tot ce cunostem

Tot ce cunoastem apartine trecutului.

Paradigma "dupa  chipul si asemenea" este manifestata si ne dezvaluie chipul creativitatii si pe cel al facturilor din efortul conceptualizarii prin abstractizare a ceea ce este creat sau facut deja. Creatia care ne contine se constituie intr-o platforma a exprimarii ratiunii ei prin individul uman. Cand stiinta  este manifestata si "ce stim" de asemenea, ambele modeleaza universul perceptiei si individualizarea initiala a cunoasterii universale este dezmembrata prin demodelarea a ceea "ce stim", sau propriul comportament in existenta efortului de automodelare, efortul unei existente dupa 'modelul" temporal al trecutului, prezent in modalitatea temporala sau circumstantele create de trecut. Traim reactiv in trecut si vrem sa schimbam viitorul schimband trecutul. Astfel istoria este campul manipularilor sau falsificarii ei in speranta modelarii unui viitor "luminos" sau 'rai' viitor de dupa intotdeauna, dupa si ca rezultat al eforturilor noastre prezente. Evidenta releva ca nu poti schimba viitorul traind in trecut, oricat ai remodela trecutul el ramane asemenea dar diferit formal: nu poti schimba ceea ce a fost creat sau facut si incercarile remodelarii dupa modelele ideatice contribuie doar la complicarea prin adaptari formale a aceleuiasi model a existentei. Astfel ne confuntam cu existenta "mai multor istorii" ca rezultat al remodelarilor ei dupa interesele cu specificitati culturale a modelelor diferite de urmat in existenta care se constituie in epoci si oranduiri sociale diferite formal dar a caror samanta este aceeasi, existenta dupa model ca actiune in existenta. Tot felul de modalitati temporale sau conceptii existentiale se 'razboiesc' si acapareaza adepti pentru obtinerea suprematiei in existenta sociala a "modelului unic". "Globalizarea" releva extensia acestui 'razboi al conceptelor modaitatii existentiale", sau modelului de urmat in existenta, la scara planetara. "Comunismul" era expresia victoriei modelului unic controlat de unicul conducator la nivel national si am vazut cum conducea la stergerea oricarei initiative si individualizari prin egalizare. Societatea se transforma intr-o supercompanie de productie in care angajatii erau la nivelul regiei personale egalitarist, 'dupa nevoi", iar creativitatea  care ne individualizeaza se limita la munca dupa un plan prestabilit. Eficienta cantitatii acoperea deficienta calitatii. Daca dam la o parte mijloacele prin care se exercita presiunile necesare concretizarii modelului conceptual al unicului model existential promovat acerb prin promisiunile unui rai social multilateral dezvoltat si prin dreptul de a lauda si gandi pozitiv modelul (si reprimarea oricarei "critici neconstructive"), putem percepe ca "globalizarea' este acelasi proces de implementare a unui unic model existential cel al statului democratic  'de drept", in care legea este deasupra tuturor. Mijloacele acestei globalizari sunt aceleasi , presiunile implementarii la fel de violente si rezultatul acestor presiuni asupra statelor si populatiilor starnesc aceleasi opozitii si conflicte sociale care vor fi controlate si reprimate cand sistemul modelului unic se va globaliza prin anihilarea oponentilor lui, orice alta conceptie si model existential. Globalizarea realizata este comunism la nivel planetar in care o mica gasca de stapani ai puterii aspura celorlalti (un C.C. al societatii globalizate cu unic conducator), va fi implementata. Mijlocul nu mai este aparent ideatic sau moral, ci economic al nevoilor si conditionarilor, banul. Facatorii de bani si manipulatorii lor l-au transformat in mijloc de constrangere in razboiul implementarii unicului model si controlul societatii dupa implementarea lui. Asta este teoria si conceptia iluzoie a celor ce se afla in spatele acestor razboaie financiare, economice si culturale.Dar in concretetea manifeestarilor sociale, ecoomice, financiare si culturale se manifesta altceva decat conceptia lor. Istoria faptelor ne arata ca pe tot parcursul ei aceeasi aspiratie a conducatorilor popoarelor , aspiratia cuceririi celorlati ca sa instaleze pacea  si bunastarea  popoarelor din constiinta risipei pe care conflictele locale o genera, era sursa actiunilor ei. In istorie, chiar acelasi popor ca uniune de limba si cultura, dar fragmentat in structuri sociale diferite si surori, fragmentare generata de organizari ierarhice sub conducatori diferiti considerati intemeietorii sau parintii lor, se confruntau pentru uniune; singura problema era sub care dintre conducatori sa fie uniunea respectiava. Se purtau razboaie intre conducatorii aceluiasi popor din aceeasi aspiratie a uniunii organizatorice a poporului si inetarea conflictelor, dar nu cadeau niciodata de acord cu cine sa fie unicul conducator, fiecare dintre conducatorii sau regii locali concepeau uniunea poporul doar sub conducerea lui. In japonia s-a reusit dupa razboaie sangeroase ca un singur conducator "sogunul' si clanul sau sa controleze societatea izolata geagrafic de influente straine, dar in alte popoare dorintele de control unic ale conducatorilor i-au determinat sa apeleze la vecinii mai puternici in lupta lor si s-a ajuns la pierderea oricarui control si inrobirea popoarelor de acestia. In miscarile politice, financiare, economice si culturale de astazi din societate nu s-a schimbat nimic fata de trecutul lor desfasurat istoric la nivel local, ci doar s-a extins si si-a dezvoltat mijloacele care-i permite manifestarea la nivele globale. Nimic nou sub soare. De ce credem ca efectele unui astfel de model conceptual si comportamental vor fi diferite de cele cunoscue in instoria lor desfasurata la nivel local?. Aceeasi actiune are aceleasi efecte , indiferent de mijloacele ei, ca feed back asupra societatii si indivizilor ei. Amagirea unui viitor "mai bun" conduce inevitabil la dezamagirea eforturilor inutile in "al obtine". Modelul istoric arhicunoscut dar ignorat (cine nu cunoaste istoria e condamnat sa o repete), nu poate 'aduce'  decat 'ceea ce deja este". si 'a mai fost". Comunismul era vazut ca coroborarea eforturilor unei societati in acelasi scop, binele si bunastarea tuturor, si am vazut unde a ajuns, la blocajul si apatia tuturor care a generat slabiciune si intoarcere la capitalismul salbatic cunoscut ca genrator al comunismului ca solutie la nedreptatile si suferintele provocate indivizilor ca masa a societatii modelate dupa conceptele capitaliste; astfel samanta a carei dezvoltare era comunismul a fost regenerata si reprodusa prin comunism si ne-am intors la salbaticia dinaintea lui, salbaticie evidentiata astazi de lupta politica si economica salbatica ca limbaj si mijloace interna si externa ca reverberatie a aceluiasi model comportamental istoric. Ce este de facut in atare situatie ritualica si plictisitoare este intrebare fara raspuns fiindca orice raspuns este istoric, "fumat ca experienta" Ca urmare socialmente este necesar sa ne "intoarcem inainte": cum era "societatea umana primordiala"?  Ne intrebam asta evident din intelegerea faptului ca era "un model original" care s-a degradat istoric la ceea ce astazi cunoastem ca societate, iar orice original este de preferat in locul unei copii sau degradari a originalului. Cautam marfuri "originale", "de marca", nu cautam falsuri. Falsurile si copiiile ' de masa' sunt pentru masele sarace, masele de manevra a celor putini si bogati . "Cei putini" sunt visele "celor multi", iar cei multi puterea celor putini. Nu criticati pe cei putini, caci sunt visele voastre a celor multi ,implinite si nu va amagiti ca in locul lor va veti comporta diferit de ei.( Intrebat Dumnezeu ce parere are despre bani, a raspus: "priviti-i pe cei care au bani  multi"). Cu alte cuvinte, ceea ce se aflla in perceptia nostra, ne releva comportamentul individual cand avem si cand nu avem bani, si este reflectarea cunoasterii noastre despre bani, propria conceptie a banilor ca proprie facatura si experienta existentiala.(ideea si experienta ei una sunt). Se spune ca exista multi dumnezei falsi si sunt cei facuti dupa chipul conceptiilor in existenta si se vede ca am facut un dumnezeu din ban: "El este sursa' oricaror miscari sociale transparente sau oculte, simbol al puterii discretionare si arbitrare a bunului plac. Ideatica interesului national, planetar sau comunitar la orice nivel, nu mai are forta , evidenta faptelor la vedere pune sub semnul suspiciunii, neincrederii si ipocriziei pe cei care le afirma. Dupa cum vedem banul nu este puterea absoluta atat de ravnita, ci doar mijloc spre acaparea ei, "puterea de a controla legea sau justitia sociala" puterea de a legifera in interes propriu pentru ca legea e deasupra tuturor in democratie si cine o controleaza este el insusi deasupra legii si a tuturor. Exista si cunoastrea controlului conceptualizata ca: "ce poti distruge ,controlezi" din moment ce toti se tem de moarte si distrugere.Ca urmare obtinerea controlului asupra legii incepe cu distrugerea eim sau puterea de a incalca orice lege si legea nu mai functioneaza pentru tine mai ales cand ai arta ipocriziei "dragostei de lege la indemana", arta desavarsita a ipocriziei. Preotii iti da in cap cu "legea lui dumnezeu" pe care ei insisi o incalca, politicienii sunt preotii interesului national,, etc. Eu ce lege incalc", ce lege legiferez ipocit pentru mine doar pentru ca sa am ce incalca si sa-mi demonstrez propria libertate si neatarnare?Eu preotul cui sunt? Eu imi dau legea nemuririi si faptele controlului (distrugerea legii care sa-mi releve puterea controlului asupra ei)  imi releva ipocrizia. Sunt preotul nemuririi la fel de ipocrit ca orice alt preot. Intreaga noastra stiinta este a ipocriziei desavarsite., cunoastrea psihologca sau de sine, sinele ipocriziei, amestecul adevarului originar cu minciunile despre adevar, lipsa oricarei distinctii si oricarui discermanat sau ratiune. Trezirea din cosmarul complicat al confuziilor noastre generate de teama de viata si fuga de moarte, este in fapt trezirea constiintei sinelui adevarului a ceea ce este mincinos, fara radacini in "originalul' a ceea ce suntem. "Originalul" existentei individuale si sociale este adanc ingropat in uitarea sinelui sau ingradit de secretele minciunilor si ipocriziilor reverberate istoric care ne apar ca un cocon infasurat in el insusi betonat si oficializat ,mai tare decat diamantul , iar pentru spargerea lui nici un mijloc tehnologic al spargerii nu putem inventa. "Originalul individual si social" aproape este uitat si asa de neclar in memoria noastra incat nu avem ce copia asa cum ne-am invatat sa existam. Daca nu avem ce copia nu avem "stiinta modelului original", iar in situatia asta ne intoarcem la modelele instorice cunoscute sau la cunoastrea psihologica care ne modeleaza astrologic; decat de loc este bine si asa; nu putem sa nu fim, ce importanta mai are cum.

Inaintam revenind , revenind in intimitate, in profunzimea perceptiei pana dam de inteligenta ei. Platforma comuna sau perceptia comuna existentiala , eliberata de conceptualizarile ei , ne conduce la intelegerea ratiunii existentiale a cocreatiei. Noi pornim din acesta platforma existentiala a percetiei ca propria noastra creatie, suntem chipul si imaginea ei ca prima reflecsie a "exteriorului ca mediu" si proiectia lui prima  referitoare la aparitia noastra in percetia sa. Cu alte cuvinte percetia ne percepe in reciprocitate, creatia ne creeaza in reciprocitate, creatorul  este reflectat de creatia sa, este in percetia creatiei sale, si aceasta il recunoaste ca ceea ce este, adica proiecteaza asupra sa imaginea a ceea ce este in ea. Noi nu mai trebuie sa ne autocreem (autodefinim ca ceea ce suntem) din moment ce suntem creati de propria creatie ca raspuns reciproc si simultan cu fapta creativa. Asa este si acum in situatia cunoscuta, dar reflectarea noastra din creatia individuala este sincrona si simultana cu propria conceptie de sine, cu sinele autoconceput sau fals in raport cu originalul peste care se suprapune si-l ascunde, desi in perceptia mediului nepervertit conceptual exista si originalul sau . Astfel avem senzatia unei dualitati individuale si o exprimam ca eu si cu mine , mintea si corpul meu, etc, senzatie care nu ne inseala din moment ce am facut din unul doi si avem tendinta sa facem si mai multi. Procesul natural de multiplicare celulara se reverbereaza si in constiinta si viceversa.El are ratiunea sa si aceeasi consecinta, edificarea unei intregimi corporale originare, pe un alt nivel de organizare si energie. Din punct de vedere individual suntem corporal consecinta acestui proces, din punct de vedere social , societatea este consecinta procesului inversat de macinare a intregimilor existente ca elemente componente si organizarea lor tehnologica artificiala , nu vie. Tot ce este in natura este refacut natural si societatea macina (inclusiv pe noi corporal) in scopul tehnologizarii resurselor naturale in structuri artificiale care sa se constituie intr-un mediu artificial si controlabil al existentei, suprapus peste mediul natural creat ca originala platforma existentiala. Dualitatea mediiilor existentiale este o reflectare a dualitatii senzatiei corporale 'de doi" ca ideatie identitara individula si comportamentala, sau copierii intelectuale a  identitatii originale. "Exista nenumarate lumi, dar una singura este gandita si din ea s-au dezvoltat celelate prin adaptare". Acea lume, unica gandita (cunostere originara, lume ca structura organizatorica a indivizilor umani) din care celelalte au evoluat prin adaptare este radacina unde toate lumile se intalnesc. Fiecare indivud uman este la randul lui 'o lume individuala" prin adaptarile lui a modelelor acceptate si imposibil de copiat fidel in incercarea lui de a intrupa modelul corporal sau social urmarit. Imposibilitatea de a copia identic un model existential corporal sau social aflat in alegerea individului sau colectivitatii din oferta percetiei sale unice, sau colective, este sursa simtamantului neputintei si el inceteaza cand efortul copierii inceteaza din ratiunea si acordul cu dinamica vie existentiala  si prezenta a transformarilor si centrului fluid al lor. Cand efortul copierii si adaptarii modelelor inceteaza, inceteaza risipa energiei individuale si colective; intreaga energie se aduna si concentreza asupra unui unic fapt, fata pe care o face individul punctual, asa numitul acum, aum, amin, etc. acesta atitudine si comportamentul sau determina ca orice ar face individul sa faca prin puterea intregului sau potential energetic, iar fapta este completa si desvarsita precum intregimea potentialului energiei sale, (inteligenta), desavrsita este. In aceasta stare de noncombat si exprimare putem percepe corpul intregimii in care celulele indivizi multiplicate sunt specializari functionale organice; fiecare popor este un organ specific in corpul intregimii umanitatii, o functiune si ratiune in existenta comunitatii. Iata de ce globalizarea sistemului unic inseamna perturbarea functiunilor organice ale corpului umanitatii si de ce respectul neconditionat al specifiitatilor culturale si organizationale ale popoarelor sau neamestecul in treburile lor interne, este conditia functionarii perfecte a intregimii corporale a umanitatii. Orice cardasie presupune impunearea unor reguli , exigente , tuturor membrilor acelei cardasii si aceasta situatie este sinonima cu ingradirea liberei expresii individuale. Ca urmare nu este necesara o reglemetare comuna cand ea exista in natura liberei circulatii si libertatii culturale si organizatorice naturale, firesti, fara efortul cuiva ca sa fie. "Pericolele" cu care suntem amenintati ca sa fim obedienti cu exigentele impuse sunt doar inventiile celor care ne ameninta cu ele. Geografic si cultural exista limite naturale ale spatiilor comunitare (prin specificitate nationala si functionala) si incalcarea lor este sursa de conflicte si disfunctiune in umanitate. Relevam exemplul Japoniei in care odata incetata lupta pentru putere si datorita limitelor geografice , a dezvoltat o extraordinara cultura neasemanatoare formal cu alta dar si cum astazi prin nerespectarea limitelor geografice si culturale si impunerea modelor straine am ajuns in japonia sa nu mai avem japonezi ci epigonii altor modele culturale. Acest epigonism ne paste pe toti ca iarba pascuta de vaca. Daca intelegem limitele geografice si culturale nu ca pe oprelisti (iluzie)ci asa cum intelegem sa respectam locul ficatului, inimii si celorlalte organe din corp, locul sorelui si pamantului in galaxie, etc , incetam cuceririle altor spatii cu alte functiuni si vom desavarsi functiunea proprie care este ratiunea si acordul existentei individula. Nu 'ce trebuie sa facem" este intrebarea revelatoare ci ce nu este folositor sa facem, folositor individului si societatii. Nu ne iubim aproapele dar il putem respecta neconditionat, respectandu-ne existenta individuala. Comportamentul lipsit de respect si indiferenta ne desconspira irationalitatea pin care vrem sa traim fara sa respectam existenta si nebunia conceptuala prin care mai mult chiar, ne straduim sa tarim exploatand existenta celorlalti. Credeti ca artificial si tehnologic veti supravietui sau prelungi existenta prin aceste irationalitati si nebunii conceptuale? Experienta acestei iluzii si ideatii utopice am fumat-o de mult ca umanitate si disperarea de la imposibilitatea supravietuirii prin crima si exploatarea vietuirii tuturor provine; este istorie pe care o reamintesc ca sa nu repetati greseala si fatalitatea demersului conceptual gresit, sau condamnarea istorica a faptelor. Cocreatia ca si creatia sunt referiri sau denumiri la ceea ce necunoscut ne este , necunoscutul ne salveaza inca daca-l lasam sa ne salveze relevandu-se si relevandu-ne originalul existential sau  cel putin un pas nou , inedit, spre el . Vremea revelatiilor profunzimilor umane a sosit , omul negru nu a venit!