Asist cu stupoare la mjiloacele folosite de politicieni in campaniile lor
Oameni care se prezinta ca intergri si capabili sa-i conduca pe ceilalti, stapani ai adevarului si sustinatori a ceea ce este, se releva sclavi ai antiratiunii prin care cred ca atacand, denigrand si acuzand adversarii politici se ridica deasupra lor . Atacul de orice fel este expresia fricii de esec, un om fricos este violent si violenta atacului cu cat este mai mare cu atat mai mare este teama lor de esec si constienta esecului demersurilor lui. Cand folosesti mijloacele esecului este firesc sa ai constienta lui si acesta constienta determina in cerc vicios sa folosesti mijloacele sale, tema si violenta. Paradoxul cercului vicios este extensia lui, aproape generalizat, marea masa este in sfera lui, a esecurilor personale si rezoneaza individual cu el. Acest paradox al viciului esecului, face ca respectivii manipulatori ai lui sa aiba succes in alegeri votati de cei multi si speriati de propriile esecuri. De regula un astfel de manipulatior al esecului incerca sa-i atraga in sfera lui pe ceilalti competitori atacandu-i , urmarind prin asta sa -i atraga in sfera esecului lor personal , implicata subliminal si reflectata prin demonstratia violenta a demonizarii lor. Poporul votant atat timp cat se lasa subjugat de demonizari, descalificari, devalorizarile reciproce ale competitorilor, succes nu va cunoaste in corporalizarea sociala a aspiratiilor lor. Mai avem o sansa prin faptul ca este la fel de firesc sa dorim ce nu avem si cel care reuseste sa nu intre in jocul demonizarilor (demonii demonizeza), poate avea succes daca-si pastreaza simtul umorului revelator al irationalitatii celorlalti. In fapt puterea este data de poporul votant si el nu poate vota decat pe cel ce este dupa chipul si asemenea lui. In democratia ateniana vitau doar cei in stare sa poarte o sabie in mana, adica isi puneau viata proprie chezasa a determinarii lor in slujba cetatii sau binelui comun. As fi curios cati din "politicienii" inchiputi de astazi ar participa cu arma in mana la nevoie la apararea cetatii? Dupa cum istoria arata toti se fofilesc in situatia respectiva! Pitagora a indrumat alegatorii cetatii sa nu voteze pe cei care au "burta mai mare decat capul" si acest reper fizic evident pentru toti a prioritatilor individuale a generat atata ura din partea politicienilor vremurilor sale ca acestia i-au incendiat scoala. Cum poti pune conducator al cetatii un bolnav psihic sau fizic ( psihologic obsesia de orice fel si in special a "puterii" este boala; obezitatea medical este boala secolului). "obsesia" se demasca cand vrei sa obtii ceva cu orice chip si-n orice fel, prin orice mijloace (demonilor prin demonizare) Pitagora avea dreptate pentru ca daca urmariti comportamentul "burtilor mai mari decat capetele" este imposibil sa nu descoperiti sub masca bonomiei si afectiunii, tirania obsedanta a interesului ingustat la propria persoana. Anatomic volumul capului si stomacului unui om sanatos este acelasi , cca 2 litri; orice disproportie desconspira un dezechilibru si cum poti vota un dezechilibrat? Priviti pe cei care au capul mai mare decat stomacul ("cu burta la sira spinarii"), sunt dezechilibrati in sensul abstractiilor care-i conduc in existenta, sau rupti de realitate, asemenea cu cei cu burta mai mare decat capul dar, sub formele intectualizate ale tiraniei obsesiilor proprii. Pitagora are dreptate , nici elucubratiile intelectual doctrinare, nici bagajul proprietatilor acumulate , nici promisiunile neonorante si iresponsabile nu pot constitui repere in 'alegri" mai bun decat reperul la vedere dat de el atenienilor vremurilor sale, reperul sanatatii la vedere a "catindatului". Restul e doar gargara pentru cei cu dureri in gat sau au urecile mintii infundate. Nu trebuie sa ne nelinistim de cine castiga alegerile si ne vor conduce , oricum ei sunt alesi de masele de inconstienti irationali; cand se vor trezi se vor lamuri. Ce ma bucura la propriu este constatarea ca in interiorul poporului exista atat de multi " treziti" care trezesc pe ceilalti dar inca astupati de cei "treziti" de interesul propriu. Nu avem oameni de stat sau reprezentanti ai cetatii ci doar pseudopoliticieni meschini si mediocrii in spatele filosofiilor lor doctrinare si revelatoare a incompetentei celorlalti.
Oameni care se prezinta ca intergri si capabili sa-i conduca pe ceilalti, stapani ai adevarului si sustinatori a ceea ce este, se releva sclavi ai antiratiunii prin care cred ca atacand, denigrand si acuzand adversarii politici se ridica deasupra lor . Atacul de orice fel este expresia fricii de esec, un om fricos este violent si violenta atacului cu cat este mai mare cu atat mai mare este teama lor de esec si constienta esecului demersurilor lui. Cand folosesti mijloacele esecului este firesc sa ai constienta lui si acesta constienta determina in cerc vicios sa folosesti mijloacele sale, tema si violenta. Paradoxul cercului vicios este extensia lui, aproape generalizat, marea masa este in sfera lui, a esecurilor personale si rezoneaza individual cu el. Acest paradox al viciului esecului, face ca respectivii manipulatori ai lui sa aiba succes in alegeri votati de cei multi si speriati de propriile esecuri. De regula un astfel de manipulatior al esecului incerca sa-i atraga in sfera lui pe ceilalti competitori atacandu-i , urmarind prin asta sa -i atraga in sfera esecului lor personal , implicata subliminal si reflectata prin demonstratia violenta a demonizarii lor. Poporul votant atat timp cat se lasa subjugat de demonizari, descalificari, devalorizarile reciproce ale competitorilor, succes nu va cunoaste in corporalizarea sociala a aspiratiilor lor. Mai avem o sansa prin faptul ca este la fel de firesc sa dorim ce nu avem si cel care reuseste sa nu intre in jocul demonizarilor (demonii demonizeza), poate avea succes daca-si pastreaza simtul umorului revelator al irationalitatii celorlalti. In fapt puterea este data de poporul votant si el nu poate vota decat pe cel ce este dupa chipul si asemenea lui. In democratia ateniana vitau doar cei in stare sa poarte o sabie in mana, adica isi puneau viata proprie chezasa a determinarii lor in slujba cetatii sau binelui comun. As fi curios cati din "politicienii" inchiputi de astazi ar participa cu arma in mana la nevoie la apararea cetatii? Dupa cum istoria arata toti se fofilesc in situatia respectiva! Pitagora a indrumat alegatorii cetatii sa nu voteze pe cei care au "burta mai mare decat capul" si acest reper fizic evident pentru toti a prioritatilor individuale a generat atata ura din partea politicienilor vremurilor sale ca acestia i-au incendiat scoala. Cum poti pune conducator al cetatii un bolnav psihic sau fizic ( psihologic obsesia de orice fel si in special a "puterii" este boala; obezitatea medical este boala secolului). "obsesia" se demasca cand vrei sa obtii ceva cu orice chip si-n orice fel, prin orice mijloace (demonilor prin demonizare) Pitagora avea dreptate pentru ca daca urmariti comportamentul "burtilor mai mari decat capetele" este imposibil sa nu descoperiti sub masca bonomiei si afectiunii, tirania obsedanta a interesului ingustat la propria persoana. Anatomic volumul capului si stomacului unui om sanatos este acelasi , cca 2 litri; orice disproportie desconspira un dezechilibru si cum poti vota un dezechilibrat? Priviti pe cei care au capul mai mare decat stomacul ("cu burta la sira spinarii"), sunt dezechilibrati in sensul abstractiilor care-i conduc in existenta, sau rupti de realitate, asemenea cu cei cu burta mai mare decat capul dar, sub formele intectualizate ale tiraniei obsesiilor proprii. Pitagora are dreptate , nici elucubratiile intelectual doctrinare, nici bagajul proprietatilor acumulate , nici promisiunile neonorante si iresponsabile nu pot constitui repere in 'alegri" mai bun decat reperul la vedere dat de el atenienilor vremurilor sale, reperul sanatatii la vedere a "catindatului". Restul e doar gargara pentru cei cu dureri in gat sau au urecile mintii infundate. Nu trebuie sa ne nelinistim de cine castiga alegerile si ne vor conduce , oricum ei sunt alesi de masele de inconstienti irationali; cand se vor trezi se vor lamuri. Ce ma bucura la propriu este constatarea ca in interiorul poporului exista atat de multi " treziti" care trezesc pe ceilalti dar inca astupati de cei "treziti" de interesul propriu. Nu avem oameni de stat sau reprezentanti ai cetatii ci doar pseudopoliticieni meschini si mediocrii in spatele filosofiilor lor doctrinare si revelatoare a incompetentei celorlalti.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu