transmutatia sau marea transformare

Tansmutatia este in afara conceptiei timpului si spatiului sau onceptiei materiei si spiritului, este radiatia si functiunea ordinii ordinii , "fiziologia" vietii,

iar conceptia este o ordine "facuta", motiv pentru care este denumita "inferioara" sau "secunda", invelis care ambaleaza misterul existentei umane ca expresie a celei mai complete si plenare stiinte care se manifesta ca miracol al simultaneitatii si sincronicitatii sinergiei. Orice ordine am face, ea este relativa si efemera in raport cu esenta ordinii ordinii care este viata si radiatia ei  lumina , una cu ea insasi ca sursa si radiatie care este  eliberata din particulele materiei, concentrata  si amplificata, apoi radiata din nou in organizari corporale din ce in ce mai ordonate in existenta, in procesul universal al transmutatiei. Fenomenul transmutatiei este procesul creatiei care nu poate fi controlat sau dominat prin vibratia conceptiei inferioare. Cand abandonam conceptia si ne acordam procesului transmutatiei prin incredere in viata si omniprezenta divinitatii sau inteligentei ei, conceptia noastra este imaculata una cu radiatia vietii in orice directie am concepe sau exprima viata. Astfel omul are capacitatea de a-si exprima necesitatile direct din energia universalului fara nici o conditionare conceptualizata in vreun fel anume; situatie in care nevoile sau necesitatile devin irelevante constientei sale Conceptia materiala a conditionarilor este eliberata si corpurile noastre se releva a fi din totdeauna spirituale si nu materiale; ca expresie a transmutatiei " materiei" in spirit, in viata, corpurile radiaza lumina si acea lumina este viata sa, este in viata si viata este una cu el prin acordare vibrationala. Acel corp uman radiant este denumit Dumnezeu Tatal cel Viu sau Dumnezeu in manifestare corporala in propria creatie si acel corp este invizibil pentru constientele aflate in vibratia "inferioara" a conceptiei materiale, iar radiatia este resimtita ca binele din existenta fara a vedea sursa sa. Asta cunoastem sub expresia metaforica a celui care iubeste fructul si uraste copacul sau iubeste copacul si uraste fructul.Ura este o negare a vietii asa cum este ea; Iubim binele in viata dar injuram viata pentru toate necazurile existentiale generate de conceptia proprie despre viata si existenta; iubim viata dar injuram (invidiem) manifestarile binelui doar pentru ca nu sunt ale noastre in conceptia separarii binelui de rau. Radiatia universala a transmutatiei bombardeaza particulele si elibereaza viata ca radiatie a particulei fara sa distruga particula ci transmutand-o pe un nivel de ordine superior al expresiei sale corporale specifice.; materia e transmutata intr-o expresie sirituala din cea conceptuala conditionala existential; omul este siritual  nu material. Vibratiei sirituale a corpului uman i se supune si armonizeaza vibratia corpului biologic si impreuna sunt "cel viu", nivelul urmator pe care marea transformare consfinteste ca etapa a evolutiei sale. Daca adn-ul, arhitectul corpului conditioneaza istoric structura constiintei in raport cu edificiul biologic al formei istorice exprimate pe calea inferioara a conceptiei descriptive si " de pe urma" sau de la coada catre cap al evenimentelor,  constiinta aflata mereu in urma evenimentelor nu poate decat sa reactioneze in circumstantele lor( ex: adn exprima o disfunctie istorica (conceptul disfunctiei) si noi nu putem decat sa confirmam si sa ne identificam ca disfunctionali si sa reactionam luptand sa o inlaturam; mintea de apoi care lupta cu efectele fara sa inlature cauzele- conceptia disfunctionala referitoare la sinele material). Aceasta decalare temporala ca insiruire de cauze secunde (conceptiile), efecte si defecte  la care de apoi constienta prin reactie se opune sau accepta, determina o structura conditionata a constiintei materiei care nu-i reflecta natura sa profund spirituala ("Totul este Spirit"; "numai Dumnezeu exista', etc,). Transmutatia este in primul rand  ordinea spirituala a creatiei in care transformarea produsa in constiinta, prin acordul transmutatiei vietii , va genera o noua arhitectura corporala pe care adn-ul o exprima ca arhitectura imanentei sale existentiale, Spiritul Tineretii Radiante; tot mai multi copii radiaza lumina iubirii si compasiunii ca lumina a naturii lor imanente; chiar daca ceilalti nu vad aceasta radiatie care ii pune in situatia de a vindeca si 'repara lumea" ca expresie a Virtutii lor imannte. Toate povestile mele sunt irelevante in raport cu miracolul existentei lor. Nu puneti copiii sa va demonstreze radiatia lor ca circ al spectacolelor neputintei voastre, ca "sa-i mancati de vii"; respectati-i si iubiti-i fara sa exploatati "talentelor incentei lor". Ascundeti-i si protejati-i ca pe comorile vii nepretuite de plata spectatorilor, prezenta lor este nepretuita. A fi in prezenta radiatiei lor "tacute" este cel mai mare dar pe care-l puteti primi in existenta, nu-i murdariti cu conceptiile meschinariei parintesti sau lacomia "nevoii de energie". Smeriti-va si urmati-i radiind si voi insiva, amplificand radiatia lor prin daruire inocenta .Nu numai copii sunt purtatorii acestei radiatii, foarte multi 'maturi corporal" acordandu-se constient la vibratiile vietii prin respect neconditionat al manifestarilor sale vii in fapte si gand ca reflexie a simtamintelor aspiratiilor celor mai inalte, radiaza pe diferite  grade de intensitate noua structura a constientei sacrului fiintei umane si a viului in expresiea plenitudinii potentialului sau biologic, in pofida tuturor motivelor si dovezilor de nesacralitate a manifestarilor lor dominate de ordinea inferioara si efemera a conceptiei istorice a conditionarilor "materiale". Nu putem schimba trecutul, trebuie inteles ca sursa si manifestare si sa lasam transmutaia sa produca marea transformare evolutiva a fiintei . Ea se manifesta individual si social prin noua "caramida" sociala si a noilor relatii interumane. Relatiile sunt fire nevazute care structureaza societatea , iar conceptia istorica materiala se opune fara sansa de succes din moment ce transmutaia lucreaza in nivele cuantice si subcuantice, in "subspatiu", iar noua relatie a sacrului amplificata de acordul constient patrunde intreaga manifestare. "Revolutia" e interiora si nu are opus sau oponent, nici macar refuzul individului egocentrat istoric. Frica de pierdere a individualitatii este complet nefondata , frica e un element psihologic de care noul corp al constientei nu tine cont, rade de urtenia formelor ei si uratenia produsa in societate Zambetul nemotivat conceptual este semnul transmutatiei launtrice, numai omul poate zambi si nici un serios responsabil  oricat s-ar stradui nu poate decat sa ranjeasca profesional fortat de intesele mediocritatii sale.Aceste consideratii exteriorizate nu sunt expresia vreunei superioritati individuale ci ale proceselor universale in derulare din moment ce mintea egocentrica sau individuala "afla" sau cunoaste intotdeauna "dupa " ce procesele sau intamplat "de Dumnezeu", procese in care "aportul personal " este irelevant altfel decat ca angajament.in necunoscut si acord cu ratiunea necunoscuta a misterelor "ce ne mai salveaza inca"  Transmutatia nu distruge individualitatile corporale ci le exprima pe un nivel de implinire radianta a vietii corporale planertare care va genera structuri sociale de neimaginat inca si uimitoare in raport cu imaginatia noastra si vor amplifica mirarea si bucuria existentei de neoprit a acordului universal al vietii. Fortele conceptiilor sunt gravitationale iar transmutatia se opune lor eliberand viata astfel incat sa nu se produca implozia gravitatiei in ea insasi si sa produca un univers material far viata si constiinta existentei sale macar. Acest fel de univers rigid neschimbator este un univers rezultant al conceptiilor oponente vietii si transmutatiei ei sau teama de viata, teama de dinamica transformatoare si inoitoare. Fortele luminii sau ratiune existentiale universale sau ale creatiei si fortele gravitationale de conservare si concentrare sau mineralizare a energiei universale sunt in echilibru in om si acest echilibru care face posibila existenta universului  este transmutatia naturala inconstienta care produce inoirea expresiilor vii ale echilibrului dinamicii sale pe calea lenta a naturii pe care omul o poate amplifica prin acord constient;" intri in holda si granele sunt coapte" simultaneitatea sicronului universal al sinergiei sale. Am sa va reamintesc ca toate povestile poporului ronam sau natiei sunt povestile iluminarii sale drept consecinta a transmutatiei semintei sale dinaintea recunoasterii ei; povestea celor trei printi trimisi in trei zile sa desteleneasca , sa are, sa insamanteze si sa culeaga rodul care ne spune ca doar cel de-l treilea sau praslea a reusit, ne releva cea de-a treia expresie a natiei ca ' natia praslea" ce este expresia urmatoare calauzitoare . ( comportamentul si secretul lui praslea ca expresie comportamentala reper in existenta cetatenilor si nateiei il puteti afla citind sau recitind povestea care profeteste garantia succesului ei). Noi tot intrebam ' ce e de facut" dar cand vine cineva si ne da repere fara sa ne oblige sau manipuleze, mineralitatea din conceptiile pe care le identificam ca ale noastre denigreaza si ne constrange la refuz. In acest caz aspiratia libertatii pare ipocrita cand conservam cunoscutul chiar daca ne simtim ' rau". statisticile spun ca 605 din populatie nu mai are speranta in viintor ca 70% astepta de la iohanis minuni, etc si credem ca staisticile releva realitatea natiei fara sa vedem ca sunt rezultate ale comportamentelor individuale si de grup pe care numai transformasndu-le putem spera si astepta "binele" natiei si individului, ca "minunea asteptata" trebuie produsa de fiecare individ care asteapta ca expresie a sinelui sau al adevaralui de a carui.existenta beneficiaza doar. risipind beneficiul. Intre est si vest natia isi are hotarul spatiocultural al existentei sale fara sa accepte mesajul caii de mijloc de la mijlocul civilizatiilor istorice, calea echilibrului launtric in dinamica sa inoitore si regeneratoare. Sub conducatori de conjunctura natia sare din barca estului in a vestului si ivers fara sa-si recunoasca si aprecieze barca indentitatii sale spirituale si afirmarii unitatii de actiune si directie spirituala. Juramantul presedintelui incepea cu "jur sa asigur propasirea sirituala ...etc,' dar cetaenii astepta propasirea materiala de la el si el ignora propriul juramant de inceput lasand propasirea spirituala pe seama bisericii care dupa cum mentorul ei afirma vizionar ca-l va trada. Daca un dram de sfintenie a mai ramas in prea sfinti isi vor recunoaste tradarea si vor reveni la misiunea propasirii sirituale a natiei dincolo de inchistarea lor dogmatica asa cum multi sfinti necunoscuti o fac in ascuns chiar din randurile bisericii. Propasirea spirituala incepe prin afirmarea naturii spirituale a fiintei umane in care spiritul natiei este functiune in intregimea spiritului planetar care odata recunoscut si servit prin abnegatia faptelor fidele acestei functiuni va regenera corpul natiei ca implinire a propasirii sub toate formele expresiei sale. un fiu al natiei afirma: " ne-am asumat eternitatea, sa ne asumam si responsabilitatea ei" (C.G.) Orice eveniment incepe cu o samnata intr-un spatiu anume precum undele din lacul linistei in care a cazut 'stanca" hotararii nestramutate a vietii in existenta constienta de sine, si apoi se reverbereaza undele socului pretutindeni ca vibratii , se intorc reflectate si produc un salt in locul caderii sale, tot asa unda marii transformari baleiaza pamantul iar reflezia ei se va intoarce la locul producerii ei si-l va arata intregii constiinte prin saltul produs in constiinta si arhitectura corporala reflectata in arhitectura scoiala a comuniunii in spirit si actiune constienta in acord cu el, spiritul tineretii imanente nepervertite de conditionarile concepute. Mergem cu valul, chiar daca nu suntem constienti de asta , ne dam cu capul de toate stancile si facem toate cucuiele, gasim in orice loc frati si surori mai mari sau mai mici care ne indruma si sprijina in calatoria nostra pana ne vom intoarce cu el la spiritul nascut al natiei si semintei sale. Sigaranta natiei vine din launtrul sau si nu poate veni din cantitatile si superoritatile tehnologice a armelor, sau de la multimea soldatilor.Nu sitemul economic genereaza propasire materiala ci sistemul spiritual rational al vietii armonice si neierarhice sau exclusiviste. Armonia este misterul vietii in diversitatea manifestarilor sale, ecologia planetei si egologia individului, libertatii siresponsailitatii ei nascute din inteligenta creativa sau divina a universalului neformat, nenascut inca, iar nastrea sa este succesul de neevitat al transmutatiei spirituale la care cu bucurie si uimire suntem martori contemplandu-i maretia. gandirea e un copil care vrea sa ajute dar mai mult incurca, asa cum toti parintii cunosc, sa o protejam sa creasca si implineasca curatind-o de fragmentare si zbucium.Curatata de ambitii si obsesii va elibera lumina si o va dezvalui intregii lumi, capabila sa o vada. Orice 'izme' sau isme conceptuale, comun-ism sau capital-ism, dogmat-ism, etc, sunt urat mirositoare si fac necesare parfumurile si fumurile psihologice,  eliberati de isme nu vom mai avea nevoie si vom economisi finantele si energia.:) Curaj !
Suplimentul inutilitatii din existenta
Fandoseala psihologica si intelectuala este un teatru de control inutil si de prost gust, si se constituie intr-o radiatie cetoasa si confuza ca unbra-fum istoric al arderilor spirituale ale transmutatiei divine . Putem intreba 'de ce nu taci" cand cuvintele sunt fum; ca sa nu onorez legea omertei ii relev fumurile; tacere exista doar pentru surzi, muzica sferelor nu auzim si o consideram tacere, pe Dumnezeu nu auzim si-l acuzam de mutenie si indiferenta in fata suferintelor noastre , ii invocam cuvantul si cand il auzim il contestam pentru ca nu este 'al nostru" Fara cuvinte simtamintele sunt mute,  cu cuvinte sunt contestate, oricum faci bine nu este. Asta e cu fragmentarea, dragalasa! pomul e una , fructul e alta si samanta altceva; cand vine altcineva decat pomul si ne da fructul, multumim intermediarului sau banului care nu a nascut niciodata fructul; cand il luam cu mana noastra consideram ca ni se cuvine si tot nu multumim pomului, multumim placerii; dam in mintea copiilor fara sa-i recunostem inocenta si sa-i multumim pentru darul libertatii ei si libertatea trece pe langa noi ca apa pe langa gasca. Numai cand dam de dracul propriilor conceptualizari si interrelationari ne amintim de Dumnezeu ca dupa ce ne scoate din rahat sa ne intoarcem la caii verzi de pe pereti, e foarte placut, ce sa-i faci. ! Nu degeaba francezii denumesc spitalul "hotelul lui Dumnezeu" , acolo il cazam la nevoie sa ne scape de nevoia sanatatii care devine brusc cea mai importanta din existenta; pana cand o avem ca dupa aceea, placerile ne intorc  pana cand apelam la preoti sa ne conserve in cosciuge si etenrnitatea sufletului nevazut de "nimeni'."Nimeni ' este cel mai smecher, poate fi orice doreste pana cand pierde dorinta existentei consumand-o in bucatariile gatelilor cu focul . Focul launtric ne arde cand ii risipim darul , suntem inutili lui de unde si simtamintul inutilitatilor  (suferinta) care ne omoara. Nedemnitatea sau rusinea este alt blocaj nascut din ipocrizia fandoselilor de control, numai in dragoste nu ne este rusine goi; daca da , nu este dragoste acolo ci teama de dragoste. Dupa cum observam putem vorbi si descrie fumurile a ceea ce nu este spiritual, si nu putem conceptualiza libertatea sau virtutea sau orice structura naturala a noii constiinte si corp. Dar  de fumuri se  poate reflecta si intoarce sursei lumina ei..Cural! :)