18 februarie 2017

vulturul

Dualitatea este evidenta,  triunitatea nu; singularitatea nu.
 Dualitatea psihologica evidenta este ca eu si mine, eu si tu, trecut si viitor, senzatie si sentiment, constiinta si corp, etc.Dualitatea fizica este perceputa ca fapt si reflectare, asemenea si diferit , miscare si repaos, energie si materie, timp si spatiu, unda si corpuscul, potential si cinetica, etc. Ca sa se releve triunitatea este necesar sa intelegem dualitatea. Orice reflectare a dualitatii nu este exhaustiva , nu poate contine intreaga ei manifestare complexa, ci doar ii releva comportamente particularizate in percetie

Dualitatea psihologica este este radiatia constiintei . Aici intervine un paradox; desi percepem constiinta ca singularitate ,   individualitate, doua radiatii  in percetie ca dualitate psihologica implica existenta a doua constiinte.Sunt cele doua aspecte cunoscute reflectate in gandire; noi gandim (gandesc deci exist) si noi suntem ganditi din mediu. Suntem constienti de asta pentru ca ne preocupa foarte tare cum suntem ganditi de ceilalti, cunoscuta imagine de sine, ce facem de, sau pentru "ochii lumii"

A ajuns mult mai important ce gandesc ceilalti despre noi, fiecare in parte, ca nu mai acordam atentie a ce gandim noi despre noi, ci doar la ce gandim pentru imaginea de sine.de dragul ohilor lumii. Aceasta situatie implica un efort constant de control al gandirii si comportamentului pentru a sustine imaginea in ochii lumii sau in constiinta inconjuratorului. Gandirea este un proces in materie in care cunoasterea isi are substanta, miscarea si evolutia ei.

Se spune in sfera sociala a constiintei ca nu au importanta faptele tale, ci doar cum te gandesc si le gandesc sau interpreteaza ceilalti, adica imaginea ta din percetia inconjuratorului sau publicului.

Lupta politica pentru putere se identifica cu lupta pentru imagine in care adevarul faptelor sau a ceea ce esti nu are nici o importanta. In lupta politica ceea ce suntem- fiinte umane si ceea ce facem, nu are nici o importanta, ci importanta este imaginea despre tine prefabticata in laboratoarele manipulatorilor acestei iamgini in contienta publicului. Imaginea "negustorului cinstit" acopera hotul, imaginea "puterii personale" acopera omul.

Si omul si faptele lui sunt aspecte neglijabile, victime colaterale ale luptei politice pentru putere, expresia coruptiei constiintelor unice individuale.Ca aceasta coruptie sa se poata desfasura in voie este necesar a fi ascunsa, sa se desfasoare in secret, Altfel ea ar fi impiedicata si eradicata de indivizi, nu le-ar mai domina constiinta; nu ar manipula energia propriei gandiri de catre asa zisii formatori de opinie sau producatori de structuri de gandire care te invata 'cum trebuie sa gandesti". Adevarul elibereaza constiinta de aservirea ei unor rutine corupatoare, degradante.

 Cand se intampla asta apar dezvaluiri "cutramuratoare" prin relevarea adevaruui faptelor indivizilor. Asa s-a ajuns la introducerea in constiinta si comunicare de termeni noi de genul: asasini economici, financiari, politici, etc, termeni care releva crima ca pe o actiune ce conduce la pagube individuale devenite suportabile si justificabile (victime colaterale) in raport cu 'crimele" cu impact devastator la nivelul multimilor sociale organizate statal. Asasinatul la orice nivel nu are nici o justificare, orice justificare este o productie a corupatorilor de constiinte si a gandirii.

Totusi indidul si faptele sale isi regasesc valoarea in sport unde doar faptele conteaza. De asemenea in orice activitate productiva concreta. In planul fizic doar faptele conteaza. In planul virtual social al ierarhiilor fara suport in fapte si in manipularea psihologica, doar imaginea imaginea conteaza.

Desigur pentru pictori doar faptele lor conteaza dar ca sa intre in circuitul comercial subiectiv al valorii picturilor, sau faptelor sale,  trebuie sa moara pentru ca nu au " imagine de pictori valorosi". Si in pictura si in alte domenii "cu imagine"  si succes social s-a relevat adesea lipsa unei valori reale  dedesuptul imaginii respective care era o "moda" a efemeritatii; insa adevarata valoare transcede timpul. Regina Maria afirma ca cine nu are bun simt si bun gust  are eticheta si moda la dispozitie.

Constienta sinelui uman nu se gandeste pe sine ci se reflecta in propriile fapte; mai intai sunt faptele, sau corpul ei si de apoi reflectarea lor in gandire si  imagine care se reflecta in constiinta inconjuratorului ca feed back si asta insemna integritate. Este un proces evolutiv din interior spre exterior si invers care determina spatialitate formala, da volum formelor de expresie.Daca urmaresti doar imaginea in ochii celorlalti expresia ta este doar plana, virtuala, efemera. Oricare imagine are profunzime doar cand este expresia unei relatii biunivoce cu constiinta individului uman.

 Invatarea prin memorare de informatii nu produce constiinta de sine ci doar o imagine, o aparenta  a constiintei. Ai impresia ca cineva este constient dar, te minunezi cand ti se releva lipsa constientei sale fata de propria gandire si propriile fapte. Eram intr-o interactiune cu cineva care vorbea continuu relevand informatii de tot felul care nu aveau nici o legatura cu aspiratiile si necesitatile sale si nici cu tema angajata a comunicarii ca pretext al intalnirii; Cand l-am intrebat ce faci foarte surprins de intrebare facea o pauza  dupa care o lua de la inceput cu balacareala informationala.Pur si simplu nu auzea si orice comunicare era inutila. Era intr-o stare de monolog continuu in care continutul acestuia nu reflecta nici un element al propriei fiinte, fara nici un simtamant sau gand propriu; manipula la nesfarsit o multime de informatii care structurau o imagine interpretativa  a unor 'realitati' cu care nu avea nici un contact direct; se misca intr-o imagine despre lume si oameni care nu-i apartinea si care-l aservise. Interpreta intrebarile mele fara sa le auda sau inteleaga asa cum erau ele. ( la cine esti imi raspundea ce face si la ce faci imi raspundea ce vrea el sa  faca);. Prezenta nu exista pentru el, pulsa  intre trecut si viitor, pulsatie care este expresia dualitatii psihologice. Nu intelegeti ca mie imi este strain ca  si comportament si critic pe cineva ; mi-am propus doar sa relev cum functioneaza dualitatea ca rutina comportamentala, obisnuinta. Obisnuinta este tiranul fiecaruia  si reflectarea propriei tiranii este simtamantul unui flagelator extern.Flagelatorul extern este un mic tiran raportat la marele tiran care suntem fiecare in raport cu noi insine.

Comportamentul individual al dualitatii psihologice  este relevat sub toate felurile lui de psihologi, parapsihologi,de scriitori in romane, de cineasti in filme ,etc si nu inteleg de ce este prezentat ca "realitate" definitorie a fiintelor umane cand se releva ca realitatea obisnuintelor, unor rutine a gandirii interpretative care fractioneaza procesul gandirii asa cum este el ca flux atotcontinator al cunoasterii si evolutiei acesteia, ca unic proces in care cunoasterea isi are substanta si miscarea ei.

Cunoasterea este ceea ce este, iar informatia  relevarea partiala a cunoasterii in  constiinta  Cand constiinta incearca sa se releve pe sine ,"apare' necunoscutul, campul in care cunoscutul evolueaza, se inoieste sau se repeta.

Necunoscutul e o "stare de repaos" in oglinda careia orice miscare a cunoasterii, in cunoastere sau gandire se releva ca natura subiectiva Aceasta calitate  responsabilizeaza sursa ei. sau constiinta acesteia. Cunoasterea sau gandirea se transforma , nu mai este un instrument "orb", o arma, ci un mijloc in creatie si evolutia acesteia .

O gandire care nu evolueaza inoindu-se creativ prin responsabilitate si angajament in evolutia sa,  prin explorarea necunoscutului  potential al sau , se ridigizeaza pierzandu-si dinamica  sub diferite forme dogme sau rutine fara energie care intr-un final se mineralizeaza. Daca ne referim la cunoasterea psihologica aceasta se rigidizeza ca statuie , iar cea stiintifica se rigidizeaza ca tehnologie, etc.  Gandirea rigidizata , mineralizata, este denumita minte moarta sau minte facuta tacut, materie. Mintea este energie si transformarile ei  sunt continute siesi.

 Daca gandirea este duala prin fragmentarea ei interpretativa, "mintea" in schimb, este o unicitate, o intregime ce nu poate fi fragmentata.  Aceasta perceptie este relevata in afirmatii de genul: totul este spirit totul este minte, afirmatii in care "spirit sau minte" sunt denumiri diferite ale aceleiasi realitati faptice si functionale. Cand mintea este 'intreaga" , semnul sanatatii mintale, gandirea este responsabila; nu mai interpreteaza ci distinge , exploreaza necunoscutul responsabil, stiintific, renuntand la atitudinea "invadatorului" care stie dinainte. Este un fel de implozie a gandiri in sine insasi, o implozie in constiinta sau sursa sa unde se inoieste si renaste, iar aceasta percetie este cunoscuta in metafora "Pasarii Phoenix"

 In toate culturile pamantului gandirea a fost asociata cu pasarea, fiinta aerului. In metafora lui Prometeu, gandirea era asociata vulturului lui Zeus care-i manca ficatii, ( ficatul- "uzina energetica a corpului", sau locul  maniei, in astrologie Jupiter),   asociatie care releva o atitudine a gandirii fragmentate, gandirea devoratoare lipsita de discernamat si responsabilitate, gandirea care pedepsete risipindu-si energia. ( crima si pedeapsa), sau autoflagelarea  polarizata in deformarea perceptiei care conduce la confuzie si conceptualizarea, actiunea si justificarea crimei de dragul pedepsirii care da satisfactie. Satisfactia este "premiul" frustrarii neputintei ).

Dualitatea psihologica si gandirea fragmentata sau "Vulturul"se sustin reciproc si se conserva astfel rigidizandu-se. Aceasta rigidizare psihologica o denumim batranete sau oboseala si rigidizarea gandirii o denumim dogma sau rutina inconstienta, lucru, in latina "res" care este radacina cuvantului realitate.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu