulelor? Asa putem intelege diferenta fina dintre a hrani si a manca? Toate procesele tind spre condensare substantiala, mineralizare, iar inteligenta/ viata , "unicul"prin procesele sale se opune mineralizarii, energia loveste particolele si incetineste sau opreste procesul mineralizarii lor iar radiatia rezultata in urma acestui fenomen este viata particulei , cea care o mentine in existenta si ii da dinamica interioara si exterioara ( interactiunile exterioare radiatiilor particulelor se datoreaza; radiatia particolelor le da stralucire si frumusete- magnetism). In corpul uman acest proces este sublimat- radiatia umanului este inteligenta/asentiment/iubire reflectata in gand , viata se intoarce la sine, din viata nascut in viata intors dar imbogatit cu constiinta de sine si cu bogatia incomensurabila a creatiei esentei universale a ordinii si coeziunii tuturor existentelor. Din universal in universal intors si imbogatit prin experienta - acest flux este al evolutiei prin creatie- creatia este desavarsire.Sublimul este desvarsit in sine.
Aceste consideratii ale necunoscutului reflecta un nivel perceptiv subievctiv in acord cu gandirea stiintifica a omenirii . Intreg universul radiaza si orice corp radiaza-chiar si radiatia "corpului negru" sau "energia neagra"este reflectata de gandirea umana, si radiatia este functiunea universala, fiziologia oricarei existente la orice nivel de ordine organizata.
(Noi denumim "negru", care nu este o culoare, particule /corpuri care absorb lumina si nu o reflecta, denumim 'alb" care nu este culoare, ceea ce reflecta lumina iar "intunecat" denumim ce nu cunoastem, iar "tacut" ce nu este reflectat in gandire- dar relativitatea acestor denumiri si semnificatii este evidenta si tine doar de limitarea conceptuala a propriilor senzori ai perceptiei; Premeditarea limitarii conceptuale inlaturata vom descoperi ca nu exista existente care sa nu fie percepute de om, chiar si cele denumite subspatiale, precum si miscarile tuturor energiilor sau radiatiilor)
Omul se distinge in armonica universala prin capacitatea nelimitata de a reflecta universul creat prin gandire. Gandirea este radiatia umana, emanatie umana sau "poruncile" omului date universului si acesta se supune neconditionat lor. Fortele universale au o singura lege -aceea de a asculta si materializa poruncile omului-universul ne asculta. Sursa acestor emanatii este complexul simtamintelor umane , esenta a ceea ce omul este. Aceste emanatii, radiatii ale gandului sau porunci, formeaza ca orice radiatie a unui corp un invelis energetic de fluxuri in jurul emitentului si are ca mediu existentaial radiatia primordiala a complexului/samanta om- radiatia vietii denumita iubire. Iubirea ( perceptia comunitunii empatice) este radiatia primordiala a umanitatii si invaluie intreaga creatie universala.
Avem obsesia cautarii in trecut, ceea ce cautam este aceasta radiatie primordiala, dar ea nu este in trecut ci in prezenta noastra. Nu o percepem daca nu o exprimam ca sa se reflecte in gandire. Nereflectata este ca si cum nu ar exista- procesul reflectarii este universal. Am reluat aceste consideratii pentru a reeleva un aspect si anume acela ca batalia pentru viata este in câmpul constiintei noastre nu in afara sa sau in necunoscut.
Constiinta dintotdeauna a fost asociata cu lumina care releva in perceptie existentele; (o singura lumanare face perceptibila o incapare fara ferestre). Aceasta batalie pentru viata, sau pro-viata, se desfasoara launtric in constiinta care este campul sau. Cea mai inalta lumina este lumina faptelor tale care incalzesc intreg universul. Ca urmare se delimiteaza clar cele doua aspecte comportamentale denumite -razboinicul si luptatorul. Desi se aseamana sunt complet diferite; razboinicul se manifesta in exteriorul constiintei sale in campul conceptiilor "mancatului"( aservire, dominatie ,control, conservare, cu alte cuvinte aceasta actiune prin consecinte poate fi denumita mineralizare), meseria razboinicului este moartea. Razboinicul nu cunoaste "victorii" ci doar armistitii sau batalii castigate. Pacea pentru razboinic in urma unui castig este pauza dintre batalii in care oponentul se inarmeaza si reface fortele. Un razboinic cand vrea sa paraseasca aceasta rutina fara victoriosi, este declarat dezertor si ucis.
Vedeti ce se intampla cu razboinicii din serviciile secrete-nu pot evada sa-si traiasca viata prin conducere proprie. Luptatorul actioneaza in campul real al bataliei pentru viata, campul propriei constiinte. Sunt cei mai pasnici si delicati concetateni, politicosi si atenti la necesitatile celorlalti pentru ca ei nu mai au nevoi, discreti si fara sa iasa in vreun fel in evidenta- daca nu esti atent nici nu-i observi. Nu se plang si nu revendica ceva, zambesc discret in fata reactiilor exagerate, nu incearca sa te convinga de ceva, doar eventual releva adevarul a ceea ce este asa cum este. Nu idealizez cumva pentru ca atitudinea este reflectata in aceste consideratii despre. Functie de victoriile din campul constiintei lor, luptatorii au individualitati distincte. Nu inseamana ca au terminat ceva ci ca doar drumul conteaza, curatirea constiintei de falsuri conceptuale si descriptive. Nu cred ca vor termina vreodata aceasta curatire si nici in necesitatea individuala a curateniei respective care este relativa in oglinda ordinii universale,dar cred in functionalitatea ei sociala, in comunitate.
Comunitatile sunt sisteme entropice care implica necesitatea sinergiei functionale, a unei sinarhii in care cei care hranesc intreg stupul sa nu fie cunoscuti sau la vedere Altfel asemenea celor ce il exploateaza daca sunt identificati de stup vor fi atacati si anihilati.
Comunitarul nu suporta sa fie condus si nici sa fie dator cuiva, nu intelege sinarhia si nu o respecta. Luptatorii nu au nevoie de plata si nici sa conduca, dar efectele actiunilor lor sunt beneficiile comunitatilor lor. Cand luptatorii sau institutionalizat au aparut bisericile si manastirile, religiile si inchizitia, securitatea si nesiguranta.
Luptatorii sau vizionarii care nu lucreaza in inchipuiri, prin rezonanta pot forma echipe sinarhice dar actiunile lor sunt individuale nu colective Impreuna pot crea scenarii sau piese de teatru care sa releve ceva comunitatii sau sa-si confirme prin experienta interactiunii cu comunitatile sociale entropice consistenta realizarilor lor.
Meditatia poate fi "arma' luptatorilor daca sub aceasta denumire nu se ascunde programare subconstienta sau altceva; meditatia nu poate fi condusa din exterior de altcineva desi se incearca asta inoculand premeditarea temelor de meditatie. Cand avem o premeditare a meditatiei mai poate fi numita asa? Aceea nu mai este meditatia luptatorului ci actiunea razboinicului care incearca sa acapareze planuri subtile.
Strabunii erau ori razboinici ori slugile lor si schimbau aceste roluri in insiruire istorica. Comunitatile de acest tip flagelator/victima sunt stabile, unii sustin pe ceilalti intr-un interes comun hotaruit prin norme cutumice, intelegeri/ cardasii (bate palma) sau legi specifice.
Cine incalca regulile respective este atentionat, mustrat a doua oara si exclus la a treia incalcare prin judecare si prin executare.
( paradoxal ca nu exista alt verdict decat executia in fata plutonului format de comunitatea respectiva- ceea ce nu vedem noi este faptul ca executia nu este doar fizica ci psihologica si mentala prin atacul subtil si nemilos al gandirii colective- istoria releva acest lucru , cel exclus in urma faptelor sale incongruente cu comunitatea si normele ei chiar daca a fost doar alungat , s-a imbolnavit de o afectiune terminala sau s-a sinucis- gandurile si cuvintele violente sustinute de mania colectiva ucid. Alt exemplu istoric este crucificarea)
Toti suntem supusi acestei sarade violente in momentul in care indraznim sa ne individualizam expresiile scociale . Ce revolta starneste intr-o familie-nucleul discriminarii in societate-indrazneala fiului de a iubi de ex, pe cineva neacceptat de comunitatea respectiva ; ce aprecieri /deprecieri si argumente sunt lansate ca torpile impotriva celor doi! daca cel in cauza insista ,dezmostenirea, respingerea, izolarea lui ar trebui sa-l corecteze; Dar nu-l corecteaza, ci ucide precum picatura chinezeasca fara sa stie nici el de unde i se trage. Luptatorii au parasit comunitatile de genul acesta- cum au reusit sa ramana in viata cei care au reusit? Din mormintele luptatorilor infranti se pot ridica piramide mai mari decat cele egiptene. Dar renasc ca ciupercile dupa ploaie! respingerea ii intareste, se trezesc precum florile la viata.Existenta asa cum este ea este o plenitudine, nu-i poate lipsi un element, asemenea umanitatea nu se poate dispensa de o calitate iar cetatenii ei sunt implacabil necesari in totalitatea lor. Inteligenta creativa nu pierde nici un luptator, renasc tot mai puternici.
Sa exploram pentru a avea reper si invatatura- Cum au reusit putinii luptatori sa nu fie executati mortal de comunitatile entropice din care au evadat??? Avem de inteles ca aceasta posibilitate este un nivel de realizare a constiintei lor. Au inteles ca daca fug sau se feresc de 'gloante/ ganduri dusmanoase" nu au parasit edificul fricii-teama care atrage - de ce te temi nu scapi. Asa ca s-au lasat in voia sortii cum se spune popular, au abandonat din atentia si contiinta lor teama de moarte sau posibilitatea ca existenta lor sa fie la cheremul altora. Nu se stie cum au facut Ce ne-au ramas sunt aceste repere/consideratii despre. Ceea ce stiu cu certitudine este ca atunci cand hotarasti ceva ca ordine intr-un sistem de relatii in care evenimentele depind doar de tine si nimeni altcineva, nu ai indoieli sau te temi de partea oponenta sau varianta acesteia, sau cel putin te abandonezi atentiei neselective si umorului generat de zbaterea celorlalti pentru a te exclude, nu dai glas in niciun caz variantei care nu-ti convine in desfasurarea evenimentelor si urmaresti cu umor si detasare ce se intampla -vei constata ca nu poti fi victima fara sa accepti si daca nu accepti nu faci rau cuiva ci dimpotriva..
Luptatorul incepe prin a invata sa ierte- iertarea nu e usora ca razbunarea!Nu inseamna a ignora faptele sau a le uita , sterge din memorie. Doar intentia iertarii genereaza edificiul ei. Intentia e o miscare in constiinta nu un rezultat al gandirii sau dorintei si se manifesta plenar.Sunt invaluite in constiinta noastra diferite "lumi care te vor ", iar iertarea le dezvaluie sursa -doar pe tine te ierti si asta este cel mai greu.
Suntem cei mai nemilosi dusmani ai nostri. dar, daca intelegem/vedem ca greseala este necesara evolutiei proprii invatam sa ne iertam si iertarea este corectia propriilor greseli nu ale celorlalti.Greseli se vor manifesta in continuare, dar imediat le vom corecta fara sa lasam sa se amplifice in nivelul obiectiv cand vom fi corectati nemilos de ceilalti. Cand asta se intampla este inutil sa va lamentati; ridicati-va capul si cu demnitate, mergeti mai departe; 'trece si asta". Orice atasare sau atasament aveti, pregati-va sa suferiti despartirea,uiy sau va detasati inteligent, ca un luptator in viata fara a parasi ceva sau pe cineva. De ceea ce fugi nu scapi ,te iei cu tine insuti..Cei care pleaca ,iau corpul cu ei , iar cei care mor il abandoneaza; revenitiin corp?!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu