Primele povesti cu care ne intalnim in existenta sunt cele ale bunicilor.
Asta daca avem bafta sa -i avem in copilarie aproape.Se spune ca parintii nu stiu sa-si educe copii, iar bunicii au experienta greselilor in educatie cu proprii copii si astfel se dovedesc mai intelepti in relatia cu nepotii. Parintii sunt experti in exigente, bunicii in toleranta.
Bunicii au intuitia educatiei prin povetele impersonale ale povestilor culturii populare si copii sunt lasati liberi sa-si aleaga modelul comportamental. Povestile reflecta circumstantele existentei sociale conturand personaje si comportamente iar copii isi stabilesc repere si modalitati comportamentale adecvate fara sa li se impuna alegerea.
Povestile romanesti nemuritoare sunt de o frumusete si acuratete deasupra oricarui comentariu si contureaza metaforic toate circumstantele existentei. Au un profund caracter "initiatic" in sensaul ca reflecta fidel adevarul a ceea ce este , il detaliaza si ii releva profundul inteles care este transmis copiilor direct, fara explicatii. Copiii in mod natural isi aleg drept modele comportamentale personajele " pozitive' sau eroii acestor povesti' "Fat Frumos", "Ileana Cosanzeaza", 'Greuceanu", "Fiul de Imparat" etc.
"Imparatii" au culori:" Imaparatul Rosu" "Imparatul Verde". Oponentii existentei sunt "capcauni, zmei, muna padurii, tirani de tot felul. De observat ca in povestile romanesti, natura si componentele sale nu este un mediu ostil, plin de monstri si capcane, ci un mediu care sustine eroul principal in masura delicatetei si atentiei pe care acesta il acorda fiintelor sale care se dovedesc sprijin in situatii critice.Un alt element initiatic este "timpul" care se dilata sau infasoara functie de atitudinea eroului care "merge in lume' ca sa-si gaseasca "norocul". Norocul este reprezentat in forma 'sotiei' cu care sa impartaseasca existenta fericita 'pana la adanci batranete" . "Norocul este prezent si sub forma 'copilului" pentru un cuplu sau nepotului pentru bunici. Eroul trebuie sa surmonteze provocari si 'probe" initiatice prin inteligenta, hotarare neinduplecata si curaj. Rasplata lui este norocul asa cum a fost descris mai sus.
"Norocul aduce cu sine si abundenta bogateii in existenta, iar personajele care urmaresc bogatia ca acumulare de bunuri, opusa bogatiei calitative, vii, a "norocului', sfarsesc prin a esua in demersurile lor.
Sa dau un exemplu referitor la "timpul initiatic" prezent in povestile romanesti. Un "Imparat" ( semnificatia tatalui, a intelepciuni sau a lui Dumnezeu) isi supune cei trei fii unei probe urmand sa-si aleaga mostenitorul tronului sau. Ii trimite in ordinea nasterii lor sa desteleneasca un ogor, sa semene si sa culeaga recolta in trei zile. Primul cand vede marimea campului necultivat, plin de buturugi si buruieni, renunta. Al doilea in fata campului incepe sa numere buturugile si sa calculeze volumul de munca necesar si renunta si el cu argumentele imposibilitatii volumului de munca in spatiul temporal prestabilit. Al treilea cand ajunge in camp se apuca sa scoata buturugile, sa are , semne, culeaga recolta si cand ajunge la imparat cu ea a constatat ca nu trecusera decat trei zile. Primul nu trecuse bariera perceptiei vizuale, al doilea bariera gandirii rationale, iar al treilea a pus faptele inaintea rezultatului. Fara sa premediteze castigul, succesul la ales. E de observat cu atentie porunca imparatului si succesiunea spuselor lui: 1/ sa mearga la ogor,2/sa scoata buturugile.3/ sa are, 4/....6/ sa revina la palat in trei ziele . Al treilea fiu a urmat poruncile in ordinea lor fara sa 'carteasca" si cele trei zile erau consecinta, sau rasplata atitudinii si faptelor sale. Singurul element care nu depindea de el si pe care nu putea sa-l controleze- timpul, s-a daruit lui.. Sentimentul masurii propriilor puteri si al celor ce nu pot fi controlate dar care prin respectul acordat statutului lor de libertate ne rasplatesc , lipsete astazi intr-o obsedata de control si dominatie
Nimeni nu poate controla timpul dar, daca ii respecti modalitatile sub forma faptelor posibile si nu incerci sa-l controlezi, miraculos acesta se dilata sau contracta in favoarea ta. Timpul este un mare dar sau o mare belea. Mai este evident prezenta in poveste 'hotararea", sau intentia ca reper pentru modelarea timpului. Orice activitate se desfasoara dupa o directie clara si cu un scop clar definit. Altfel timpul nu stie ce vrei de la el, ce sa inglobeze ca modalitate si ce actiune sa desfasoare: condensare sau dilatare. Cu totii fara exceptie aveti sentimentul dilatarii timpului pana la orpirea lui cu cat sunteti mai atenti punctual la ceea ce faptuiti; cand va dedicati sau daruiti faptei in totalitate; cand va grabiti aveti simtamantul insuficientei timpului iar simtamantul este ceea ce sunteti punctual, acordul vostru tacit.
Desigur ca ultimile consideratii pe marginea povestii nu sunt exaustive si fiecare trebuie sa mediteze pe relevarile semnificatiilor povestilor. Suntem inconjurati de miracole cand nu vrem sa le dominam printr-o gandire mercantila confudata cu ratiunea conditionarii mecanice specifica facaturilor.
De observat ca "imparatii aveau trei fii (de regula cei verzi- trei fiice - de regula cei rosii-verdele vibratia luminii subtile care in aura este asociata invatatorului si inimii, "mijlocul celor 7 radiatii ale spectrului luminii), cei trei fii formau truinitatea enregie, comportament, inteligenta, sau simtamant, gand si fapta, Yavi, Navi, Pravi in cultura slava, Cele trei ceruri in general prezente in toate culturile planetei. Din poveste se releva ca faptele (al treilea fiu) transced totul ( gandirea si simtamintele inglobandu-le) si ca omul este o fapta a creatiei complet desavarsite, iar domeniul sau existential este cel al propriilor fapte si nu ale celorlalti
. Fiecare dintre noi va reeleva din poveste si desfasurarea ei propriile semnificatii ascunse ale existentei sale, functie de atentia acordata lor.. Astfel "culegem invataturi si repere in viata' pentru care altfel nu ne-ar ajunge tot timpul. Cand urmarim semniificatiile povestilor populare intre acestea si propria existenta nu mai exista separare; ne regasim in ele si ne recunoastem potentialul.
Un alt exemplu de natura initiatica a povestilor am ales din povestea lui Greuceanu care avea drept sprijin un cal cu mai multe inimi. Fara el nu putea scapa de 'muma padurii". "Inimile" simbolizeaza centrii de forta sau cheacrele corpului uman si daca sunteti curati in fapte veti ajunge sa aveti impresia ca in dreptul astomacului mai aveti o" inima", etc. "Calul" din povesti, sprijinul si povatuitorul "fatului frumos" este simbolul vehicolului terestru sau fapta, spre deosebire de "garuda' din povestile vedice care simboliza un vehicol al aerului sau gandul. Cel care ne poarta spiritul in planul naturii este corpul uman biologic si acesta are diferite niveluri de potential active sau in repaos functie de armonica relatiei noastre cu natura sau starea lui de sanatate, unitatea mintii cu corpul, a gandului cu fapta a simtamantului cu aspiratia, sau fujnctie de truinitatea sa in care celei trei forte simtamantul sau asentimentul, sentimentul si senzatia nu luipta spre a se diferentia ci conlucreaza armonic sub conducerea eleganta a inteligentei in acordul universal al existentei.
Puteti da semnificatii diferite, dar experienta fiecaruia este de multe ori supraevaluata.Nu diferenta semnificatiilor este importanta sau relevanta caci sunt importante doar pentru cel care le vede, nu au valoare comparativa
Deci in povestea Greuceanului se releva profunda cunoastere initiatica a poporului transmisa metaforic peste timp dar a caror informatii infasurate ca poveste sunt activate prin ascultarea lor, prin rezonanta cuvintelor cu faptele. Este mai putin importanta explicatia "cum se intampla" deoarece este tardiva intamplarii. Actiunea precede explicatia si cuvantul manifestarea lui. Puterea rezonatoare a cuvantului este vehicol atemporal sau timp condensat in cuvant. Timpul isi desfasoara sirul incomprehensibil de evenimente continut, ulterior activarii rezonante prin cuvint; cuvantul "naste" timp.
Povestile copilariei sunt comori de neimaginat, comorile intelepciunii si stiintei universale ale Marelui Anomim, pastratorul si protectorul radacinilor fiintiale ale oamenilor si neamurilor. Fara povesti nu am avea decat perspectiva meschina a existentei si aspiratiile firesti ar fi sufocate de o fatalitate banala si groteasca a involutiei si dependentei de instrumente precum ologii de carje.
Noi venim din visul creator care a umplut cerul de stele si pamantul de minuni, iar visul nu cunoaste condtionare si piedici. Suntem datori doar noua insine sa dam masura echilibrului primordial al fortelor universale din care ne-am nascut, sa restabilim armonica subiectiv/obiectiv, vis aspiratie/realitate, inteligenta/ gandire. Cuvantul universal este, iar gandirea ca insiruire trebuie sa-si redefineasca telul. O gandire care aseaza 'metafora mortii sau sfarsitului individual si universal al existentei" ca fatalitate este cel putin iresponsabila de insiruirea ei. Nu va autoinselati cu "mie inca nu mi-a venit randul' caci recunoasteti prin asta ca stati la rand.in aceasta insiruire. Povestile transced timpul acestei insiruiri si dau sens existentei, un sens de dincolo de imaginatia si inchipuirile noastre.
"Norocul" are semnificatia "nasterii unui copil" sau "nepot" in povesti si releva profunda intelegere a evolutiei umane prin renastere. Copii traiesc intr-un viitor pe care parinti nici in visul lor nu-l pot atinge. Se releva inadecvata lor programare educationala ca intrumente sociale , sau cu "tinte marunte" in existenta. Copii nu ne "apartin" ci suntem doar un vehicol pentru ei asemenea parintilor nostri, , nu ne apartin pentru ca nu sunt obiecte, proprietati, ci fiinte libere in zborul omenirii spre desavarsire in creatie.
Povestile modeleaza viitorul neconstrangator, fara sa-i puna limite, iar miturile originilor nu fac exceptie. Acestor modelari in care viitorul este o contributie colectiva din libertatea fiecarui individ se opun modelarile meschine ale fabricantilor de lucruri. Observam cum in filmele "stiintifico-fantastice" viitorul este prezentat ca suma de dezastre sau complet dominat de tehnologie, de artificial, fara paduri si vegetatie, desertizat, cu o societate violenta si de o rapacitate devoratoare de semeni lipsiti de tehnologie sau fara tehnologie inglobata fiintei lor. Controlul fiintelor este total asigurat de pozitionarea lor ca terminale ale unor sisteme tehnologice ce nu pot asigura nimic din ceea ce oamenii aspira. Dezumanizarea este prezentata ca "realizare civilizata", adn-ul mijloc de discriminare si exterminare, etc. Ce fel de viitor este asta si cui foloseste? Cine prezinta viitorul astfel? Pe de o parte cei care vor sa atraga atentia asupra pericolelor continuarii pe directia actuala a societatii Insa se uita ca "profetii" sunt cei care creeaza profetia iar cu cat este mai inspaimantatoare cu atat impactul emotional este mai mare si se inregistreaza in memoria colectiva ca dupa aceea sa se manifeste obictivandu-se si astfel sa poata spune: "ti-am spus eu! de ce nu mai urmat si nu mai ascultat" Nevoia de autoafirmare a profetilor , a cunoscatorilor, expertilor, etc, este propria lor meschinarie. Profetii dezastrelor sunt creatorii lor. Povestile dau perspectiva elevarii fiintelor umane si a unor potentialuri de exprimat de care nu sunt inca constienti a avea; mai mult, calea in viata ca reper din povesti este una evolutiva si confirmata de toti inteleptii omenirii ca singura demna de a fi urmata, calea nobletei in spirit si fapte. " sa creezi o gradina , sa sadesti un pom, sa contruiesti o casa, sa dai nastere unui copil , si sa fii Invatatorul nepotilor tai ' Oare nu asta face Dumnezeu? Ce semnificatii profunde au aceste cuvinte! Gradina-Eden; Pom-Arborele vietii; Casa- Templul corpului uman(biserica vie); Copil-Fiintare; Invatator-Maestru- maiestria vietuirii, atentia care inglobeaza cele trei maiestrii ale comportamentului, constiintei, intentiei.
Mai vreau sa constat cum involutia constiintei umane pana la nivelul celei de atribut social precum si falsele tinte in existenta umana si a societatii face ca povestile neamului sa fie abandonate si uitate pentru povestile altor neamuri . Tradarea de sine este firesc continuata ca reflexie in tradarea de neam, de limba, mai grav, tradarea povestilor in care am crescut ca oameni umani, etc.
Tara, statul, guvern, etc, sunt abstractii, sugestii negative, pe cand neamul este sirul genetic caruia ii apartinem, limba mijlocul oricarei calatorii existentiale, mijlocul comunicarii propriei vieti in semantica inacesibila altui neam, care da individualitate si eternitate prin atemporalitatea povestilor acelui neam.Daca nu suntem capabili sa ne respectam sinele am putea incepe cu a ne respecta povestile care-i apartin, pentru ca nu sunt ascunse. Unele popoare si-au asigurat dominatia asupra altora promovandu-si povetile, invitandu-i pe ceilali sa traiasca in ele.( ecranizarile holyood au cucerit lumea) Mi se pare revoltator sa fie arhicunoscut Aladin sau Alba ca Zapada, si Greuceanu, Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana , etc sa intre in uitare. Se ecranizeaza mizeriile psihosociale de import care-si fac de cap intr-o populatie debusolata, instrainata de propriile valori si ne plangem ca nu avem imagine buna in lume ca tara. Alegerea imnului national releva ca suntem adormiti ca neam.
Mai sunt de relevat semnificatii existentiale din povesti; 'lumea de dincolo", 'lumea de sub pamant", etc, insa fiecare o poate face; nu trebuie decat sa caute regasindu-se . Fiecare traieste intr-o poveste si din pacate o abandoneaza sau ignora. Doar in povestea ta esti eroul principal, in povestea altuia doar un atribut al nevouilor sale. Care este povestea in care traiesti?
Asta daca avem bafta sa -i avem in copilarie aproape.Se spune ca parintii nu stiu sa-si educe copii, iar bunicii au experienta greselilor in educatie cu proprii copii si astfel se dovedesc mai intelepti in relatia cu nepotii. Parintii sunt experti in exigente, bunicii in toleranta.
Bunicii au intuitia educatiei prin povetele impersonale ale povestilor culturii populare si copii sunt lasati liberi sa-si aleaga modelul comportamental. Povestile reflecta circumstantele existentei sociale conturand personaje si comportamente iar copii isi stabilesc repere si modalitati comportamentale adecvate fara sa li se impuna alegerea.
Povestile romanesti nemuritoare sunt de o frumusete si acuratete deasupra oricarui comentariu si contureaza metaforic toate circumstantele existentei. Au un profund caracter "initiatic" in sensaul ca reflecta fidel adevarul a ceea ce este , il detaliaza si ii releva profundul inteles care este transmis copiilor direct, fara explicatii. Copiii in mod natural isi aleg drept modele comportamentale personajele " pozitive' sau eroii acestor povesti' "Fat Frumos", "Ileana Cosanzeaza", 'Greuceanu", "Fiul de Imparat" etc.
"Imparatii" au culori:" Imaparatul Rosu" "Imparatul Verde". Oponentii existentei sunt "capcauni, zmei, muna padurii, tirani de tot felul. De observat ca in povestile romanesti, natura si componentele sale nu este un mediu ostil, plin de monstri si capcane, ci un mediu care sustine eroul principal in masura delicatetei si atentiei pe care acesta il acorda fiintelor sale care se dovedesc sprijin in situatii critice.Un alt element initiatic este "timpul" care se dilata sau infasoara functie de atitudinea eroului care "merge in lume' ca sa-si gaseasca "norocul". Norocul este reprezentat in forma 'sotiei' cu care sa impartaseasca existenta fericita 'pana la adanci batranete" . "Norocul este prezent si sub forma 'copilului" pentru un cuplu sau nepotului pentru bunici. Eroul trebuie sa surmonteze provocari si 'probe" initiatice prin inteligenta, hotarare neinduplecata si curaj. Rasplata lui este norocul asa cum a fost descris mai sus.
"Norocul aduce cu sine si abundenta bogateii in existenta, iar personajele care urmaresc bogatia ca acumulare de bunuri, opusa bogatiei calitative, vii, a "norocului', sfarsesc prin a esua in demersurile lor.
Sa dau un exemplu referitor la "timpul initiatic" prezent in povestile romanesti. Un "Imparat" ( semnificatia tatalui, a intelepciuni sau a lui Dumnezeu) isi supune cei trei fii unei probe urmand sa-si aleaga mostenitorul tronului sau. Ii trimite in ordinea nasterii lor sa desteleneasca un ogor, sa semene si sa culeaga recolta in trei zile. Primul cand vede marimea campului necultivat, plin de buturugi si buruieni, renunta. Al doilea in fata campului incepe sa numere buturugile si sa calculeze volumul de munca necesar si renunta si el cu argumentele imposibilitatii volumului de munca in spatiul temporal prestabilit. Al treilea cand ajunge in camp se apuca sa scoata buturugile, sa are , semne, culeaga recolta si cand ajunge la imparat cu ea a constatat ca nu trecusera decat trei zile. Primul nu trecuse bariera perceptiei vizuale, al doilea bariera gandirii rationale, iar al treilea a pus faptele inaintea rezultatului. Fara sa premediteze castigul, succesul la ales. E de observat cu atentie porunca imparatului si succesiunea spuselor lui: 1/ sa mearga la ogor,2/sa scoata buturugile.3/ sa are, 4/....6/ sa revina la palat in trei ziele . Al treilea fiu a urmat poruncile in ordinea lor fara sa 'carteasca" si cele trei zile erau consecinta, sau rasplata atitudinii si faptelor sale. Singurul element care nu depindea de el si pe care nu putea sa-l controleze- timpul, s-a daruit lui.. Sentimentul masurii propriilor puteri si al celor ce nu pot fi controlate dar care prin respectul acordat statutului lor de libertate ne rasplatesc , lipsete astazi intr-o obsedata de control si dominatie
Nimeni nu poate controla timpul dar, daca ii respecti modalitatile sub forma faptelor posibile si nu incerci sa-l controlezi, miraculos acesta se dilata sau contracta in favoarea ta. Timpul este un mare dar sau o mare belea. Mai este evident prezenta in poveste 'hotararea", sau intentia ca reper pentru modelarea timpului. Orice activitate se desfasoara dupa o directie clara si cu un scop clar definit. Altfel timpul nu stie ce vrei de la el, ce sa inglobeze ca modalitate si ce actiune sa desfasoare: condensare sau dilatare. Cu totii fara exceptie aveti sentimentul dilatarii timpului pana la orpirea lui cu cat sunteti mai atenti punctual la ceea ce faptuiti; cand va dedicati sau daruiti faptei in totalitate; cand va grabiti aveti simtamantul insuficientei timpului iar simtamantul este ceea ce sunteti punctual, acordul vostru tacit.
Desigur ca ultimile consideratii pe marginea povestii nu sunt exaustive si fiecare trebuie sa mediteze pe relevarile semnificatiilor povestilor. Suntem inconjurati de miracole cand nu vrem sa le dominam printr-o gandire mercantila confudata cu ratiunea conditionarii mecanice specifica facaturilor.
De observat ca "imparatii aveau trei fii (de regula cei verzi- trei fiice - de regula cei rosii-verdele vibratia luminii subtile care in aura este asociata invatatorului si inimii, "mijlocul celor 7 radiatii ale spectrului luminii), cei trei fii formau truinitatea enregie, comportament, inteligenta, sau simtamant, gand si fapta, Yavi, Navi, Pravi in cultura slava, Cele trei ceruri in general prezente in toate culturile planetei. Din poveste se releva ca faptele (al treilea fiu) transced totul ( gandirea si simtamintele inglobandu-le) si ca omul este o fapta a creatiei complet desavarsite, iar domeniul sau existential este cel al propriilor fapte si nu ale celorlalti
. Fiecare dintre noi va reeleva din poveste si desfasurarea ei propriile semnificatii ascunse ale existentei sale, functie de atentia acordata lor.. Astfel "culegem invataturi si repere in viata' pentru care altfel nu ne-ar ajunge tot timpul. Cand urmarim semniificatiile povestilor populare intre acestea si propria existenta nu mai exista separare; ne regasim in ele si ne recunoastem potentialul.
Un alt exemplu de natura initiatica a povestilor am ales din povestea lui Greuceanu care avea drept sprijin un cal cu mai multe inimi. Fara el nu putea scapa de 'muma padurii". "Inimile" simbolizeaza centrii de forta sau cheacrele corpului uman si daca sunteti curati in fapte veti ajunge sa aveti impresia ca in dreptul astomacului mai aveti o" inima", etc. "Calul" din povesti, sprijinul si povatuitorul "fatului frumos" este simbolul vehicolului terestru sau fapta, spre deosebire de "garuda' din povestile vedice care simboliza un vehicol al aerului sau gandul. Cel care ne poarta spiritul in planul naturii este corpul uman biologic si acesta are diferite niveluri de potential active sau in repaos functie de armonica relatiei noastre cu natura sau starea lui de sanatate, unitatea mintii cu corpul, a gandului cu fapta a simtamantului cu aspiratia, sau fujnctie de truinitatea sa in care celei trei forte simtamantul sau asentimentul, sentimentul si senzatia nu luipta spre a se diferentia ci conlucreaza armonic sub conducerea eleganta a inteligentei in acordul universal al existentei.
Puteti da semnificatii diferite, dar experienta fiecaruia este de multe ori supraevaluata.Nu diferenta semnificatiilor este importanta sau relevanta caci sunt importante doar pentru cel care le vede, nu au valoare comparativa
Deci in povestea Greuceanului se releva profunda cunoastere initiatica a poporului transmisa metaforic peste timp dar a caror informatii infasurate ca poveste sunt activate prin ascultarea lor, prin rezonanta cuvintelor cu faptele. Este mai putin importanta explicatia "cum se intampla" deoarece este tardiva intamplarii. Actiunea precede explicatia si cuvantul manifestarea lui. Puterea rezonatoare a cuvantului este vehicol atemporal sau timp condensat in cuvant. Timpul isi desfasoara sirul incomprehensibil de evenimente continut, ulterior activarii rezonante prin cuvint; cuvantul "naste" timp.
Povestile copilariei sunt comori de neimaginat, comorile intelepciunii si stiintei universale ale Marelui Anomim, pastratorul si protectorul radacinilor fiintiale ale oamenilor si neamurilor. Fara povesti nu am avea decat perspectiva meschina a existentei si aspiratiile firesti ar fi sufocate de o fatalitate banala si groteasca a involutiei si dependentei de instrumente precum ologii de carje.
Noi venim din visul creator care a umplut cerul de stele si pamantul de minuni, iar visul nu cunoaste condtionare si piedici. Suntem datori doar noua insine sa dam masura echilibrului primordial al fortelor universale din care ne-am nascut, sa restabilim armonica subiectiv/obiectiv, vis aspiratie/realitate, inteligenta/ gandire. Cuvantul universal este, iar gandirea ca insiruire trebuie sa-si redefineasca telul. O gandire care aseaza 'metafora mortii sau sfarsitului individual si universal al existentei" ca fatalitate este cel putin iresponsabila de insiruirea ei. Nu va autoinselati cu "mie inca nu mi-a venit randul' caci recunoasteti prin asta ca stati la rand.in aceasta insiruire. Povestile transced timpul acestei insiruiri si dau sens existentei, un sens de dincolo de imaginatia si inchipuirile noastre.
"Norocul" are semnificatia "nasterii unui copil" sau "nepot" in povesti si releva profunda intelegere a evolutiei umane prin renastere. Copii traiesc intr-un viitor pe care parinti nici in visul lor nu-l pot atinge. Se releva inadecvata lor programare educationala ca intrumente sociale , sau cu "tinte marunte" in existenta. Copii nu ne "apartin" ci suntem doar un vehicol pentru ei asemenea parintilor nostri, , nu ne apartin pentru ca nu sunt obiecte, proprietati, ci fiinte libere in zborul omenirii spre desavarsire in creatie.
Povestile modeleaza viitorul neconstrangator, fara sa-i puna limite, iar miturile originilor nu fac exceptie. Acestor modelari in care viitorul este o contributie colectiva din libertatea fiecarui individ se opun modelarile meschine ale fabricantilor de lucruri. Observam cum in filmele "stiintifico-fantastice" viitorul este prezentat ca suma de dezastre sau complet dominat de tehnologie, de artificial, fara paduri si vegetatie, desertizat, cu o societate violenta si de o rapacitate devoratoare de semeni lipsiti de tehnologie sau fara tehnologie inglobata fiintei lor. Controlul fiintelor este total asigurat de pozitionarea lor ca terminale ale unor sisteme tehnologice ce nu pot asigura nimic din ceea ce oamenii aspira. Dezumanizarea este prezentata ca "realizare civilizata", adn-ul mijloc de discriminare si exterminare, etc. Ce fel de viitor este asta si cui foloseste? Cine prezinta viitorul astfel? Pe de o parte cei care vor sa atraga atentia asupra pericolelor continuarii pe directia actuala a societatii Insa se uita ca "profetii" sunt cei care creeaza profetia iar cu cat este mai inspaimantatoare cu atat impactul emotional este mai mare si se inregistreaza in memoria colectiva ca dupa aceea sa se manifeste obictivandu-se si astfel sa poata spune: "ti-am spus eu! de ce nu mai urmat si nu mai ascultat" Nevoia de autoafirmare a profetilor , a cunoscatorilor, expertilor, etc, este propria lor meschinarie. Profetii dezastrelor sunt creatorii lor. Povestile dau perspectiva elevarii fiintelor umane si a unor potentialuri de exprimat de care nu sunt inca constienti a avea; mai mult, calea in viata ca reper din povesti este una evolutiva si confirmata de toti inteleptii omenirii ca singura demna de a fi urmata, calea nobletei in spirit si fapte. " sa creezi o gradina , sa sadesti un pom, sa contruiesti o casa, sa dai nastere unui copil , si sa fii Invatatorul nepotilor tai ' Oare nu asta face Dumnezeu? Ce semnificatii profunde au aceste cuvinte! Gradina-Eden; Pom-Arborele vietii; Casa- Templul corpului uman(biserica vie); Copil-Fiintare; Invatator-Maestru- maiestria vietuirii, atentia care inglobeaza cele trei maiestrii ale comportamentului, constiintei, intentiei.
Mai vreau sa constat cum involutia constiintei umane pana la nivelul celei de atribut social precum si falsele tinte in existenta umana si a societatii face ca povestile neamului sa fie abandonate si uitate pentru povestile altor neamuri . Tradarea de sine este firesc continuata ca reflexie in tradarea de neam, de limba, mai grav, tradarea povestilor in care am crescut ca oameni umani, etc.
Tara, statul, guvern, etc, sunt abstractii, sugestii negative, pe cand neamul este sirul genetic caruia ii apartinem, limba mijlocul oricarei calatorii existentiale, mijlocul comunicarii propriei vieti in semantica inacesibila altui neam, care da individualitate si eternitate prin atemporalitatea povestilor acelui neam.Daca nu suntem capabili sa ne respectam sinele am putea incepe cu a ne respecta povestile care-i apartin, pentru ca nu sunt ascunse. Unele popoare si-au asigurat dominatia asupra altora promovandu-si povetile, invitandu-i pe ceilali sa traiasca in ele.( ecranizarile holyood au cucerit lumea) Mi se pare revoltator sa fie arhicunoscut Aladin sau Alba ca Zapada, si Greuceanu, Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana , etc sa intre in uitare. Se ecranizeaza mizeriile psihosociale de import care-si fac de cap intr-o populatie debusolata, instrainata de propriile valori si ne plangem ca nu avem imagine buna in lume ca tara. Alegerea imnului national releva ca suntem adormiti ca neam.
Mai sunt de relevat semnificatii existentiale din povesti; 'lumea de dincolo", 'lumea de sub pamant", etc, insa fiecare o poate face; nu trebuie decat sa caute regasindu-se . Fiecare traieste intr-o poveste si din pacate o abandoneaza sau ignora. Doar in povestea ta esti eroul principal, in povestea altuia doar un atribut al nevouilor sale. Care este povestea in care traiesti?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu