samanta iubirii

Traim in imensitatea oceanului iubirii dar tipam dupa ea , o revendicam si asteptam precum ar face pestii in oceanul apa daca ar fi psihologic asemenea noua.

Traim in oceanul iubirii dar samanta ei nu este in noi, suntem "goi". Nevoia de iubire este expresia psihologica a unei astfel de constiente si nevoia psihologica vrea sa-i manace samanta ca sa o posede dupa bunul plac, arbitrar si libertin.Dupa cum evidenta perpetuarii nevoii de iubire arata,  nevoia psihologica nu este capabila de performanta dorita. Inutilitatea dorintei sale este evidenta ca risipire in haosul si dezordinea psihologica denumita stres-nesiguranta care justifca egocentrarea irationala..Cautarea psihologca a semintei nu are final daca nu-i punem capat prin exprimarea ei in existenta, prin delicatete si respectul bunavointei binecuvantatoare. Asta insemna credinta, credinta care nu este superstitie si nebunie, ci credinta cu care ratiunea, inteligenta  este in acord desi nu este cunoscuta ca bagaj informational al trecutului rasei binelui si raului. Mijlocul in existenta este tinta sa si cum am putea mai bine onora aspiratiile noastre decat  a le onora prin faptuirea lor?. Lumina cea mai "inalta" este lumina din faptele noastre care incalzesc intreg universul si nu ne incalzeste mai tare pe niciunul decat faptele iubirii daruite neconditionat de feedbakc-ul lor.