21 decembrie 2014

locul posibilului si structura constientei sale

"Locul" este reflexia denumire a unei atotcuprinzatoare si profunde semnificatii si constiente.
Structura oricarui "Loc" este expresia gandului creator pe care constiinta o reflecta descriptiv in simbolistica expresiilor formale  calitatilor functionale ca semnificatie si  "natura" a sa. Invoc evidenta de necontestat a importantei "Locului" reelevand constiintei importanta pozitionarii sau  locului Soarelui in Galaxie si a pamantului in sistemul solar in natura si caracterul fiziologiei vietii planetare pe care o denumim ecologie. Egologia este reflexia egoului a ecologiei naturii planetare iar o reflectare irationala relevata de comportamentul egoului social si individual manifest ca structura a relatiilor in omenire si a omenirii in natura planetei, releva in fapt inexistenta acestei reflectari. Consecintele acestei reflectari prin comportamentul irational sau antirational in raport cu aspiratiile declarate (comportament-verbul identitatii), comportament  social ca relationare interna omenirii ca intreg , consecinte relevate prin rechizitoriul nemilos al degradarii ecologiei planetare, ne evidentiaza inexistenta ego-logiei , ratiunii egoului planetar, inexistenta egoului  sau constiintei planetei ca totalitatea  a carei reflectare nu poatre fi "ultima ' posibila a  plenitudini si frumuseti ei, desi fiecare individ  se identifica cu el. Nu exista lipsa,  ci daca "ceva" nu este prezent ca verb si fiziologie a formei sale, "alt-ceva" inlocuieste sau ocupa "Locul" sau. Dupa cum cunoaste fiecare copilul nu are o constienta a sa si a sinelui sau in atentia si gandirea sa, este "impersonal " in primele faze ale evolutiei sale in existenta; Experientele trecute ale parintilor si educatorilor sai ii "ofera" o "constiinta de sine"; desi copilul nu se stie barbat sau femeie i se spune ca este si acesta identitate formala si functionala este la pachet cu o serie de norme si exigente care i se pun in fata desi copilul nu are constiinta barbatului sau a femeii care apare odata cu dezvoltarea corporala a sa. Ca urmare structura corporala este structura constiintei sale naturale (neinduse) si acesta este evidentiata de transformarile corporale si fiziologice care preced ca sa spun asa desi sunt simultane co noua sa constiinta relevata de schimbarea de comportament psihologic, fiziologic si relational. Aceata simultaneitate (desi o "gandim dupa aparitia sa" in perceptie) ne releva sincronicitatea structurii corporale si transformarilor sale ca structura a constiintei si a transformarilor sale. Constiinta se transforma ca structura odata cu transformarile corporale ceea ce ne conduce la intelegerea faptului (prin evidenta sa in percetie prin contemplare si meditatie) ca strctura corporala este structura constiintei sau corpul este corpul constiintei , fiul constiintei planetare a carei structura fiziologica, (functinalitatea relatiilor interne) o denumim ecologie.  Ca urmare, inlocuirea egoului (vazut ca reflectare a naturii ecologicului plenitudinii planetei), inca nestructurat  in corpul omenirii, (omenire vazuta ca plenitudine asimilata fazei impersonale a constiintei copilariei noastre ca indivizi), cu un ego de imprumut istoric de natura unui  "fel de matrita a celui ce urmeaza a fi structurat", ne poate deschide intelegerea faptului ca in dezvoltarea structurii corpului si constiintei egolui ca constiinta de sine identitara a ecologiei planetare, urmeaza a fi 'nascut" ca curgere fireasca si de neoprit a evolutiei planetei ca intreg corporal si fiziologic care sa se reflecte in  structura corpului si constiintei individuale a fiecarui cetatean planetar iar "ratiunea" sa rasara si sa lumineze si ghideze orice gand, sa curete gandirea de fragmentarea sa ideologica iluzorie prin revelatia holografiei si holonomiei naturii sale in care fiecare este in fiecare si formele diferentelor se sustin reciproc ca functinui in anasamblul plenitudinii si frumusetii. Holonomia o putem explica ca semnificatie prin revelarea faptului, ( cand dam la o parte  preconceptiile rigiditatii cunoscutului stiintific stampilat, oficial si comunizat; daca scapam de comunism-totalitarism sa  scapam si de comunizarea conceptiilor capitaliste- fragmentarea celor comuniste, sau comunism la nivel local), ca lumina se comporta ca si cum infasora in ea imaginile si le poarta cu sine ca unda pana in "locul' unde le desfasora ca imagini, sau asa numita teleportare a imaginilor pe care tekleviziunea etc, o copiaza prin instrumente tehnologice noi  de care "bio-logicul"  s-a plictisit de mult datorita normalitatii posibilitatilor sale neconditionate de tehnologii artificiale de a teleporta imagini, si ale condensa pana la corporalizarea lor ceea ce am putea denumi "teleportarea Spatiului sau Locului" si desfasurarea sa oriunde prin posibilitatea biologica a holonomiei. Omul cand doarme paraseste de cele ami multe ori corpul sau dar unde se duce poarta infasurat in sine toate imaginile depozitate in coprul memoriei sale pe care le desfasora ca vise cand nu mai exploreaza necunoscutul sau se teme de imensitatea spatiului nemodelat. Starea de a trece instantaneu de la un vis la altul casre ne bulverseaza intelegerea viselor proprii este o consecinta a puterii holonomiei constiiintei manifesta deocamdata doar la nivel de imagini desi mare parte din cetatenii planetei o manifesta si la nivel corporal, corpul imaginii sau corpul 'locului' ca spatiu individual desavarsit al propriului sine. Am credinta  a desavarsirii fiintei umane care prin dezvoltarea sa fireasca ca si crestere naturala din adn-ul sau exprimata ca va ajunge sa poata teleporta intreaga planeta oriunde va dori , ridicand totalitatea expresiei sale de sine statatore deasupra chiar a conditionarilor rutinitatii stiintifice care modeleaza minunat universul intr-o imagine si corporalitate universala de o indescriptibila frumusete care ne amuteste fara sa ne omoare incercand sa ne faca tacuti ca sa o putem percepe, frumusetea armoniei intregii existente a formelor si constientelor lor, a sumstatialitatii si substantelor spiritului universal  reflectat ca OM. Titlul postarii este promitator, dar nu este promisiunea cunoasterii, ci a revelatiilor launtrice  si personale care se afla in fiecare 'cititor". Aceaste revelatii au fost impartasite omenirii intregi de fratii nostri mai mari sub diferite forme expresive lingvistice si literare  dintre care cele mai cunoscute noua in "locul' odihnei noastre" este  "sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine"- "cand esti in Tata-l, totul este posibil". Aceste simboluri universale ascund in profunzimea lor seminificatia unui ' loc" al gratiei si libertatii fiului omului. Cuvanul este o 'imputernicire personala" cand activam intelegandu-i fiziologia lui functionala si-l "inviem". Meditam si contemplam "cuvantul" "sacrului si celui sacru" din constiinta noastra LASAND-ul sa-si releve profunzimile semnificatiilor sale si sa ne implineasca constienta.specificatiilor imanente ale propriei constiinte; "ce ve-ti face cand veti descoperi toate acestea de la inceput in voi?". Aceasta evidenta a noii structuri a constiinei omeniri si corpurilor sale individuale in relationarea ratiunii de a fi (bio-logosul), constiinta intrupata de fratii nostri mai mari si impartasita tutor, produce la nivele cuantice ale substantei planetare  "un salt" sacralizand structurile viului fara exceptie si restructurand constiinta si arhitectura adn-ului intr-un mod miraculos care nu necesita cunoastere; intreaga constiinta si structurile ei corporale diferite si asemenea in esenta lor arhetipala va 'naste" "Homo Sacrus" ca noua "specie" in evolutia planetei ca intregime vie si de sine statatoare pe platforma lui 'Homo Sapiens" implinit in intelepciune prin irationalitatea sa. "Decaderea' sau involutia este temporala, secventiala, grafic as reprezenta-o ca pe dreapta descrescatoare de la lamplitidinea vibratiei infinitului la cea a vibratiei finitului,  limitatului conditional. evolutia as reprezenta-o ca pe verticala de la vrecventa limitatului la cea a infinitului ( reprezentari grafice simpliste si plane ca sa nu ajungem la matematica complicata a semnificatiilor in evolitie neintrrupta),; aceasta reprezentare grafica plana si neconforma , nefidela revelatiei, ne genereaza imaginea  dintilor unui fierastrau a caror perioada este de2 ori 12000 de ani reflectata de cele 24 de ore ale ciclului planetar intr-o expresie scolastica aproximativa si rigida, si a celor 24 000 ani ale ciclului solar in galaxie. Bineinteles ca numerele sunt limita si ingradiri cand nu le vedem ca repere si nu obligatii.Literele si numerele , imaginile generate de ele (imagini artificiale), sunt limitele  carora Constiinta  Sacrului nu este aservita. "Lasa-ti literele moarte si priviti-l pe cel viu" Pentru perceptia inteligenta pura nu exista impuritati si pentru constiinta sacra nu exista pacate. Umbrele istoriei sunt matritele  constiintei care sa-i reflecte propria emanatie luminoasa a soarelui launtric creatorul cerului si pamantului, tata-l nostru al tuturor  care uneste cerurile cu pamanturile si le desparte in noi expresii in care desvarsirea transformarilor fiind cale lor in existenta. Ca sa nu devenim nebuni sau seriosi voi reaminti calificarea  a existentei ca "Lenea divina"
 "di vina suntem amandoi" Mai mare lene decat aceea de a nega orice prin sfanta indoiala  polarizata ca neincredere si neapreciere de sine, care ne face asa cum suntem si ne comportam nu cred ca este; cel mai usor lucru care poate fi, este sa fim oameni cu comportament potrivnic omului, lenea di-vina de pacate si autoinsalaciuni perverse. De Lene murim caci stim ca lenea e nemuritoare, si cum sa pierdem aceasta comoara si mister personal afisandu-l unor posibili talhari obsedati de nemurire? ; mai bine il ascundem sub masca muncii acerbe si agitatiei teribile a stresului si fricilor;  nu ni-l poate fura nimeni;  asa de bine il ascundem prin rutina zilnica de la vederea tuturor, incat am uitat si noi ca-l avem si plangem dupa el invocand si revendicand vina divinitatii rauvoitore care ne recunoastem la un moment dat a fi si apoi ne laudam cu "iluminarea proprie" batandu-i la cap pe ceilalti cu propria lor lumina ascunsa a leneviei  dupa cum fac din lenea plictiselii de lene. "Unde dai si unde crapa!" se mira lenesul; "dau in tine crapa in mine!"....  " mai, mai, dau in mine crapa in tine!"; "Eh, merge automatizat datul si crapatul, ce rost are sa ma trezesc, dorm mai bine si visez cum crap" Asa si blogul asta ce am vrut si ce a iesit! am vrut sa provoc la actiuni  si exprimare in comuniunea coroborarii resuselor prin daruire si angajament personal si am ajuns sa explic umbrele in care constiintele se tem dar cu care se identifica ca structuri personale!!!!!!! 

15 comentarii:

  1. Iti contrazic finalul. Poate nu ai reusit ce ti-ai propus - adica evident nu ai reusit la nivelul pe care-l doreai, insa ai reusit ceva mult mai mult. Sunt in graba si nu pot explica acum ce am vrut sa spun, insa daca o sa ai chef sa citesti o sa explic zilele urmatoare, Am scris acum la modul asta laconic pentru ca nu mi-as dori sa ramai cu un gust amar ca a fot irosire, pentru ca nu a fost

    RăspundețiȘtergere
  2. marele anonim intotdeauna are dreptate! oare?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca sa-ti raspund la ironie: nu sunt "marele anonim", ci doar un parlit de anonim :)) si sunt bine asa cum sunt. Nu am zis ca am dreptate ci doar ca te contrazic si asta nu implica faptul ca as si avea dreptate. Si ca sa nu ma repet, am sa te rog ca la inceputul fiecarei afirmatii pe care o s-o fac sa pui (asa cum sunt obligati elevii de liceu acum sa o faca) sintagma "in opinia mea". Recunosc ca mi-a trecut la un moment dat gandul sa nu mai dezvolt ce am scris mai sus ca sa nu mai isc reactii de aparare, insa daca am promis trebuie sa ma tin de cuvant. Deci, am sa-ti spun o poveste. Povestea blogului pe care l-am avut odata. Un blog construit aproximativ pe aceleasi principii ca si cel al tau. Imi amintesc cu cat entuziasm si infrigurare imi doream comuniune de idei si actiuni, implicare si asumare. Cat imi doream sa-i vad vii pe cei ce se perindau pe acolo. Insa nu a fost decat un dezmat de orgolii si orice parere ce nu coincidea cu a lor era luata drept atac la propria persoana. Si atunci am renuntat si am invatat sa-i privesc cu blandete pentru ca am inteles ca din adancul urii si din „inaltimea” trufiei atotcunoasterii nu voi putea sa inteleg si sa ma inteleg. Ironiile si neincrederea lor insa, m-au ajutat enorm. M-au ajutat sa-mi vad mai bine greselile acolo unde erau si nu le vedeam eu bine, neputintele dar si putintele, a fost ca, sa spun asa un castig prin esec. Atunci am inteles ca trebuie sa fac un alt blog si atunci am construit unul ca un fel de taraba, cu vechituri de simtaminte si cu altele noi, de unde cei ce vor avea accesul sa ia ce doresc, ce ii bucura, ce ii hraneste si restul sa arunce sub masa. Un blog pe care l-am inconjurat de oglinzi ca intre ele sa ma vad si eu foarte bine, dar si ei. Daca doresc. Nu provoc la nimic, nu mai cer pareri exprimate, nu am nevoie de comentarii, ci doar sa simt bucuria in cazul in care cuiva ii foloseste „marfa” pusa acolo si daca nu, sa imi asum faptul ca nu am reusit sa daruiesc mai mult. Te rog sa nu iei ce am spus ca pe o critica adusa felului in care ti-ai conceput blogul, pentru ca daca nu m-ar bucura nu as fi acum aici. Doar doresc a-ti spune ca nimic nu e inutil, e ca un circuit pe care inevitabil trebuie sa-l parcurgem, orice regres e un progres si invers, orice progres e un regres.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici nu o sa-ti mai comentez postarile, cu doua ultime exceptii. Prima ar fi legata de o afirmatie de-a ta cum ca ai atins evolutia involutiei. As vrea sa-ti spun ca si asta e un castig din simplul fapt ca ai constientizat. Doar s-a trait ce era de trait. O spun din punctul de vedere al omului care a trecut pe acolo si-a fot ars pana la os intr-atat incat la un moment dat isi privea propria cenusa. A doua ar fi legata de o poveste pe care ai spus-o despre un prieten de-al tau care ironizat si cumva, ostracizat de societate a ales sa se retraga. Aici nu am inteles prea bine daca s-a retras in sinea sa sau a ales sa paraseasca societatea care-l blama. Si din nou o sa te rog sa tii cont de sintagma „ e doar parerea mea” - nu cred ca a fost o alegere inteleapta aceea de a parasi societatea, daca asta a facut. Am avut si eu deseori sentimentul de „sub pod” cum il numesc eu, am fot deseori ironizat, dispretuit chiar, dar am inteles ca pot alege sa stau aici, intre cei ce au facut asta si pot sa-i las sa treaca pe langa mine. Am ales sa le contemplu existenta cu intelegere si nu din adancul urii sau trufiei ca as fi mai bun, ca intelegandu-i pe ei, sa ma pot intelege pe mine si sa ma pot ierta pentru nenumaratele greseli. Am avut de ales si am credinta si acum ca nu intorcand spatele, ci doar sustinand privirea celuilalt poti fi tu insuti. Altfel esti in teama si teama e in tine. Prin urmare, o sa trec mai departe si o sa-ti spun ca n-am sa „mai iau de gat” cu tine doar pentru ca as avea un altfel de viziuni asupra omului, tu plansandu-l in universal, dandu-i creditul harului primit de acolo, eu plasandu-l in teluric, considerand ca odata cu povara mileniilor, tot incercand sa o dam jos de pe umeri, am pierdut pentru moment harul asta. Te inteleg insa pentru ca odata, il plasam si acolo si faptul ca mi-am schimbat in timp viziunea se datoreaza doar celor traite si percepute in trairea celor din jurul meu.

    RăspundețiȘtergere
  5. In incheiere am sa-ti mai spun o poveste. La un moment dat in mine a crescut desertul. Si imi era sete, foarte sete, atat de sete incat simteam ca ma lasa puterile si am cazut in genunchi. Insa caderea asta a fost impulsul pentru a ma ridica si atunci am descoperit cu bucurie paharul cu apa. Am descoperit cu bucurie ca mai aveam pic.ioare sa merg inspre el si nu ologisem de tot. Am descoperit ca mai am maini sa pot sa le intind ca sa-l apuc. Si cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost picatura aia minuscula de pe fundul ei si faptul ca nu orbisem si o puteam vedea si doar privind-o mi-a trecut setea. Cu timpul, am mai descoperit ceva. Ca atunci cand cuiva i se face intr-atat de sete incat ii ia foc fiinta, eu pot sa-i intind paharul si sa-mi treaca setea doar privindu-l pe omul acela cum bea. Dar asta am descoperit insa, dupa mai multe caderi in genunchi.
    Am sa iti mai spun doar ca pe un gand si nu ca pe un indemn: actiunile vor curge cand le va fi sorocul, comuniunea exprimarii atunci cand va fi sa fie simtita, angajamentul personal va fi in seama celor care au putinta asta, cat despre daruire ea se va naste la momentul potrivit. Faptul ca ai explicat umbrele in care ne este reverberata teama, nu e un pacat, e un dar pe care doar cine stie sa primeasca daruri va avea parte de el. Ramas bun! Eu ma voi hrani in continuare cu bucurie de atatea ori da cate o voi gasi aici

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu ma hranesc cu nesat din ce citesc aici. Minunati sunteti. Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Stimate mare anonim (nă)pârlit,

    Vă rog să daţi un link la blogul dumneavoastră cu vechituri şi noutăţi. M-ar interesa să citesc mai mult din ce scrie un om care dă dovadă de intensitate şi spirit de detectiv. Aici, la VI O, la un moment dat a apărut, ca în teatrul antic, al doilea personaj în dialog cu primul care fusese singur. Mi-ar place (sau mi-ar plăcea - nu ştiu cum e corect) să ştiu mai multe despre a doua voce, partenerul de dialog. E cumva Scorpion din anul Maimuţei, cu ceva Capricorn? Dacă cer prea mult, măcar adresa blogului tarabă aş dori-o.

    Cu mulţumiri pentru cei ce au făcut posibil dialogul
    G

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragul meu domn Gambi, anonimul (na)parlit nu are nici una din caracteristicile zodiacale amintite mai sus si dupa felul in care mi-am exprimat perceptia fata de trairile gazdei blogului, daca erati un cunoscator al caracteristicilor zodiilor, v-ati fi dat seama :) . Intr-o parere exprimata mai demult am si spus ca nu mai scriu decat pentru mine si pentru cei pe care-i simt a avea nevoie sa asculte, (nu sa si fie de acord cu trairile pe care le expun eu pe taraba respectiva). De aceea si blogul meu este cunoscut doar celora pe care-i percep ca doritori de comunicare, sau celor carora simt ca le-ar fi de vreun folos, nu si curiosilor :) Si ca sa inchei, prin niste vorbe spuse pe un blog nu pot da dovada de intensitate, intensitatea a ceea ce suntem o dau faptele noastre si nu cuvintele, de aceea nu-i inteleg pe multi care pun cuvantul (in unele spete pe Issus) inaintea creatie (creatorului Dumnezeu, sau oricine ar fi acela). Dar aici, fiecare cu bucatica lui de univers interior. Iar chestia cu spiritul de detectiv chiar nu o pricep, adevarat fiind ca nu le pricep chiar pe toate. Apropo, forma verbului "a placea" este corecta in ambele ipostaze, insa nu ati conjugat-o la forma de sinceritate. Sunteti doar curios.

    O sa-mi cer iertare gazdei blogului pentru imaginea de teatru antic pe care se pare c-a indus-o "vocea" mea, intrucat nu cred ca e ceea ce-si doreste a deveni blogul lui si am s-o reduc la tacere.

    RăspundețiȘtergere
  9. dragilor va multumesc! de mult nu am mai intalnit un umor adevarat; 'autorul ' sau gazda blog, in stilul modestiei 'pirlitului" de anonim ,este o biata oglida a maretiei voastre, iar contrazicerea pentru mine nu are alta semnificatie decat cea a completarii prin rotunjirea exprimarilor mele incomplete si agramate Ca urmare nu am niciun motiv de suparea ci dimpotriva, de respect pentru prezenta si exprimarea voastra . Ideea teatrului antic releva o manifestare prezenta din antichitate si te rog sa nu te retii in a comenta transparent si fidel simtamitelor tale. Domul Gambi ne-a relevat misterul magnetismului dialogului in fata monologului in desert.

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnul a spus: "Sunt, de fapt, doamnă."

    RăspundețiȘtergere
  11. Bun, acum vad. Si iata-mi detronata si imaginea de detectiv :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. Dragul meu fara imagine de sine; mi-a ramas in memoria o afirmatie a ta careia as dori sa-i dau un raspuns. Ai afirmat ca eu pozitionez omul in domeniu harului si ca tu il vezi in cel al teluricului. Este o fragmentare , o pozitionare prin impartirea unui "loc" in doua aspecte. Consider ca locul este unitar si punctual si in aceste concepte pot spune ca il vad in amandoua aspectele locului. Cele doua aspecte sunt oglinzi ale completitudinii sale ca potentialuri si directii de actiune sau miscare ca structuri in constiinta sa; acest aspect ar fi relevat din punctul meu de vedere de refectarea obiectiva a lor in cei doi lobi ai creierului sau. Sahasrara si reflectarea ei obiectiva ca glanda se afla pe linia mediana ceea ce ne-ar releva pozitionarea "la mijloc" a constiintei omului care armonizeaza energiile ehilibrandu-le si determinand perceptia stabilitatii sau unui echilibru in dinamica manifestarilor sale fie ale harului ,fie ale teluricului sustinand neexclusivist intreaga sa percetie si prin reactiile sale la percetie , comportamentul harului sau teluricului care oglindindu-se reciproc sustine intregimea constiintei sale de unde au fost emanate ca radiatii sau porunci generatoare , regeneratoare. De ex. s-a descoperit o gena la balene care ar regenera tesutul corpului lor ranit de accidente. Pentru om acesta gena nu este functionala? sau functionalitatea ei este limitata de constiinta lui? Percepem in teluric si o reflectam ca har , percepem in har si reflectam in teluric/ aceste consideratii sunt complet subiective dar pentru mine evidenta manifestarilor complexe infasurate punctual ca reper ma determina sa "merg mai departe" fara sa stationez demonstrandu-mi adevarul obiectivitatii lor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acum cand misterul genului Gambi s-a relevat singur, se limpezeste si exprimarile sale , exprimari care recunosc nu ma asteptam sa vina de la o doamna care a 'devenit" barbata si spirit liber in dorintele sale transparente . In cultura popoarelor stravechi al 8 lea invatator era o invatatore, Maitreya care uneste cerurile cu pamanturile si elibereaza oamenii de nevoi , motiv pentru care intotdeauna sper si ma bucur cand o doamna este interesata de nevazut si neformat de valoarea umana care niciodata nu este 'la vedere" sau 'in vederea" sa..

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu am spus in har, ci in universal, ceea ce nu intotdeauna inseamna acelasi lucru, universalitatea neimpunand neaparat harul, in timp ce harul ar putea presupune teluric si invers. Cel putin in viziunea mea care, repet, s-ar putea sa fie gresita :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Referitor la logica sau lipsa ei (vazand ca intr-o alta postare ai amintit de afirmatiile unei prietene irationale tie la un moment dat), eu o inteleg foarte bine. Acum ceva timp, un prieten, privindu-ma oarecum cu mila, mi-a spus ca nu am nici o logica in afirmatiile mele si ca totul are o logica. Recunosc ca unele afirmatii ale mele ce au ca izvor trairi si simtaminte, nu au logica uneori nici pentru mine, insa SIMT (nu STIU) ca autenticitatea simtamintelor si trairilor mele are la baza tocmai aceasta lipsa a logicii. Am invatat sa nu mai caut raspunsuri, cu atat mai mult unele logice si de aceea merg pe calea mea privind, ascultand, primind atunci cand mi se da si dand atunci cand simt ca am ce da (nu neaparat ca mi se cere, si asta poate fi o greseala pe care mi-o asum si in care recidivez), chiar daca poate pe moment, celor carora le dau, hai sa spunem ganduri, daca nu mai mult, percep ceea ce dau ca pe irationalitate, pentru ca tot ce poate parea in acest moment ca fiind lipsit de logica, are o logica mai tarziu. De aceea eu vad totul ca pe un circuit pe care doar cel temator nu-l va parcurge, ramanand incremenit intr-un punct pe care-l denumeste "logica" si de aceea in acest circuit am invatat sa-l respect pe cel aflat de cealalta parte a "drumului/cercului" pentru ca ori eu am trecut vreodata pe acolo, ori, cu siguranta voi ajunge in acel punct. :)

    RăspundețiȘtergere