Unde suntem?
Cele doua aspecte ale constiintei sunt polarizari superficiale care se exclud reciproc sau se incurca reciproc. cand se confrunta pentru dominatie asupra atentiei individului in fapt este o ordine temporala ,mai intai este perceptia si de apoi gandirea interpretativa, reflexiva referitoare la un element din percetie. se definea 'nebunia" ca efortul de a face doua lucruri deodata, nici unul nu iese ca 'lumea" . Cand ne afundam in gandire ,perceptia se diminueaza, vederea se ingusteaza, auzul, sensibilitatea si constienta a ceea ce ne inconjoara, etc. se diminueaza; nemultumirea si conflictul launtric se amplifica si odata cu aceasta amplificare senzatiile durerii psihologice si fizice se amplifica. O opozitie la tot ce este asa cum este creeaza o tensiune careia nu-i putem face fata si simtamantul neputintei creste in noi. cand suntem in perceptie oclaritate interioara cu privire la tot ce este se instaleaza si odata cu ea simtamantul eliberarii, plenitudinii si frumusetii inconjuratorului se instaleaza si odata cu el intelegerea in raport cu misterul existentei apare ca o expiratie magnetica a intregii poveri de pana atunci; norul sisif se risipeste si constienta superficialitatii oricarui raspuns ne topeste in intrebare si indoiala, suntem intrebara si indoiala si constienta faptului le disipeaza. Raspunsurile gandite si imaginate isi releva superficialitatea si efemeritatea lor iar efortul de a le intretine, reafirma si "eterniza" dispare. "Risipirea"inceteaza si negarea si afirmarea isi pierde relevata in fata imensitatii launtrice a substantialitatii noastre existentiale, ne aflam in necunoscut iar simtamitele ne reflecta natura sa, receptivitatea si 'iubirea'(cuvantul a devenit pe parcurs de lemn) prezentei noastre "acolo". orice senzatie corporala dispare insa intensitatea trairii este de neimaginat iar corpul in perfecta stare de functionare, o functionare armonica al carei unica muzica este tacerea.Ne aflam in locul "tacerii" , in curentul ei, in nedenumit, intrega fiinta exulta fara cuvinte ca intensitate.reflectarea simtamintelor ne da posibilitatea de a o denumi ca libertate , iubire, puritate si inteligenta , o mare compasiune emana din intrega fiinta inspre tot ce este a fost si va fi vreodata.Dar in momentul cand denumim trairea ea se diminueaza; denumirea ne da o identitate care imediat vrea sa se exprime desi am pierdut "trairea' ei. Ideea sau zeul identitatii este periculoasa pentru ca implica o imagine si bagaj infoenergetic din memorie, o amintire model de exprimare a ei, pe care vom incerca sa o manifestam adaptandu-i formele si actiunile dupa conceptiile despre sine pe care tocmai le parasisem; ne intoarcem incet incet sau instantaneu de unde am plecat ,in gadire si conflictul fragmentarii sale. trairea intensitatii devine amintire , amintirea iubirii si libertatii este relectata ca cea mai puternica suferinta prin lipsa ei ca traire firesca ,sincera in prezentul nostru circumstantial. ne zbatem sa manifestam amintirea , sa o explicam, sa o obiectivam in perceptia si constiinta inconjuratorului, dar faptele noastre fara intensitatea trairii comuniunii nu pot fi decat ipocrite si orice contestare sau contrafirmatie ne incranceneaza gandirea sa dovedeasca adevarul spuselor si tocmai acest efort fara rezultat este relevarea ipocriziei intelectului in fata trairii curate a adevarului imanentei exietentiale. Eu Sunt , eu nu fac a fi, ca expresie constienta poate conduce la incetarea demonstartiei care uzeaza de inselaciuni si nesinceritatile fragmentarii si izolarii de trairea launtrica in care conflictul gandirii s-a regenerat, si ar putea fi o smerenie a gandirii spre rationalitate si bun simt recunoascandu-si propriile limite. Noi cunoastem toate astea si este tot ceea ce putem cunoaste, propriile fapte iar misterul nedenumitului doar putem trai far sa cunostem vreodata 'cum?"Intrebarea se disipeaza in intensitate si ramane doar misterul. Nu ne gandim si nu putem gandi cand nu este acel gand in memoria de lucru a constiintei de rasa a binelui si raului ca acea radiatie a intensitatii care elibereaza fiinta si lumina ei la propriu ar avea o sursasi daca abandonam framantarea gandului nostru cu care suntem una fara teama de imensitatea launtrica (golul interior), teama care apare din gandire, la un moment dat o forta incomensurabila ne "absoarbe"" inaltandu-ne" , senzatii interpretative fara suport rational si genereaza reactivitatea noastra la miscarea respectiva, reactivitate opozitie-psihologic teama, teama gandului sau intelectului de a pierde controlul de sine sau liberul arbitru al miscarii sale ; dar cu cat opozitia este mai mare cu atat creste puterea absorbtiei si inevitabilitatea ei. In disperarea pierderii liberuli arbitru un strigat mut de Nuuuu...sfasie fiinta si este ars in focul launtric din care suntem expulzati "instantaneu" cu atingerea sa.O miscare descendenta ca senzatie reactie ne sfasie ca opozitie la ea, aceeasi disperare si negare urla in zadarnicia opozitiei noastre pana cand revenim la starea noastra cea de toate zilele nemultumirea insuficientei propriei persoane, dar de acesta data cu o puternica constiinta a ei care ne nefericeste ca existenta in nenorocirea propriilor credinte si identitati efemere care aduce cusine si toate senzatiile suferintelor si durerilor trecute corporalizate; ne-am intors in copul senzorial al durerii, fiul durerii. Putem spune ca Nu , negarea este karma noastra, karma durerii istorice ca invelis al amintirilor faptelor intregii omeniri . Ascunderea si disimularea prin exaltare psihologica sau anetezierea senzorilor drogati de toxicitatea traditiilor dogamatice si obisnuintelor ingurgitarii din substanta planetei nu rezolva problema durerii izolarii care iese la suprafata constiintei cand ne asteptam mai putin sub diferite forme ale degradarilor psihologice, fiziologice sau organice "luandu-ne prin surpriza ipocriziei noastre." (am facut odata un calcul a cat inghite o persoana pe durata existentei medii si am imultit cu nr, de cetateni ai planetei si am ajuns la o cifra fantastica care-mi releva faptul ca impreuna 'inghitim " pamantul si-l defecam intr-o uimitor de mare proprotie care creste exponential cu "ingitirea" din substanta lui de asa numitii 'marii fabricanti de comoditati" prin fabricile lor, comoditati puse pe bani la dispoxitia consumatorilor finali conditionati de carjele oferite in plata carora intra si hotia si profitul ascuns al risipitorilor de substante prin degradarea naturii acestora ca simbol al "darului" conditionat).In acest context dezastrele ecologice generate de transformarile naturii substantelor prin asocieri nocive si izolarea lor de contextul armoniei naturale a proportiilor exitentei lor de sine statatoare se releva drept consecinta fireasca a faptelor noastre "civilizate". Desavarsirea mediului existential este respectul neconditionat al ecologiei terestre care se reflecta in desavarsire corporala individuala sau sanatatea indivizilor umani in reciprocitate sincrona.(Intrega tehnologie este supusa uzurii; firesc cand substantele amalgamate in combinatii si proprortii dizarmonice ca scule si dispozitive artificiale, medicamente, farduri si alte artefacte, se reintorc in combinatiile si proportiile lor naturale de sine statatoare la nivele cuantice, opunandu-se ingradirii violente a formelor lor existentiale si asocierilor, proportiilor dizararmonice sub controlul unei gandiri irationale in raport cu natura planetei in care substantele se exprima ca plenitudine si fumusete, armonie dinamica a transformarilor in proportia de aur a combinatiilor de sine statatoare fara interventie din afara lor.)
Cele doua aspecte ale constiintei sunt polarizari superficiale care se exclud reciproc sau se incurca reciproc. cand se confrunta pentru dominatie asupra atentiei individului in fapt este o ordine temporala ,mai intai este perceptia si de apoi gandirea interpretativa, reflexiva referitoare la un element din percetie. se definea 'nebunia" ca efortul de a face doua lucruri deodata, nici unul nu iese ca 'lumea" . Cand ne afundam in gandire ,perceptia se diminueaza, vederea se ingusteaza, auzul, sensibilitatea si constienta a ceea ce ne inconjoara, etc. se diminueaza; nemultumirea si conflictul launtric se amplifica si odata cu aceasta amplificare senzatiile durerii psihologice si fizice se amplifica. O opozitie la tot ce este asa cum este creeaza o tensiune careia nu-i putem face fata si simtamantul neputintei creste in noi. cand suntem in perceptie oclaritate interioara cu privire la tot ce este se instaleaza si odata cu ea simtamantul eliberarii, plenitudinii si frumusetii inconjuratorului se instaleaza si odata cu el intelegerea in raport cu misterul existentei apare ca o expiratie magnetica a intregii poveri de pana atunci; norul sisif se risipeste si constienta superficialitatii oricarui raspuns ne topeste in intrebare si indoiala, suntem intrebara si indoiala si constienta faptului le disipeaza. Raspunsurile gandite si imaginate isi releva superficialitatea si efemeritatea lor iar efortul de a le intretine, reafirma si "eterniza" dispare. "Risipirea"inceteaza si negarea si afirmarea isi pierde relevata in fata imensitatii launtrice a substantialitatii noastre existentiale, ne aflam in necunoscut iar simtamitele ne reflecta natura sa, receptivitatea si 'iubirea'(cuvantul a devenit pe parcurs de lemn) prezentei noastre "acolo". orice senzatie corporala dispare insa intensitatea trairii este de neimaginat iar corpul in perfecta stare de functionare, o functionare armonica al carei unica muzica este tacerea.Ne aflam in locul "tacerii" , in curentul ei, in nedenumit, intrega fiinta exulta fara cuvinte ca intensitate.reflectarea simtamintelor ne da posibilitatea de a o denumi ca libertate , iubire, puritate si inteligenta , o mare compasiune emana din intrega fiinta inspre tot ce este a fost si va fi vreodata.Dar in momentul cand denumim trairea ea se diminueaza; denumirea ne da o identitate care imediat vrea sa se exprime desi am pierdut "trairea' ei. Ideea sau zeul identitatii este periculoasa pentru ca implica o imagine si bagaj infoenergetic din memorie, o amintire model de exprimare a ei, pe care vom incerca sa o manifestam adaptandu-i formele si actiunile dupa conceptiile despre sine pe care tocmai le parasisem; ne intoarcem incet incet sau instantaneu de unde am plecat ,in gadire si conflictul fragmentarii sale. trairea intensitatii devine amintire , amintirea iubirii si libertatii este relectata ca cea mai puternica suferinta prin lipsa ei ca traire firesca ,sincera in prezentul nostru circumstantial. ne zbatem sa manifestam amintirea , sa o explicam, sa o obiectivam in perceptia si constiinta inconjuratorului, dar faptele noastre fara intensitatea trairii comuniunii nu pot fi decat ipocrite si orice contestare sau contrafirmatie ne incranceneaza gandirea sa dovedeasca adevarul spuselor si tocmai acest efort fara rezultat este relevarea ipocriziei intelectului in fata trairii curate a adevarului imanentei exietentiale. Eu Sunt , eu nu fac a fi, ca expresie constienta poate conduce la incetarea demonstartiei care uzeaza de inselaciuni si nesinceritatile fragmentarii si izolarii de trairea launtrica in care conflictul gandirii s-a regenerat, si ar putea fi o smerenie a gandirii spre rationalitate si bun simt recunoascandu-si propriile limite. Noi cunoastem toate astea si este tot ceea ce putem cunoaste, propriile fapte iar misterul nedenumitului doar putem trai far sa cunostem vreodata 'cum?"Intrebarea se disipeaza in intensitate si ramane doar misterul. Nu ne gandim si nu putem gandi cand nu este acel gand in memoria de lucru a constiintei de rasa a binelui si raului ca acea radiatie a intensitatii care elibereaza fiinta si lumina ei la propriu ar avea o sursasi daca abandonam framantarea gandului nostru cu care suntem una fara teama de imensitatea launtrica (golul interior), teama care apare din gandire, la un moment dat o forta incomensurabila ne "absoarbe"" inaltandu-ne" , senzatii interpretative fara suport rational si genereaza reactivitatea noastra la miscarea respectiva, reactivitate opozitie-psihologic teama, teama gandului sau intelectului de a pierde controlul de sine sau liberul arbitru al miscarii sale ; dar cu cat opozitia este mai mare cu atat creste puterea absorbtiei si inevitabilitatea ei. In disperarea pierderii liberuli arbitru un strigat mut de Nuuuu...sfasie fiinta si este ars in focul launtric din care suntem expulzati "instantaneu" cu atingerea sa.O miscare descendenta ca senzatie reactie ne sfasie ca opozitie la ea, aceeasi disperare si negare urla in zadarnicia opozitiei noastre pana cand revenim la starea noastra cea de toate zilele nemultumirea insuficientei propriei persoane, dar de acesta data cu o puternica constiinta a ei care ne nefericeste ca existenta in nenorocirea propriilor credinte si identitati efemere care aduce cusine si toate senzatiile suferintelor si durerilor trecute corporalizate; ne-am intors in copul senzorial al durerii, fiul durerii. Putem spune ca Nu , negarea este karma noastra, karma durerii istorice ca invelis al amintirilor faptelor intregii omeniri . Ascunderea si disimularea prin exaltare psihologica sau anetezierea senzorilor drogati de toxicitatea traditiilor dogamatice si obisnuintelor ingurgitarii din substanta planetei nu rezolva problema durerii izolarii care iese la suprafata constiintei cand ne asteptam mai putin sub diferite forme ale degradarilor psihologice, fiziologice sau organice "luandu-ne prin surpriza ipocriziei noastre." (am facut odata un calcul a cat inghite o persoana pe durata existentei medii si am imultit cu nr, de cetateni ai planetei si am ajuns la o cifra fantastica care-mi releva faptul ca impreuna 'inghitim " pamantul si-l defecam intr-o uimitor de mare proprotie care creste exponential cu "ingitirea" din substanta lui de asa numitii 'marii fabricanti de comoditati" prin fabricile lor, comoditati puse pe bani la dispoxitia consumatorilor finali conditionati de carjele oferite in plata carora intra si hotia si profitul ascuns al risipitorilor de substante prin degradarea naturii acestora ca simbol al "darului" conditionat).In acest context dezastrele ecologice generate de transformarile naturii substantelor prin asocieri nocive si izolarea lor de contextul armoniei naturale a proportiilor exitentei lor de sine statatoare se releva drept consecinta fireasca a faptelor noastre "civilizate". Desavarsirea mediului existential este respectul neconditionat al ecologiei terestre care se reflecta in desavarsire corporala individuala sau sanatatea indivizilor umani in reciprocitate sincrona.(Intrega tehnologie este supusa uzurii; firesc cand substantele amalgamate in combinatii si proprortii dizarmonice ca scule si dispozitive artificiale, medicamente, farduri si alte artefacte, se reintorc in combinatiile si proportiile lor naturale de sine statatoare la nivele cuantice, opunandu-se ingradirii violente a formelor lor existentiale si asocierilor, proportiilor dizararmonice sub controlul unei gandiri irationale in raport cu natura planetei in care substantele se exprima ca plenitudine si fumusete, armonie dinamica a transformarilor in proportia de aur a combinatiilor de sine statatoare fara interventie din afara lor.)
Gandirea ca reverberatie a denumirilor date in diferite limbi prin asocierea acestora induce separarea pe cand simtamintele perceptie, comuniunea sursa a 'cunoasterii directe sau prin comuniune cu tinta sa" Cunoasterea de dumnezeu prin comuniune se releva; comuniunea este manifesta prin comportamentul tintei cunoasterii sau a realizarii care implica sinequa non abandonul rutinei psihologice a personalitatii ca atribut formal. ce ne conduce este atentia si atitudinea diferita in relatie cu inconjuratorul, cu perceptia care ne releva cunoastrea dorita. Revelatia este realizare si se manifesta diferit aceeasi realizare prin fiecare ceea ce face necesra de apoi intelegerea diferitului si acceptarea sa neconditionata; Este ceea ce este -adevarul este omniprezent , iar individual atitudinea este cea care aduce gratia divina din viitorul desavarsirii ca expresie a individului si a functionalitatii sale specifice in armonia desavarsirii universale. Umbra amintirilor violatoare inceteaza sa ne mai conduca in existenta ca reactie la trecut schimband doar formele lui modalitate denumita continutate- acelasi lucru sau miscare sub alta forma. care nu este evolitie si nici involutie deoarece a mentine forma sub alte invelisuri nu este posibil si efortul intretinerii dogmelor conceptuale sau instrumentelor artificiale si apararii sau intretinerii lor este in fapt risipire iar civilizatiile decad in cele din urma pana cand o transformare la nivel cuantic apare, transformare care se releva ca salt cuantic si formal, structural pe un nivel de ordine extinsa ca cuprindere si claritate . Noi promovam un model structural de gandire care se rflecta cuantic in organizarea individuala a constiintei si social a activitatii si relatiilor ca dezordinea conflictelor si inconsecventa aspiatiilor in care complacandu-ne asteptam irational o transformare care nu mai vine ca noua ordine si structurare fiziologica si functionare sociala . Structurarea prin ierarhizare si ordinea ierarhica este dogma acestei gandiri fragmentate de absenta inteligentei perceptiei a ceea ce fragmentarea este. Marea transformare care se manifesta la nivel cuantic de prin 1987 si va rasari in constrienta omenirii prin aprox 2027 desi la nivelul individului se manifesta deja nu este rezultatul unor eforturi individuale secventiale ci va aparea sub forma unei revelatii planetare care ne va surprinde asemanator felului in care caderea comunismului a surprins foarte multi cetateni romani care nici macar nu mai sperau asa ceva. aceasta transformare de structura si arhitectura corporala a constiintei ca exprimare a potentialului din adn 'tacut'-necunoscut este sursa multiplelor evolutii relationale si sociale de neimaginat astazi ale sinergiei, care vor conduce la evolutia umanitatii ca fiinta . Cei care refuza transformarea vor fi ingroziti si cand vor abandona groaza se vor armoniza cu ea asa cum au facut si cu durerea si structura ei comportamentala conflictuala. "Ceea ce este In Grota mintii " se refera la dialogul interior repetitiv precum hipnotizatii pe care cand il vom parasi traim in propria creatie , perceptia. Invatam sa desavarsim mediul si irculstantele cand nu depindem de cirumstantele create prin lipsa discernamantului si distinctiei inteligentei sau fara manifestarea intelepciunii. Umbrele istoriei pervertite de insteresele meschine de putere si control individual al umanitatii ca integritate de fiinta vor arde in creuzetul launtric al focului interior eliberand lumina pura a intelegerii desavarsite si a iubirii neconditionate ca relatie interumana.Este cineva care se opune acestei eliberari a desavarsirii fiintei umane corporale,barbat si femeie si relatiilor neconditionate ale iubirii din structura imanenta a constiintei sale? Ardeti cele citite in creuzetul vostru si eliberati lumina din ele.
Ori in gandire, ori in parcetie; cand suntem numai in gandire, meditam si contemplam istoria, iar cand suntem nimai in percetie, traim la intensitate maxima-nu putem fi la fel in acelasi timp si in acelasi loc desi puetm fi in doua locuri in acelasi timp.
Ori in gandire, ori in parcetie; cand suntem numai in gandire, meditam si contemplam istoria, iar cand suntem nimai in percetie, traim la intensitate maxima-nu putem fi la fel in acelasi timp si in acelasi loc desi puetm fi in doua locuri in acelasi timp.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu