18 februarie 2017

cea mai frumoasa poveste

Ochiul incadrat intr-un triunghi este "sigla" miscarii gandirii in constienta triunitatii sale functionale.
Am relevat evidenta faptului ca gandirea nu este fragnetata ci  polarizeaza energia constiintei in elemente diferite sau asemenea acestei energii sau radiatii universale. Abordarea in explorarea procesului gandirii in care se reflecta cunoasterea, ca suma de  elemente opuse de genul "bine-rau_, trebuie si nu trebuie",conduce la conflict interior Aceasta abordare determina perceptia "gandirii de tip ecou", 'a fost si nu mai este" ; vine de undeva si este receptat in alta parte. Insa cunoastere este intotdeauna prezenta in totalitatea ei,chiar daca in interiorul ei se misca curentii gandirii prin care se exprima. Abordarea de acest tip al unicului proces prin care cunoasterea isi are substanta, miscarea  si se exprima, conduce la incetinirea procesului pana la rigidizare, moment in care isi pierde dinamica inoitoare, regenerativa, devine obiect-lucru si evidenta releva ca aceste rigidizari ale gandirii isi continua dinamica sub influentele interactiunilor externe dintre ele spre dizolvare, amorfizare..

 Daca privim gandirea si cunoasterea reflectata de aceasta ca pe un proces de polarizare formativa a expresiilor sale cinetice si potentiale,  aceasta perspectiva largeste si aprofundeaza perceptia relevand sursele miscarii din cunoastere, sau esentele lor, ca pe un al treilea factor sau ratiune existentiala. Acest "al treilea factor" din procesul cunoasterii nu este la vedere corporal ci functional, se percepe cu alti sernzori pe care-i denumim intuitie ,inspiratie, inteligenta.

Cunoasterea este cea mai frumoasa poveste a Inteligentei inscrisa in "cartea vietii"

In stiinta intreaga refectare a naturii nu ar putea fi instrumentata tehnologic fara percetia inteligenta a 'acestui factor esenta"

 In comunicare avem manifestarea lui prin triunitatea afirmatie-argument-consecinta. Poti afirma orice dar fara argument ramane afirmatie si poti argumenta orice dar fara consecinta sau obiectivare raman doar argumente fara substanta, virtualitati nereflectate in perceptia obiectiva, sau fara  "realitate" la vedere  cu semnificatia de universala, unanim valabila, acord universal. In stiinta au fost introduse criterii de certificare in care repetabilitatea fenomenelor si a obiectivarii lor este unul principal.

 Noi am dezvoltat o gandire rationala capabila sa rezolve orice problema tehnologica pentru ca lucreaza in domeniul obiectiv al perceptiei  datorita abordarii  triunitare a acesteia ca fenomen. Nu voi insista pe triunitatea stiintific instrumentata pentru ca este cunoastere comuna , sau comunizata prin educatia programativa..

In cunoasterea psihologica sau domeniul subiectiv acest tip de gandire rationala mecanica se dovedeste inoperant. Un medic afirma, in circumstanta a unei perturbari psihice, ca "pentru constiinta nu exista pastile" in schimb pentru toate celelalte da. Si dualitatea si triunitatea sunt atitudini in fata perceptiei, atitudini care se releva drept "Tonul care face muzica" modeland si remodeland perceptia subiectiva.cu reflexii diferite in constiinta si raspunsuri diferite.in perceptie si calitatea senzorilor ei..

Ceea ce pare foarte complicat nu este decat simplitatea in actiune. Cunoasterea este o simpla recunoastere.

In campul constiintei se desfasoara totul, creatia, stiinta, cultura, razboaiele, etc. Ca urmare daca recunoastem desfasurarile din propria constiinta putem identifica prin recunoastere trei forte care guverneaza si sustine subiectivul . Subiectivul este campul in care obiectivul nu lucreaza. Daca in stiinta obiectivitatea este vazuta ca independenta de modul in care este interpretata sau gandita de subiect, in domeniul psihiologic aceasta independenta a obiectivului se estompeaza pana la disparitie.

Daca vedem ca "ceea ce este obiectiv" este ceea ce "a fost gandit" si instrumentat corporal,  iar -din moment ce este corporalizarea unei gandiri nu este independenta de gandire ca proces plenar si dinamic in materie, proces substantial  generat de inteligenta perceptiei-,  putem percepe inteligent procesul dizolvarii obiectivului in subiectiv. Vrem nu vrem, ne convine sau nu, recunoastem intaietatea subiectivului, vedem Subiectivul ca "superior".Aceasta recunoastere energizeaza constiinta si gandirea individului, el se recunoaste liber cand procesul cunoasterii si miscarea lui in gandire depinde de el.

Daca e sau nu obiectiva aceasta recunoastere nu mai are importanta; adevarat sau nu, pozitia  aceasta in propria constiinta este una a responsabilitatii si puterii. Cum foloseste aceasta putere este alta discutie. Nu puterea este relevanta ci inteligenta manipularii ei; dar fara putere (energie) nu are ce manipula inteligenta. Mai degraba putem recunoaste ca aceasta dependenta a obiectivului de subiectiv da energie inteligentei nu persoanei. Inteligenta apartine perceptiei si implicit este potentialul exprimat drept creatiea constiintei sale . "CUM creeza?" NU CUNOASTE SI NICI NU VA CUNOASTE "UN CINEVA',  "a creea" nu apartine unei parti  - cunoasterea , ci unei intregimi indescriptibile a cognoscibilului ca  unic proces simultan, omogen si coeziv cu el insusi, care eleveaza irelevanta incognoscibilului (nimicului sau inexistentei) ca si concept

 Am identificat prin recunoastere un element esenta sau izvor al percetiei si constiintei sale, "Inteligenta" Inteligenta nu este o idee sau concept, este fundamentul intregii existente universale, din Ea izvorasc si in ea se intorc dizolvandu-se  si subiectivul si obiectivul. Evident este ca Subiectivul este mijlocul dinamicii intregului proces creativ al inteligentei, guvernat de ea.

Noi nu percepem propria inteligenta si avem sugestia dominanta a lipsei acesteia, sugestie intarita prin educatia programativa. "Nu stii, esti prost, neinteligent". Se scapa din vedere faptu ca acumularea prin memorare -de informatii uzate moral si fizic prin exploatare- este o piedica , un zid in percetia inteligenta. Ar trebui evidentiata inteligenta prin 'esti inocent deci inteligent", dar s-ar dezveli educatia de hainele ei afirmative frumoase si fara substantialitate si s-ar deslusi ca prin educatie ii este exploatata inteligenta copilului pentru a lucra in domeniile programatice ca terminale, baterii , sau servanti ai tehnologiei artificialului ca mediu social, cei care platesc tot ce societatea conceputa si preconceputa a ajuns sa fie, un mediu ostil umanului si evolutiei sale.



Paranteza:  Nu putem releva decat elemente particulare dar nu trebuiesc generalizate sau universalizate,  pentru ca nu reprezinta  vreo intregime existentiala. Existenta nu se desfasoara prin reprezentanti ca 'democratia politica". Prin atentie evidentiem un aspect sau miscare a unei plenitudini si frumuseti armonice indescriptibile in care "umbrele si luminile" sunt instrumentele ei.

Poveste: Un medic psihiatru merge la un intelept spre a fi invatat metoda prin care acesta ii vindeca pacientii doar stand de vorba cu ei. Inteleptul il intreaba ce vrea sa faca cu metoda respectiva.  Medicul raspunde ca vrea sa redea societatii  pacientii sai  "Nu este semn de intelepciune sa vindeci pe cineva si apoi sa-l trimiti in mediul care l-a imbolnavit!" remarca inteleptul.

Sa recunoastem un alt aspect al existentelor noastre individuale- senzatia.










.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu