Ce ne determina sa urmarim cu abstinenta contacte la toate nivelurile existentei?
Feedbakc-ul corporal al contactelor dintre elementele corporalizate, individualizate ale perceptiei este Senzatia. Acest cuvant relevea un intreg proces de o complexitate extrema. Senzatia este un proces in materie , un proces substantial. Natura substantiala a percetiei senzoriale corporale releva activitatea constiintei corporale in domeniul substantialitatii.
Impofida afirmatiilor noastre ideatice sau utopice care am dori sa ne justifice actiunile, evidenta faptelor releva drept tinta a acestor activitati obtinerea de senzatii. Senzatiile extreme sunt considerate ca "bomboana de pe coliva" senzorialului: placeri extreme, dureri extreme. Exaltarea psihologica sau emotionala este efectul dominantei senzatiei si releva psihologia ca proces material.
Cand senzatia domina imboldul activitatilor noastre nu este decat un pas pana la dependenta de fortele ei. Avem contacte, senzatii corporale cu imaginile, cu gandurile si corpurile si sunt exaltate psihologic, emotional.Toate aceste procese senzoriale sunt in domeniul substantial, material.
Miscarea gandirii si miscarea senzatiei precum si radiatia emotionala a acestui proces, au ca domeniu comun materia, sunt procese in substanta.. Existand in aceeasi "casa" intre cele doua miscari si efectul lor, exista o relatie armonica, omogena si coeziva, o ordine si succesiune de tip cauza-efect, "ou-gaina" cu radatia emotie
Se exclude abordarea ierarhica sau comparativa a acestor miscari din materie si se releva oglindirea reciproca in care se sustin si conserva aceste aspecte inseparabile al procesului sunbstantial ca intregime.
Este o evidenta in constiinta noastra ca obtinerea unei senzatii anume implica premeditarea ei gandita. Gandirea determina o succesiune de activitati al caror rezultat final sa fie obtinerea unei senzatii. Odata obtinuta senzatia inceteaza simultan cu incetarea contactului substantial care a generat-o si renaste gandirea ca premeditare a obtinerii de mai multa senzatie, sau cel putin la acelasi nivel.
Se transforma acest fenomen natural al miscarii senzatiei si gandirii intr-un cerc vicios, atunci cand conduce la dependenta de anumite substante pentru anumite senzatii in vederea exaltarii unor anumite emotii care controleaza intreaga activitate la un moment dat prin ritualuri din care individul nu mai poate iesi,
De ce se intampla asta? Manipularea gandirii si senzatiei la nesfarsit conduce la degradarea senzorilor corporali sau la intoxicarea lor.Astfel ca sa obtinem aceeasi intensitate a senzatiei implica cu timpul mai mult contact mai multa substanta mai multa placere, mai multa durere. La un moment dat oricat contanct si substanta am manipula nu mai avem senzatii prin consuarea rutiniera a senzorilor corporali sau intoxicarea lor.
Filosofic , lipsa bunei masuri si a bunului simt conduce la activarea si consumarea dependentelor senzoriale. De ex. cine devine dependent de placerea sexuala va dori din ce in ce mai mult sex pana nu va mai avea cu ce, sau nu va mai simti nimic in urma ritualurilor respective.Emotiile pe care le asociem aiurea cu un eu superior, sufletul, se estompeaza si ne simtim goliti de suflet.Altfel spus 'sufletul facut de noi" este efemer.
Daca am vazut o intaietate a miscarii gandirii l constientei interesate de senzatii , sa 'vedem" care este continutul si natura acelei modalitati a gandirii. In copilarie primele senzatiile corporale sunt determinate ca forma si substanta de gandirea parintesca, de prezenta lor. Cand incepem "sa gandim' cu capul nostru , incepem sa ne hotaram formele senzatii fie prin repetarea lor fie prin explorarea altor domenii care par noi dar, in fond sunt domeniile unor senzatii deja consumate ca experienta cu care nu ne-am intalnit inca. Intreg domeniul senzatiei apartine a ceea ce denumim 'trecut".
In ratiunea termenilor- nemaifiind prezente noua - ar insemna sa nu le mai manipulam ; si totusi! Ce sta in spatele acestei posibilitati altceva decat gabdirea orientata spre trecut, spre continutul memoriei sau memoria -continut-infiormatie exprimat mecanic in gandire. Domeniu experimentat deja de gandire sub formele automate ale obisnuintelor, forme care "au fost gandite"si nu se mai gandesc sau rationeaza prin reflectare si meditatie
Acest modalitate in care poate functiona gandirea ca raspunsuri mecanice a ceea ce este deja in memorie , este gandirea premeditata in raport cu circumstanta reala a prezentei noastre. Aceasta modalitate sau rutina blocheaza orice dinamica inoitoare a gandirii ca proces intreg, ca planitudine. Suntem impresionati sau hipnotizati si afirmam aceasta stare prin afirmatii de genul "nimic nou sub soare", martori la repetitiile istorice individuale sub forme diferite ale acelorasi rutine. Oboseala este consecinta acestei modalitati, golirea de senzatii.
Cand intalnim un "nesimtitor" intalnim in fapt un individ care a manipulat si consumat la nesfarsit o anumita senzatie si are o anumita radiatie, cea a nesimtirii..In cazul "drogatilor" evidenta aceasta este limpede vederii oricui prin extremizarea ei. Orice contact senzorial produce placere sau durere, repetitia lui in final conduce la radiatia psihologica a vinovatiei; incetarea contactului cu obisnuintele produce radiatia teama
Teama de necunoscutul de dincolo de domeniul senzatiilor corporale. Teama este complet irationala , nemotivata sub toate aspectele din moment ce evidenta ne releva imposibilitattea incetarii contactului la orice nivel al fiintei. La orice nivel suntem in contact cu ceva si asta explica asa zisa perceptie extrasenzoriala. In fapt sunt senzori la alte nivele de organizare, rafinare si rezonanta a perceptiei. In stiinta se promova ideea de" vid cosmic" dar astazi se constata ca si acesta este continut in "ceva" denumita "energie neagra" care sustine intreg universul fara a fi impotriva existentei sale prin care-si releva potentialul incomensurabil. In filosofie religiilor se releva atotcontinatorul ca Dumnezeu ; deci suntem in contact ultim cu acesta. De aici si acele afirmatii in contextul carora plecam sa ne intalnim creatorul. Prin consecinta, lipsa de contact senzorial substantial ar trebui cultivata si nu evitata prin teama. Aceasta atitudine este si ea consumata ca experienta "ascetilor" care ajungeau la un grotesc comportamental care se reflectara in starea jalnica corporala si senzoriala, un fel de max de nepasare, nesimtire si violenta in culmea frustarilor cu care se luptau. Ce ne invata evidenta in domeniul senzatiei si dinamicii sale este ceea ce ne invata orice parinte cu bun simt- masura in toate. Proportia de aur pitagoreica, fractaliul de echilibrium universal, etc, sunt doar expresii matematice care nu ingradesc a ceea ce cunoastem cu totii : decenta, bunul simt, bunul gust. Este un ritm planetar numit sezoane specifice diferitelor sectoare pe sfera planetei. Bunul simt si bunul gust sunt elemente rezonatorii ale acestora, mijloace- tinte prin care ne armonizam cu pulsatia vietii pamantului si aceasta armonizare prin rezonanta bunului simt ne pastreaza expresiile corporale biologice in fiziologia sanatatii tineretii.
Senzatia ca fenomen natural polarizeaza senzorii ei sau ii depolarizeaza prin extremele rutinelor irationale. Imi amintesc o experienta in care conjunctural si fara premeditare nu am mancat vreo 3-4 zile. Cand mi-am amintit acest lucru , mi s-a facut foame si in prezenta mea de "mancare" era doar o maceasa umflata de inghet. Nu pot explica ce senzatii am avut prin contact bucal, era ceva nemaicunoascut, uimitor , extraordinar. Nu mi-a mai trebuit altceva de mancare , senzatia de foame a incetat Asta pentru ca senzorii gustativi 'odihniti" de cele trei patru zile de pauza alimentara sunstantiala au sondat dimensiuni nebanuite si rafinate ale unei "banale" mecese.
Sezatia este viata corpului senzorial determinata de orientarea gandirii spre trecut, traditii si istoria lor Cei care-si limiteaza existenta la raspunsurile mecanice ale memoriei, irelevante circumstantei prezente., sau la mecanica limitare de atributii sociale, vor manipula la nefarsit aceleasi informatii in care noutate nu exista Asta plictiseste si demotiveaza iar cand demotivarea atinge dimensiuni extreme apare dezamagirea, depresia, sau revolta. Nu trebuie sa interpretam senzatia dezamagirii ca negativa ; ea ne releva ca pana atunci am actionat intr-o amagire sau stare hipnotica si o putem parasi nu prin negare a ceea ce a fost, ci rememorand, sau prin activarea altor resorturi, imbolduri- Sentimentele.
Nu cred ca Istoria se repeta, dar este evident ca istoria cu i mic se repeta intotdeauna, istoria limitarilor , conditionrilor care ne aservesc In structura energiilor umane exista ca dat potentialul denumit explorare. Acesta implica si activeaza necunoscutul nedenumit si putem accede la inoiri si corporalizarea lor la care aspiram natural , la perenitate.Vom invata fiecare sa oprim prin intentie hipnoza dialogului interior ca sa putem da raspunrile aspiratiei oricaror provocari existentiale. In 'interiorul nostru"nu exista decat ce bagam acolo-"pietre sau paine" si "le bagam' daruindu-le celorlalti. (procesul reflectarii)
Procesul curgator, plenar al gandirii este asemenea unei ode inchinate iubirii in care nici o oda exprimata nu se poate considera ca "ultima posibila" a fi inchinata.
Feedbakc-ul corporal al contactelor dintre elementele corporalizate, individualizate ale perceptiei este Senzatia. Acest cuvant relevea un intreg proces de o complexitate extrema. Senzatia este un proces in materie , un proces substantial. Natura substantiala a percetiei senzoriale corporale releva activitatea constiintei corporale in domeniul substantialitatii.
Impofida afirmatiilor noastre ideatice sau utopice care am dori sa ne justifice actiunile, evidenta faptelor releva drept tinta a acestor activitati obtinerea de senzatii. Senzatiile extreme sunt considerate ca "bomboana de pe coliva" senzorialului: placeri extreme, dureri extreme. Exaltarea psihologica sau emotionala este efectul dominantei senzatiei si releva psihologia ca proces material.
Cand senzatia domina imboldul activitatilor noastre nu este decat un pas pana la dependenta de fortele ei. Avem contacte, senzatii corporale cu imaginile, cu gandurile si corpurile si sunt exaltate psihologic, emotional.Toate aceste procese senzoriale sunt in domeniul substantial, material.
Miscarea gandirii si miscarea senzatiei precum si radiatia emotionala a acestui proces, au ca domeniu comun materia, sunt procese in substanta.. Existand in aceeasi "casa" intre cele doua miscari si efectul lor, exista o relatie armonica, omogena si coeziva, o ordine si succesiune de tip cauza-efect, "ou-gaina" cu radatia emotie
Se exclude abordarea ierarhica sau comparativa a acestor miscari din materie si se releva oglindirea reciproca in care se sustin si conserva aceste aspecte inseparabile al procesului sunbstantial ca intregime.
Este o evidenta in constiinta noastra ca obtinerea unei senzatii anume implica premeditarea ei gandita. Gandirea determina o succesiune de activitati al caror rezultat final sa fie obtinerea unei senzatii. Odata obtinuta senzatia inceteaza simultan cu incetarea contactului substantial care a generat-o si renaste gandirea ca premeditare a obtinerii de mai multa senzatie, sau cel putin la acelasi nivel.
Se transforma acest fenomen natural al miscarii senzatiei si gandirii intr-un cerc vicios, atunci cand conduce la dependenta de anumite substante pentru anumite senzatii in vederea exaltarii unor anumite emotii care controleaza intreaga activitate la un moment dat prin ritualuri din care individul nu mai poate iesi,
De ce se intampla asta? Manipularea gandirii si senzatiei la nesfarsit conduce la degradarea senzorilor corporali sau la intoxicarea lor.Astfel ca sa obtinem aceeasi intensitate a senzatiei implica cu timpul mai mult contact mai multa substanta mai multa placere, mai multa durere. La un moment dat oricat contanct si substanta am manipula nu mai avem senzatii prin consuarea rutiniera a senzorilor corporali sau intoxicarea lor.
Filosofic , lipsa bunei masuri si a bunului simt conduce la activarea si consumarea dependentelor senzoriale. De ex. cine devine dependent de placerea sexuala va dori din ce in ce mai mult sex pana nu va mai avea cu ce, sau nu va mai simti nimic in urma ritualurilor respective.Emotiile pe care le asociem aiurea cu un eu superior, sufletul, se estompeaza si ne simtim goliti de suflet.Altfel spus 'sufletul facut de noi" este efemer.
Daca am vazut o intaietate a miscarii gandirii l constientei interesate de senzatii , sa 'vedem" care este continutul si natura acelei modalitati a gandirii. In copilarie primele senzatiile corporale sunt determinate ca forma si substanta de gandirea parintesca, de prezenta lor. Cand incepem "sa gandim' cu capul nostru , incepem sa ne hotaram formele senzatii fie prin repetarea lor fie prin explorarea altor domenii care par noi dar, in fond sunt domeniile unor senzatii deja consumate ca experienta cu care nu ne-am intalnit inca. Intreg domeniul senzatiei apartine a ceea ce denumim 'trecut".
In ratiunea termenilor- nemaifiind prezente noua - ar insemna sa nu le mai manipulam ; si totusi! Ce sta in spatele acestei posibilitati altceva decat gabdirea orientata spre trecut, spre continutul memoriei sau memoria -continut-infiormatie exprimat mecanic in gandire. Domeniu experimentat deja de gandire sub formele automate ale obisnuintelor, forme care "au fost gandite"si nu se mai gandesc sau rationeaza prin reflectare si meditatie
Acest modalitate in care poate functiona gandirea ca raspunsuri mecanice a ceea ce este deja in memorie , este gandirea premeditata in raport cu circumstanta reala a prezentei noastre. Aceasta modalitate sau rutina blocheaza orice dinamica inoitoare a gandirii ca proces intreg, ca planitudine. Suntem impresionati sau hipnotizati si afirmam aceasta stare prin afirmatii de genul "nimic nou sub soare", martori la repetitiile istorice individuale sub forme diferite ale acelorasi rutine. Oboseala este consecinta acestei modalitati, golirea de senzatii.
Cand intalnim un "nesimtitor" intalnim in fapt un individ care a manipulat si consumat la nesfarsit o anumita senzatie si are o anumita radiatie, cea a nesimtirii..In cazul "drogatilor" evidenta aceasta este limpede vederii oricui prin extremizarea ei. Orice contact senzorial produce placere sau durere, repetitia lui in final conduce la radiatia psihologica a vinovatiei; incetarea contactului cu obisnuintele produce radiatia teama
Teama de necunoscutul de dincolo de domeniul senzatiilor corporale. Teama este complet irationala , nemotivata sub toate aspectele din moment ce evidenta ne releva imposibilitattea incetarii contactului la orice nivel al fiintei. La orice nivel suntem in contact cu ceva si asta explica asa zisa perceptie extrasenzoriala. In fapt sunt senzori la alte nivele de organizare, rafinare si rezonanta a perceptiei. In stiinta se promova ideea de" vid cosmic" dar astazi se constata ca si acesta este continut in "ceva" denumita "energie neagra" care sustine intreg universul fara a fi impotriva existentei sale prin care-si releva potentialul incomensurabil. In filosofie religiilor se releva atotcontinatorul ca Dumnezeu ; deci suntem in contact ultim cu acesta. De aici si acele afirmatii in contextul carora plecam sa ne intalnim creatorul. Prin consecinta, lipsa de contact senzorial substantial ar trebui cultivata si nu evitata prin teama. Aceasta atitudine este si ea consumata ca experienta "ascetilor" care ajungeau la un grotesc comportamental care se reflectara in starea jalnica corporala si senzoriala, un fel de max de nepasare, nesimtire si violenta in culmea frustarilor cu care se luptau. Ce ne invata evidenta in domeniul senzatiei si dinamicii sale este ceea ce ne invata orice parinte cu bun simt- masura in toate. Proportia de aur pitagoreica, fractaliul de echilibrium universal, etc, sunt doar expresii matematice care nu ingradesc a ceea ce cunoastem cu totii : decenta, bunul simt, bunul gust. Este un ritm planetar numit sezoane specifice diferitelor sectoare pe sfera planetei. Bunul simt si bunul gust sunt elemente rezonatorii ale acestora, mijloace- tinte prin care ne armonizam cu pulsatia vietii pamantului si aceasta armonizare prin rezonanta bunului simt ne pastreaza expresiile corporale biologice in fiziologia sanatatii tineretii.
Senzatia ca fenomen natural polarizeaza senzorii ei sau ii depolarizeaza prin extremele rutinelor irationale. Imi amintesc o experienta in care conjunctural si fara premeditare nu am mancat vreo 3-4 zile. Cand mi-am amintit acest lucru , mi s-a facut foame si in prezenta mea de "mancare" era doar o maceasa umflata de inghet. Nu pot explica ce senzatii am avut prin contact bucal, era ceva nemaicunoascut, uimitor , extraordinar. Nu mi-a mai trebuit altceva de mancare , senzatia de foame a incetat Asta pentru ca senzorii gustativi 'odihniti" de cele trei patru zile de pauza alimentara sunstantiala au sondat dimensiuni nebanuite si rafinate ale unei "banale" mecese.
Sezatia este viata corpului senzorial determinata de orientarea gandirii spre trecut, traditii si istoria lor Cei care-si limiteaza existenta la raspunsurile mecanice ale memoriei, irelevante circumstantei prezente., sau la mecanica limitare de atributii sociale, vor manipula la nefarsit aceleasi informatii in care noutate nu exista Asta plictiseste si demotiveaza iar cand demotivarea atinge dimensiuni extreme apare dezamagirea, depresia, sau revolta. Nu trebuie sa interpretam senzatia dezamagirii ca negativa ; ea ne releva ca pana atunci am actionat intr-o amagire sau stare hipnotica si o putem parasi nu prin negare a ceea ce a fost, ci rememorand, sau prin activarea altor resorturi, imbolduri- Sentimentele.
Nu cred ca Istoria se repeta, dar este evident ca istoria cu i mic se repeta intotdeauna, istoria limitarilor , conditionrilor care ne aservesc In structura energiilor umane exista ca dat potentialul denumit explorare. Acesta implica si activeaza necunoscutul nedenumit si putem accede la inoiri si corporalizarea lor la care aspiram natural , la perenitate.Vom invata fiecare sa oprim prin intentie hipnoza dialogului interior ca sa putem da raspunrile aspiratiei oricaror provocari existentiale. In 'interiorul nostru"nu exista decat ce bagam acolo-"pietre sau paine" si "le bagam' daruindu-le celorlalti. (procesul reflectarii)
Procesul curgator, plenar al gandirii este asemenea unei ode inchinate iubirii in care nici o oda exprimata nu se poate considera ca "ultima posibila" a fi inchinata.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu