Cand esti o constiinta unica, individuala, subiectiva, cum poti sa judeci comportamentul dualitatii fara sa o inglobezi?
Cand judeci pedepsesti, esti vultur. Cand distingi diferitul de asemanator nu excluzi vreo existenta din procesul existentei, esti in acord si guvernezi inteligent si responsabil propria radiatie a gandirii. cu mai mult sau mai putin talent Talentul este dat de profunzimea perceptiei sau radiatia constiintei care patrunde totul.
Miscarea gandirii care distinge este una "pe vertical", se intoarce si revine, aspira si expira. Miscarea gandirii fragmentate ca sursa a dualitatii comportamentale, cunoscuta dubla masura, este o miscare circulara , 'pe suprafata" sau la suprafata, sau superficiala, un cerc vicios al obisnuintelor din care este greu chiar foarte greu sa evadezi. Nu este nevoie de evadare ci de folosirea lor ca instrumente in scopuri precise. Acest comportament al manipularii constientei cu scop precis al rutinei cunoasterii este denumit si "nebunie controlata" care se distinge clar prin consecinte de "nebunia serioasa".
In prima atitudine faci pe nebunul fara sa fii, esti actor In cea de-a doua atitudine ,cea a seriozitatii, esti "nebun" fara sa stii ca esti ,nebunia te controleaza crezand ca esti la controlul existentei tale. "Nebunia serioasa" este moartea umorului si a zambetului, iar un om fara umor, sau ironic, nu trebuie urmat si nici ales in functii de responsabilitate in societate.
Omul ironic este bigot, dominat de fragmentarea gandirii sale fara constiinta ei, el mimeaza unorul iar zambetul sau este strambatura aroganta a unei inchipuite "superioritati intelectuale". "Ganditorul" nu este expresia gandirii ci a meditatiei care este un proces natural al mintii, constiente de permanenta transformarilor inoitoare din sinele sau pe care o extinde in societate prin inspiratia si intuitia acordurilor naturale ale existentei sau simfoniei umane.
Un om fara umor sperie, produce teama , emana teama in jurul sau si teama este instrumentul bigotului- va face orice ca sa-si conserve un statut de putere fata de ceilalti si dependenta lor fata de sine. Acesta este comportamentul emanatiei dualitatii, te satisface raul altuia si sa te sperii cad esti luat personal in vizor. Am observat cat de usor se comenteaza puterea si victimile ei de autointitulati exponenti ai presei libere si cat de repede se sperie cand sunt luati direct in vizor de putere si lasa 'gura moale'
Autoironia este folositoare pentru ca iti releva inconsistenta si labilitatea psihologica . A informa pe ceilalti este o responsabilitate a impersonalului, nepartinicului , altfel "informarea" este o manipulare la fel de ordinara ca si cea a puterilor de orice fel.
Vom parasi comportamentul dualitatii, linearitatii, care este reflectarea obsesiei puterii personale, atunci cand explorarea stiintifica a comportamentului sau va releva un alt resort al perceptiei si anume procesul polarizarii. '"Dualitatea" nu este rezultatul unei fragmentari sau separarii perceptiei obiective de cel care perceoe, ci este actiunea polarizarii, procesul formativ al transformarilor sucesive si simultane.
O Energie in miscare se polarizeaza in amplitudini si vrecvente fara de care nu se poate constientiza ca atare sau percepe ca dinamica a ratiunii sale existentiale . Prin interpretare fragmentam inconstient gandirea in parti opuse in conflict Polarizarea nu fragmenteaza gandirea sau gandul ci ii confera spatalitate formala., spatiul manifestarii sale, o localizare relationala.
Procesul polarizarii, asemenea modului in care este folosit de stiinta obiectiva pentru a instrumenta energii, este folosit in constiinta pentru a concretiza si activa potentialurile sale de expresie individuala. Psihologic "eu" si "mine" nu sunt doua lucruri sau aspecte diferite si separate, ci polarizari ale propriei expresii subiective, amplitudini ale pulsatiei sau energiei constiintei de care sunt legate cele doua aspecte formale si relative. Prin reverberatia polarizarii constiente, 'eu' este un fel de anod si 'mine" un fel de catod . Intre eu si mine vibratia miscarii subiective sau a inteligentei isi are campul de joaca si manifestare proprie.
Aceasta perspectiva perceptiva releva inutilitatea identificarilor personale, releva ideea de identitate drept o capcana in care gandirea se rigidizeaza, isi pierde din viteza sa naturala a sincronului cu plenitudinea expresiei sale. O gandire incetinita astfel de bagajul incomensurabil al identitatii , se releva ca o reverberatie a ceva ce a fost candva dar nu mai este. "Trecutul a murit" pentru noi eliberandu-ne de povara de tip Sisif - este metafora acestei miscari..
In aceasta miscare radiatia constiiintei isi pierde din energie lucrand in sfera rosului murdar si maroului intunecat iar comportamentul unei astfel de constiinte este cel al instictului primar de supravietuire si al violentei ca intrument al exclusivismului in toate planurile existentaile ale acelei constiente. Individul sisi pierde stralucirea naturala si in final se paraseste pe sine. Aceasta rutina a miscarii gandirii este "ultimul dusman". Negarea este imboldul miscarii sale incepand cu sinele sau si tot ce este manifestat, sau nemultumirea. Dar aceasta miscare este o reverberatie, un ecou care si-a pierdut din energie parcurgand spatii si reflectandu-se in ele pana cand un receptor nu mai intelege ceva din bolboroseala ecoului
Daca la inceputul deplasarii sale ecoul era un mesaj, o poveste, o indrumare, etc, avand semnificatie clara in perceptia receptorului sau, cu timpul a devenit o bolboroseala fara semnificatie , un sunet din fundal si perturba insasi perceptia receptorului, sau martorului existentei sale ca atare, generand teama si confuzie acestuia.
Instinctul este expresia inteligentei active, prezente in creatia sa , a celei care este ceea ce este indiferent de spatioul parcurs sau obstacolele miscarii sale inertiale. Cand recunoastem instinctul ca "invatator, protector, launtric" si nu-l mai asociem prosteste cu atavismul si primitivismul grobian, ii energizam mesajele ecourilor sale si le facem inteligibile si rationale, functionale intr-o dinamica ce excede spatiul si timpul relativizandu-le
Dezvoltarea intelectului este opera mareata a instinctului Intelectul despartit arbitrar sau inconstient de instinct, sau reprimat, este autodistructiv ,un ecou ce-si pierde din energie rupt de sursa sa. Adn-ul functional este domeniul infoenergetic in actiune al instinctului localizat in spatio-forma-informatie drept creier mic.Opera sa evolutiva este intelectul ca domeniu, spatiu- forma-informatie corporalizata , lobii creierului , doi;. Iata prima triunitate corporalizata Cei doi lobi ai creierului sunt expresii forma-informatie ale polarizarii creierului mic fara de care nu functioneaza, Cand instinctul se atrofiaza tot creierul se atrofiaza indiferent de cat de 'mare" este intelectul si cunoasterea acelui individ.
Ratiunea instinctului uman este ratiunea existentiala a iubirii. Putin atenti suntem la ratiunea iubirii, nici nu gandim ca ar avea vreo ratiune a existentei sale,doar ne bucuram de existenta ei pentru a ne implini nevoile de placere si satisfactie egocentrica Ratiunea existentiala a maretei energii a iubirii nu este satisfacerea vreunei nevoi ci evolutia fiintei corporale si prin aceasta evolutie , evolutia intregii umanitati.
(Momentul comuniunii intime dintre barbat si femeie este un moment creativ al comuniun ii universale a fiintei si unica miscare creativa este iubirea. Copii nascuti in iubire si din virginitatea (plenitudinea) celor doua corpuri umane sunt completi si in constiinta lor Copii nascuti in accidentele satisfacerii placerii ca surogat la neimplinire individuala, vor perpetua neimplinirea parintesca in propria lor fiinta si constiinta de sine, se nasc incompleti ca expresii ale unei involutii a conditiei umne originale. Nu trebuie sa ne mire comportamentul violent si antisocial sau anticomunitar izolationist. Acestia vor lasa pe mama si tatal lor si vor" iubi adevarata mama si adevaratul tata" si se vor elibera de incompletitudinea iluzorie , sau starea hipnotica a mintii, se vor trezi sau renaste in constiinta completitudinii origini lor si vor iesi "mortii" din mormintele incompletitudinii propriilor constiinte. Asta nu inseamna ca "vom deveni nemuritori" ci ca vom distinge clar ceea ce este peren ca peren si ceea ce este efemer ca efemer si vom avea consistenta intelepciunii in exprimare si comportament) .
Suntem martorii transformarilor si le vom dirigui in ratiunea de a fi a iubirii. Acesta este un angajament personal responsabil fara de care nu "se intampla" transformarea, transcendenta formei originare, perpetuand rutina obisnuintelor care se conserva ca platforma si supapa de siguranta a existentei universale in situatia inactivitatii vazuta ca reactie la reactii.
Reactia la reactie suplineste actiunea, dar durerea provocata de aceste miscari reactive ne conduce spre angajamentul responsabilitatii in propria existenta..
.
Cand judeci pedepsesti, esti vultur. Cand distingi diferitul de asemanator nu excluzi vreo existenta din procesul existentei, esti in acord si guvernezi inteligent si responsabil propria radiatie a gandirii. cu mai mult sau mai putin talent Talentul este dat de profunzimea perceptiei sau radiatia constiintei care patrunde totul.
Miscarea gandirii care distinge este una "pe vertical", se intoarce si revine, aspira si expira. Miscarea gandirii fragmentate ca sursa a dualitatii comportamentale, cunoscuta dubla masura, este o miscare circulara , 'pe suprafata" sau la suprafata, sau superficiala, un cerc vicios al obisnuintelor din care este greu chiar foarte greu sa evadezi. Nu este nevoie de evadare ci de folosirea lor ca instrumente in scopuri precise. Acest comportament al manipularii constientei cu scop precis al rutinei cunoasterii este denumit si "nebunie controlata" care se distinge clar prin consecinte de "nebunia serioasa".
In prima atitudine faci pe nebunul fara sa fii, esti actor In cea de-a doua atitudine ,cea a seriozitatii, esti "nebun" fara sa stii ca esti ,nebunia te controleaza crezand ca esti la controlul existentei tale. "Nebunia serioasa" este moartea umorului si a zambetului, iar un om fara umor, sau ironic, nu trebuie urmat si nici ales in functii de responsabilitate in societate.
Omul ironic este bigot, dominat de fragmentarea gandirii sale fara constiinta ei, el mimeaza unorul iar zambetul sau este strambatura aroganta a unei inchipuite "superioritati intelectuale". "Ganditorul" nu este expresia gandirii ci a meditatiei care este un proces natural al mintii, constiente de permanenta transformarilor inoitoare din sinele sau pe care o extinde in societate prin inspiratia si intuitia acordurilor naturale ale existentei sau simfoniei umane.
Un om fara umor sperie, produce teama , emana teama in jurul sau si teama este instrumentul bigotului- va face orice ca sa-si conserve un statut de putere fata de ceilalti si dependenta lor fata de sine. Acesta este comportamentul emanatiei dualitatii, te satisface raul altuia si sa te sperii cad esti luat personal in vizor. Am observat cat de usor se comenteaza puterea si victimile ei de autointitulati exponenti ai presei libere si cat de repede se sperie cand sunt luati direct in vizor de putere si lasa 'gura moale'
Autoironia este folositoare pentru ca iti releva inconsistenta si labilitatea psihologica . A informa pe ceilalti este o responsabilitate a impersonalului, nepartinicului , altfel "informarea" este o manipulare la fel de ordinara ca si cea a puterilor de orice fel.
Vom parasi comportamentul dualitatii, linearitatii, care este reflectarea obsesiei puterii personale, atunci cand explorarea stiintifica a comportamentului sau va releva un alt resort al perceptiei si anume procesul polarizarii. '"Dualitatea" nu este rezultatul unei fragmentari sau separarii perceptiei obiective de cel care perceoe, ci este actiunea polarizarii, procesul formativ al transformarilor sucesive si simultane.
O Energie in miscare se polarizeaza in amplitudini si vrecvente fara de care nu se poate constientiza ca atare sau percepe ca dinamica a ratiunii sale existentiale . Prin interpretare fragmentam inconstient gandirea in parti opuse in conflict Polarizarea nu fragmenteaza gandirea sau gandul ci ii confera spatalitate formala., spatiul manifestarii sale, o localizare relationala.
Procesul polarizarii, asemenea modului in care este folosit de stiinta obiectiva pentru a instrumenta energii, este folosit in constiinta pentru a concretiza si activa potentialurile sale de expresie individuala. Psihologic "eu" si "mine" nu sunt doua lucruri sau aspecte diferite si separate, ci polarizari ale propriei expresii subiective, amplitudini ale pulsatiei sau energiei constiintei de care sunt legate cele doua aspecte formale si relative. Prin reverberatia polarizarii constiente, 'eu' este un fel de anod si 'mine" un fel de catod . Intre eu si mine vibratia miscarii subiective sau a inteligentei isi are campul de joaca si manifestare proprie.
Aceasta perspectiva perceptiva releva inutilitatea identificarilor personale, releva ideea de identitate drept o capcana in care gandirea se rigidizeaza, isi pierde din viteza sa naturala a sincronului cu plenitudinea expresiei sale. O gandire incetinita astfel de bagajul incomensurabil al identitatii , se releva ca o reverberatie a ceva ce a fost candva dar nu mai este. "Trecutul a murit" pentru noi eliberandu-ne de povara de tip Sisif - este metafora acestei miscari..
In aceasta miscare radiatia constiiintei isi pierde din energie lucrand in sfera rosului murdar si maroului intunecat iar comportamentul unei astfel de constiinte este cel al instictului primar de supravietuire si al violentei ca intrument al exclusivismului in toate planurile existentaile ale acelei constiente. Individul sisi pierde stralucirea naturala si in final se paraseste pe sine. Aceasta rutina a miscarii gandirii este "ultimul dusman". Negarea este imboldul miscarii sale incepand cu sinele sau si tot ce este manifestat, sau nemultumirea. Dar aceasta miscare este o reverberatie, un ecou care si-a pierdut din energie parcurgand spatii si reflectandu-se in ele pana cand un receptor nu mai intelege ceva din bolboroseala ecoului
Daca la inceputul deplasarii sale ecoul era un mesaj, o poveste, o indrumare, etc, avand semnificatie clara in perceptia receptorului sau, cu timpul a devenit o bolboroseala fara semnificatie , un sunet din fundal si perturba insasi perceptia receptorului, sau martorului existentei sale ca atare, generand teama si confuzie acestuia.
Instinctul este expresia inteligentei active, prezente in creatia sa , a celei care este ceea ce este indiferent de spatioul parcurs sau obstacolele miscarii sale inertiale. Cand recunoastem instinctul ca "invatator, protector, launtric" si nu-l mai asociem prosteste cu atavismul si primitivismul grobian, ii energizam mesajele ecourilor sale si le facem inteligibile si rationale, functionale intr-o dinamica ce excede spatiul si timpul relativizandu-le
Dezvoltarea intelectului este opera mareata a instinctului Intelectul despartit arbitrar sau inconstient de instinct, sau reprimat, este autodistructiv ,un ecou ce-si pierde din energie rupt de sursa sa. Adn-ul functional este domeniul infoenergetic in actiune al instinctului localizat in spatio-forma-informatie drept creier mic.Opera sa evolutiva este intelectul ca domeniu, spatiu- forma-informatie corporalizata , lobii creierului , doi;. Iata prima triunitate corporalizata Cei doi lobi ai creierului sunt expresii forma-informatie ale polarizarii creierului mic fara de care nu functioneaza, Cand instinctul se atrofiaza tot creierul se atrofiaza indiferent de cat de 'mare" este intelectul si cunoasterea acelui individ.
Ratiunea instinctului uman este ratiunea existentiala a iubirii. Putin atenti suntem la ratiunea iubirii, nici nu gandim ca ar avea vreo ratiune a existentei sale,doar ne bucuram de existenta ei pentru a ne implini nevoile de placere si satisfactie egocentrica Ratiunea existentiala a maretei energii a iubirii nu este satisfacerea vreunei nevoi ci evolutia fiintei corporale si prin aceasta evolutie , evolutia intregii umanitati.
(Momentul comuniunii intime dintre barbat si femeie este un moment creativ al comuniun ii universale a fiintei si unica miscare creativa este iubirea. Copii nascuti in iubire si din virginitatea (plenitudinea) celor doua corpuri umane sunt completi si in constiinta lor Copii nascuti in accidentele satisfacerii placerii ca surogat la neimplinire individuala, vor perpetua neimplinirea parintesca in propria lor fiinta si constiinta de sine, se nasc incompleti ca expresii ale unei involutii a conditiei umne originale. Nu trebuie sa ne mire comportamentul violent si antisocial sau anticomunitar izolationist. Acestia vor lasa pe mama si tatal lor si vor" iubi adevarata mama si adevaratul tata" si se vor elibera de incompletitudinea iluzorie , sau starea hipnotica a mintii, se vor trezi sau renaste in constiinta completitudinii origini lor si vor iesi "mortii" din mormintele incompletitudinii propriilor constiinte. Asta nu inseamna ca "vom deveni nemuritori" ci ca vom distinge clar ceea ce este peren ca peren si ceea ce este efemer ca efemer si vom avea consistenta intelepciunii in exprimare si comportament) .
Suntem martorii transformarilor si le vom dirigui in ratiunea de a fi a iubirii. Acesta este un angajament personal responsabil fara de care nu "se intampla" transformarea, transcendenta formei originare, perpetuand rutina obisnuintelor care se conserva ca platforma si supapa de siguranta a existentei universale in situatia inactivitatii vazuta ca reactie la reactii.
Reactia la reactie suplineste actiunea, dar durerea provocata de aceste miscari reactive ne conduce spre angajamentul responsabilitatii in propria existenta..
.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu