25 mai 2017

vorbele spuse intr-un moment de manie

Pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Responsabilitatea in existenta este un dar si un har care se naste din constienta puterii cuvantului rostit. Cuvintele rostite sunt rezonatoare f.puternice. Impactul lor este inregistrat in memorie unde sunt reverberate la nesfarsit ranind sau intarind simtamintele, cele mai fine, intime  structuri energetice corporale.Forta cuvantului rostit este data de sentimente. Cuvintele spuse cu forta maniei lucreaza distructiv ranind simtamintele la nesfarsit - uitare nu exista la propriu doar iertarea este forta vindecatoare In acest caz. scuzele sunt irelevante, oricine poate scuza, dar a ierta doar sufletele cu adevarat mari sunt capabile. Daca ai ranit grav un prieten este posibil ca niciodata prietenia sa nu mai aiba aceeasi intensitate. Experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata. Cel care umileste o fiinta va trai aceeasi umilire si dispret dar multiplicate, la patrat.Adevaratii prieteni sunt numarati si cel care nu lupta pentru ei se va vedea inconjurat doar de false prietenii.Doar cel capabil sa te iubeasca cu defectele tale , fara sa pretinda sa te schimbe iti va aduce fericirea Dorita.a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor mai bun inseamna ca ma devreme sau mai tarziu vei dori sa te intorci in trecut. Invata sa-ti construiesti drumul bazat doar pe astazi, maine este prea nesigur pentru a face planuri. Accepta-ti caderile cu capul sus: a avea pe cineva alaturi este sinonim cu starea de siguranta. Invata diferenta fina dintre a sprijini o mana si a inlantui un suflet.Viitorul este o suma de variante care se opresc la jumatatea drumului.

"La inceput este cuvantul" iar desfasurarea lui nu poate fi rupta de cuvant ca  sa justificam sau scuzam inutil faptele lui subtile si vizibile. Gandul este cuvant reverberat care lucreaza in memoria individuala si colectiva; dar ceea ce da putere cuvantuluii este sentimentul, sursa. Tonul face muzica si tonul tine de acordul fin dintre sentiment, gand si cuvant. Orice dezacord intre etapele acestea slabeste cuvantul si intarzie manifestarea lui incetinind viteza gandului in exprimare. Incetinitea vitezei gandului este demersul controlului si dominatiei care creeaza dependenta, inlantuire si pune individul in urma faptelor care modeleaza circumstantele. Puterea individului si puterea gandului sau este una si aceeasi putere; ea se risipeste prin sufocare informationala sau informatii irelevante existentei individului, curiozitati. Astfel acesta traieste in circumstante care nu-i apartin de drept, mereu nemultumit, revendicativ. Isi revendica "dreptul' divin al propriilor circumstante. Fara incetinirea gandului justificarea sau interpretarea nu ar fi posibila .

Gandul functioneaza la viteza sa primordiala in vise si incongruenta viselor cu "realitatea obiectivata" ne face sa nu realizam relatia dintre ele.  Gandul in vise este tacut, spunem povestind visele ca "se facea ca sunt undeva si apoi brusc eram altundeva" Acest 'brusc" releva viteza gandului de care suntem transportati (telepurtati) in alte circumstante emotionale sau sentimentale (imagistici) si foarte rar in circumstantele simtamintelor aspiratii. Pentru sincronicitatea celor doua lumi ,cea a viselor si cea obiectivata multi promoveaza controlul gandirii dar gandul nu poate fi controlat. Atentia da. La ce esti atent acum?

Incetarea dialogului interior nu este incetarea gandirii sau gandului lui Dumnezeu care este omul, ci doar incetarea aservirii unei structuri psihologice sau emotionale prin care ne eliberam gandul de structurile gandite ale trecutului. Prin aceasta eliberare suntem in contact cu simtamantul primordial sau originea a ceea ce suntem. Un spatiu de libertate/ iubire se deschide in fata constiintei noastre, spatiu in care orice gand este o fapta sau o circumstanta obiectivata  simultan cu el. Gandul ales in acest spatiu are ca sursa iubirea/libertate si se manifesta simultan schimband circumstantele perceptiei obiective, ne creem propriile circumstante. Asa facem si acum dar nu creem circumstante ci onoram circumstantele deja create de altii ne intoarcem in trecutul cunoscut deja.Consecinta "intoarcerii' o pot releva prin "nu te intoarce, te asteapta trecutul" In trecut nu exista solutii la problemele umane ci chiar in starea de libertate pe care o parasesti. Si mai fin starea parasita este rezolvarea tuturor problemelor tale care doar ca reverberatie iti mai perturba constiinta. Primul pas este incetarea prin intentie a dialogului interior, programul istoric implantat.

Dar in acesta stare de "tacere', liniste, te simti atat de bine ca uiti de orice problema si inventezi una ca sa te simti util. Simtamantul de inutilitate si nedemnitate ne intoarce din libertate. Se ascunde pervers sub ideatica mai binelui sau a ajutorului de care ceilalti au nevoie; evident ca singurul nevoias esti tu in acea situatie si nu ai rezolvat iluzia psihologica a nevoii. In vis ne simtim atat de bine ( daca nu este un cosmar) incat uitam de situatia noastra biologica , sociala ,etc. Egoismul clipei ne refuza posibilitatea creerii sau corectarii circumstantelor obiective ale existentei noastre biologice si sociale, posibilitatea intentiei autovindecarii prin rezonanta gandului cu starea dorita care este si originala, posibilitatea intentiei eliberarii de coditionarile sociale prin exprimarea bogatiei primordiale nelimitate, armonice cu individul si mediul sau natural si social.

 Maestri constiintei releva necesitatea afirmatiei sinelui primordial desavarsit si a conditiilor  asigurate prin insasi structura plenitudinii sale; releva un sir de autoafirmatii; Eu Sunt Libertate neingradita; Eu Sunt Bogatie nelimitata; Eu Sunt Tinerete neconditionata; Aceasta e revelatia atentiei eliberate, revelatia "tacerii": puterea gandului si libertatea de a gandi dupa dorinta, sau a te misca dupa dorinta, aspiratie si inspiratia propriului spirit creativ, "tacut" in puterea "tacerii", sau in sine insusi asemenea Creatorului visului prim, inspiratia universala.. Multumesc pentru abundenta cu prisosinta  de viatlitate si puterea inteligentei creatoare care ma sustine si imi conduce impecabil existenta.

,Ne-am intors la puterea cuvantului dar de aceasta data a cuvantului care sustine, intareste si reflecta fidel structura primordialitatii fiintei originale, samanta atemporala de dumnezeu din fiecare om si a capacitatilor sale nelimitate de vreo lipsa. "Ne-am ridicat" constiinta deasupra limitarilor ei de orice fel. Ceea ce nu se spune, dar trebuie realizat individual, este starea in care se fac afirmatiile ca ele sa fie simultan  reflectate ca obiective constiintei; starea de incetarea dialogului interior sau starea de meditatie, 'a doua atentie", atentia neselectiva. Oamenii a caror putere o simtim in prezenta lor stau in aceasta stare si unii profita de naivitatea celorlalti inlantuind suflete iar cei putini alesi doar sprijina mainile celor in nevoie. Intelptii folosesc adesea expresia 'te invat sa pescuiesti dar nu iti dau peste" prin care releva constiintelor adevaratul ajutor. Orice "invatatura" nu este necunoascuta cuiva, dar ignorata fiind inteleptul o exalta in fata constiintei prin forta sa. Mintea umana este de la inceput atotcunoscatoare , nu 'creste in cunoastere" si nu este localizata doar in creier, este entitatea umana ca plenitudine , energie-repaos si miscare- corp in acelasi timp. Omul nu se schimba ci reeleveaza propria expresie evoluand in constiinta de sine.Vizionarii "au vazut" ca sensul existentei este imbogatirea constiintei.

Corpul este un flux bioenergetic complet definit si impecabil organizat in ordinea sa creativa in care toate celulele sau mediile lor organice sunt in continua generare/regenerare, pulseaza ca o inima in continuitate; 'templul spiritului", edificul sau unul cu sine.. Nu simtim pulsatia sau vibratia lui cu atentia la plimbare in lumea jucariilor tehnologice care au o vibratie mult mai "joasa"  Invatatura inteleptilor reeleveaza in constiinta, propriile noastre abilitati neconditionate de nevoi .

Vad o triunitate a omenirii: vizionarii/exploratorii/invatatorii- cercetasiii necunoscutului care merg inaintea armatei; grosul armatei-oamenii buni sau umanii; si coada armatei -ignorantii. Aici vreau sa relev ca 'ignorant" este adesea cel puternic care isi foloseste inadecvat puterea amagind, dominand, controland, conservand privilegiul optinut astfel- cunoscutul comportament al cunoasterii psihologice atavice sau oglinda eu-lui  care sta cu spatele la soare, vede doar umbre, crede ca munca soarelui este sa faca umbre si traieste in "umbra" Rodia prefera un aforism: "cata lipsa de putere sa nu poti renunta la propria putere,iubind".
Dominatia aproapelui este prima inutilitate intr-un sir al inutilitatilor in existenta.

Ne intoarcem la cuvant; Cuvintele folosite in premeditarea unor interese- promitem iresponsabil, amagim atentia auditorului cu vorbe frumoase si bine intentionate care au in spate  dorinta captarii atentiei multimilor si exploatarea puterii ei, cuvintele grotesti si calomnioase,  violente, scenariile de groaza , sunt pentru minimizarea constriintei de sine si aservirea ei vorbitorului. Dar aceste cuvinte in dezacord cu intentia urmarita de vorbitor au energie redusa de impartirea intre sentimentul de ura si dezgust fata de ceilalti, propria importanta si superioritate si vorbele care ascund aceste sentimente . Se spune ca un cuvant sincer si frumos , melodios ,care incalzeste sufletul ca o lumina, are energia a o mie de cuvinte rautacioase si vulgare. Este suficient  sa rostiti un cuvant din libertate/iubire si acesta energie va capta forta cuvintelor urate/ atacatoare , le transforma dezbracabdu-le de 'urat' si o va trimite emitatorului lor in forma dragoste. "Iubeste-ti dusmanul si-l vei invinge"; "dusmanul" este un atribut irelevant, in fapt cel care ataca prin gand sau cuvant este un nefericit bolnav aflat in nevoie, ratacit si-i trimitem energia iubirii noastre spre vindecare.Daca ne refuza iubirea ,opozitia lui irelevanta va produce autodistrugerea. (Stan patitul isi aminteste)

"Da dreptate celui care nu are" -cu dreptatea care i-o dai tu isi va schimba atitudinea recunoascand ca nu avea inainte .Ignorantul care revendica ce nu are reactioneaza la orice, este maestru negarii fara exceptie si daca ii dai dreptate va refuza ca are. In acest blocaj un moment de tacere instalat in mintea lui va lumina situatia si schimba atitudinea.. Daca nu reusesti sa dai celui care nu are si continui sa dai celui care are nu te intreba de pozitia inferioritatii tale. Complexul psihologic de superioritate este asemenea si de sens opus cu cel ce inferioritate. In oricare din pozitii te afli psihologic nu are nici o importanta, tot in autoamagire te afli .

Constienti de incalculabila energie a gandului nostru intelegem ca "a rosti' echivaleaza cu a face rost sau a rostui ceva. Traim intr-un mediu de ganduri si structuri gandite ca intr-un ocean plin de curentii gandirii, ergoane emotionale sau lanturi ale mizeriei produse in energia pamantului de obsesia 'puterii personale" si importantei de sine a stramosilor nostri. Ca urmare problema omenirii a devenit foarte complicata, infasurate unele in altele si adunate in centre prin rezonanta asemanatorului diferit aceste structuri gandite reflectate emotional in curenti de teama si vinovatie (umbrele faptelor strabunilor), este dificil sa controlezi gandirea sau dialogul interior si este irelevant acest control din moment ce asa (conflict interior) s-a ajuns in situatia prezenta. Reafirm ca domeniul lucrativ in care esti responsabil este cel al faptelor proprii si rostirea este prima fapta in circumstanta perceptiei inteligente prin care intri intr-o relatie. In gandire nu exista ceva original ,eventual dai o denumire originala unui ceva si daca este reverberata in gandirea colectiva se reverbereaza peste vremuri. Dar cand rostesti, individualizezi acel gand, idee. imagine. Ii dai ceva ce numai tu ii poti da, nimeni altcineva, devine "al. tau" , isi face "lucrarea",  desfasoara informatia comprimata in el (intreg sirului de evenimente de la nasterea acelui cuvant si al impactului sau in omenire si  in constienta ta) Nu uitati intelepcinea locului in care va-ati nascut-'gura bate curu", "capul face , capul trage" -am luat in deradere si superficial aceste zicale, dar atenti constatam ca mesajul/ actiunea  lor era la propriu nu metaforica. Nu credeti puterea voastra ,nici a gandului, nici a faptelor, nici a rostirii. Credeti in puterea alesilor si bombelor , motoarelor sau telefoanelor. Cui folosec credintele acestea?   Tot timpul are 24 de ore si unicitatea sa este o zi Coroana inteleptilor poarta 24 de diamante , semnificand cele 24 de ore ale timpului unic al fiecaruia. Marimile de timp sunt reverberatii ale unitatii timpului; dar daca nu ai timpul tau unic-masura oricaror marimi de timp, ce timp ai? timpul "Altora"! Se striga , nu am timp, nu am timp si nu credeam ca era la propriu -gura pacatosului care spunea adevarul. Daca nu "ai timp" atunci nici nu are rost sa meditam impreuna

Cine este sincer in orice demers va vorbi putin si cu miez; conversatia sa va avea un angajament afirmat transparent, iar in comunicarea va respecta cei doi timpi ai ordinii sale !/ asculta;2. rosteste. Problema premeditarii ascunse celuilalt partener in conversatie este aceea ca nu-l mai auzi. Sau  ce nu este pe placul tau respingi, refuzi, ignori. Daca nu poti-nu instista ,iar daca insisti- insista fata de tine, eleveaza-ti expresia, nu fata de celalat.(este dialogul meu cu  ine insumi)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu