14 septembrie 2014

calea e din ce in ce mai ingusta

Nu o poti parcurge cu gramada
In viziunea mea ne flam pe un vapor care se scufunda, vaporul conceptului gresit si barcile de salvare sunt individuale. Cine are indrazneala sa vasleasca singur pe oceanul necunoscut, fara harti si sa ajunga la tarm? Paradoxul comoditatii ne indemna sa ne scufundam cu vaporul din impresia unui  impreuna de care dezastrele ne amintesc a fi. Cand impresia este fapt si actiune individuala, dezastrul nu are impuls de manifestare. Nu-ti iubesti aproapele dar esti impreuna cu el si acest " impreuna" este doar constrangere. Reactiile la constrangeri sunt impulsurile eminentelor dezastre. Cand "impreuna exista" constrangerile dispar fara efortul acceptarii a ceea ce nu ne place. "Placerea" nu este reperul integritatii si frumusetii indescritibile a existentei, este un criteriu al exclusivismului violent in natura sa, propria violenta a reactiilor. Bucuria este intregime si este 'deasupra" placerilor si neplacerilor in succesiunea interconditionarii lor.

4 comentarii:

  1. Tot trageam nadejdea sa invat sa merg pe apa. Acum nu mai trag :|

    Gil
    :-|

    RăspundețiȘtergere
  2. Intregimea prin polarizare functionala genereaza coerspondente: "ceea ce este inlauntru este ca si ceea ce este in afara si reciproc, ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos si reciproc..,etc" (legile Kibalion-ului). Apa "din afara' , din afara corespunde 'emotiilor" dinlauntru. A merge pe apa corespunde cu a fi 'deasupra emotiilor" , a exista "dincolo" de emotii; emotiile sunt reactii si se constituie in senzatii corporale din teama sau necredinta in posibilitatea neconditionata de experientele trecute in cazul de fata teama de apa in relatie cu care experienta se transforma in preconceptie, conceptia prin care in relatie cu apa numai inotand putem relationa fara consecinte negative pentru noi; daca nu stim sa inotam teama de scufundare si inec ne conditioneaza libera interactiune. Aceatsa intercactiune corporala directa cu apa este firesc preluata din natura in care observam comportamentul fiintelor apei care innoata. Aceasta relationare este naturala si conditionala in acelasi timp si totusi suntem oameni si asta schimba datele circumstantelor in modul in care le putem crea fara a onora experientele trecute. nu este necesar sa mergem pe ape din moment ce in mediul si sfera conditionala a emotiilor noastre armonica naturala a interactiunii a ceea ce este inauntru si in afara de forme diferite este a inota. Am vazut un film incare un vrajitor la dorinta ucenicului de a invata sa innoate , l-a transformat in pestisor. Avem n percetie circumstantele si solutiile in circumstante pe calea biologica in cea mai desavarsita expresie armonica care genereaza fiinta mediului circulstantial respectiv. In orice mediu avem un corp viu desavarsit. Omul este desavarsit prin capacitatea sa de a exista cu acelasi corporp in toate mediile dar intr-o armonie dinamica si punctuala, nedefinitiva, interschimbabila si reversibila. Suntem fiinta intregului mediu planetar dar expresia stabilitatii este corporala asa cum firesc suntem in circumstantele naturale firesti nelimitative dar in care limitele sunt expresii armonice si nu conditionari. In planul formelor 'limitele sunt formatoare", conditii existentiale indeplinite, "nu care trebuie a fi indeplinite" Incalcarea limitelor este nerecunoastere a contributiei si sustinerii lor a propriei fiinte asa cum este ea. Depasirea limitelor este punctuala in functie de circumstante si dorinta dar intotdeauna revenim la armonica naturii formatoare a constiintei de sine. Cine suntem noi "in ochii" nostri este intrebarea al carui raspun simultan cu ea este circumstanta naturala si pozitia pe care o avem in circumstanta-adevarul raspunsului este la vedere. Miscarea in constiinta este o miscare identitara , a diferitelor indentitatii asumate individual, este o miscare pe orizontala sau a formelor de expresie, dar exista si o miscare pe verticala sau in profunzime in care noua identitate este reflectata si nu 'aleasa" de necuoscut si libertate in necunoscut in care individualitatea se pastreaza; daca schimbam constiinta a ceea ce suntem cu a altei forme existentiale preluam si forma respectiva, ne ratacim in diversitatea formelor expresiei vietii fara sa mai stim care adevar originar exprimam. Copiind comportamente ale altor forme expresive vii (de ex comportamentul animalelor din jungla , dupa un model al consideratiilor noastre exterioare, sau interpretari, fara sa traim in situatie, este ca si cum dorim sa intrupam acea traire si constiinta a ei si sfarsim prin a lua si forma corporala respectiva.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Nu mai vreau sa traiesc ca un animal, vultur sau peste' este exprimarea constientei comportamentului propriu si revenirea la cel uman prin consecinta dorintei exprimate si necunoscute dar care se corporalizeaza prin comportament in forma umana si caracteriala dupa care devine cunoscuta si la vedere. Necunoscutul ne da libertatea miscarilor in orice directie si ne reflecta comportamental si formal dorinta. "Mersul pe apa" este simbolul si fapta miscarilor dupa dorinta eliberata de conditionarea experientelor trecute care face orice posibil; dar retine te rog ca asta nu insemna sa dai spectacol cuiva si nici sa ramaii mergand pe apa la nesfarsit fara sa ajungi '"vant" Corpul uman eliberat de constrangerile unei structuri de gandire nascuta din teama de viata sau frica de moarte, radiaza energie , o energie care il poate purta oriunde indiferent de circumstantele mediului respectiv, este "deasupra constrangerilor si ingradirilor " mediului ( temperatura, presiune, umiditate, etc). Ceea ce "il tine" blocat in limitele constrangerilor 'stiintific oficializate al experientelor blocajului trecut sau in constiinta neputintei sale si dependentei de circumstante, este doar propria noastra conceptie despre el sau necredinta ca expresie a constiintei neputintei prin libertate ci doar prin putinta conditionata. Exemplul cristic al mersului pe apa se releva ca relevarea posibilitatilor corpului uman eliberat de teama si reactiile ei emotionale sau decorporalizarea fricii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Astfel problema lui 'a putea merge pe apa' se transforma in a putea decorporaliza teama", putere la indemna tuturor a carei manifestare are drept consecinta mersul pe apa si multe altele necunoscute. starea naturala originala a corpuli uman este neconditionata de circumstante; posibilitatile lui naturale razbat spre noi prin miturile zeilor si faptelor lor, prin miturile creationiste ale tuturor popoarelor. Suntem aici pentru al elibera de sub constrangerile noastre conceptuale si inregistrate in memorie si pseudoadn, si in loc sa facem asta retraim experienta constrangerilor si-l abandonam fugind de greutati, neplaceri si degradarile exploatarii doar a placerile si emotiile x-treem oferite, intr-un rai iluzoriu, inventat ca zaharul pentru dresaj. Libertatea este darul corpului uman- nu a mintilor omenesti . nici nu ne putem imagina ce inseamna libertattea oferita de corpul uman eliberat de propria teroare si terorism imaginar.("este oaia pentru care abandonezi intreaga turma, perla pentru care renunti la intreaga avere acumulata, mielul nevinovat, templul nefacut de maini omenesti , fiul unit cu tatal, etc")

    RăspundețiȘtergere