02 august 2014

radacini

Evident ca radacinile sa existe este necesar un pamant in care sa fie bine ancorate;
 Radacini spirituale, radacini istorice, radacini culturale, radacinile plantelor, etc. Toate radacinile sunt importante pentru hrana si existenta oricarei creatii a naturii. Daca pentru plante evidenta solului in  care trebuiesc incastrate ca planta sa existe si pregatim solul cu mare atentie inaitea implantarii respectivelor radacini , in ceea ce privesc radacinile spirituale, istorice, culturale, etc , care este solul sau pamantul in care sunt sau terbuiesc incastrate? Fara acesta constienta, orice samanta am pune in acel sol este evident ca nu-si poate dezvolta radacinile daca solul nu are continutul specific necesar semintei spre gernimare si dezvoltare. In toate cazurile Pamantul  este solul oricaror radacini, in care functie de natura sa diversa , diversitati uinitoare de seminte isi dezvolta radacinile. Omul ca fiinta planetara are radacini terestre, in pamant? Evident, sunt constientizate ca istorice si culturale sau spirituale, toate legate de locul nasterii sale terestre. Acest loc nu este o idee sau o inventie a omului ci un spatiu punctual si functional al planetei numit  locul nasterii, locul natal. Aceasta radacina in locul natal desi nu se vede este reala prin ceea ce denumim afectiune fata de locul respectiv, este o radacina energetica, subtila in planul sufletesc al omului radacina care prin natura sa energetica ii da posibilitatea omului sa se deplaseze pe intreg teritoriul planetei dar nu si in afara ei.Omul si copacul sunt frati din punct de vedere energetic, diferenta este ca radacinile copacului il tine in acel loc al nasterii sale pe cand ale omului nu; "sunt radacini umblatoare". Fiecare veti onserva ca oriunde ati merge sentimentul de acasa nu poate fi decat in locul nasterii tale. Oriunde ati merge sunteti considerati venetici adica nu ai locului si asa cum plantele "straine de loc" au nevoie de ingrijiri suplimentare sa cresca sau spatii artificiale si plantele locului smulse sa le faca loc la fel se intampla cu oamenii care se vor inradacina in locuri straine, oamenii locului trebuiesc inlaturati sa le faca loc, inlaturati din activitati sociale, etc. o astfel de situatie nu poate creea decat conflicte si omul care nu este alt locului ca sa fie acceptat va trebui sa dea celorlalti ai locului ceva ce natural in acel loc nu este asemanator cum porumbul, rosiile, etc sunt cultivate pentru ceea ce dau si care natural nu era al locului. Dar oamenii care se vor inradacinati in alte locuri se duc doar cu nevoile lor identice cu ale nativilor si concura la implinirea lor; asta contribuie la o alta redistribuire a rezultatelor muncii comune , la faramitarea lor ceea ce naste din nou conflicte.Cu adevarat sau inradacinat in alte locuri marii creatori de arta sau inventatori de tehnologie , au adus ceva nou si inexistent in locul respectiv pana la ei si sunt considerati ca ai locului, nu s-au nascut acolo dar au nascut acolo ceva in folosul comunitatilor respective , ceva pentru care localnicii sunt mandrii ca s-a nascut in acel loc si isi asuma omul. (mai nou creatorii de arta si tehnologie sunt devansati de fotbalistii si sportivii talentati). Toate aceste consideratii mai reusite sau mai putin reusite le-am facut pentru a sublinia si intarii constienta LEGATURII omului cu locul concret ca pamant punctual , locul natal, spatiul natal fizic. In toata istoria cunoscuta a omenirii  se vede ca "firul rosu" al intregii istorii-tendinta constanta de a dezradacina efectiv omul de pamantul sau natal prin cuceriri violente si deposedari, prin inselaciuni sau cumparari al pamantului natal la propriu. Foarte putini au ajuns sa stapaneasca si posede uriase suprafete de pamant iar locuitorii lor nativi au ajuns muncitori pe propriul pamant. orice resursa in activitatea sociala a oamenilor provine si este a pamantului fizic si lacomia de pamant este activitatea constienta de aceasta unica resursa. Ruperea individului de pamant a fost si sloganul cooperativelor de productie si marilor ferme capitaliste de exploatare a resurselor pamantului . Un dicton spune ca cine isi vinde pamantul natal isi vinde propria integritate ca fiinta si acesta situatie concreta se manifesta in societate. Am vazut istoria si existenta milioanelor de deposedati de ferme de bancile americane cum umblau dezradacinati si la mila violatorilor de suflete, am vazut deposadarile comuniste si milioanele de dezradacinati care se cazau in locuinte tip cabou si-si oferea ;bratele de munca' la edificare socialismului multirateral dezvoltat. Vad cum teritoriul natal sub santajul democratiei si europenismului protector este vandalizat de paduri si resurse ale caror beneficii iau drumul instrainarii si subjugarii nativilor locului. Proprietatea are si un aspect pozitiv acela ca ceea ce este al tau ingrijesti, dar proprietatea colectiva a unui popor este lasata de izbeliste in grija celor platiti sa o pazeasca dar care s-au tranformat in lupi sau in cateii jefuitorilor, catei juridici, catei militari, catei ideologici si catei experiti in finantele si economia jafului. Pamantul este locul natal comun, dar fiecare individ are propriul loc natal terestru, fiecare popor propria identitate terestra si lupta pentru pastrea spiritualitatii si individualitatii culturale a popoarelor este lupta pentru teritoriul lor natal. Comunizarea si globalizarea ca un comunism generalizat  conduce la dazradacinarea cetatenilor de locul lor natal. Un om sau popor fara locul natal si vatra familiei sale, este un om sau popor ratacitor, fara posibilitatea intorcerii"acasa' in locul sau natal ca pamant sfant vazut fizic ca pamant-gradina in care s-a nascut, nu ideatic sau abstractizand filosofic fara substanta locul. Granitele nu sunt linii pe harta ci sfere ale individualizarii si specificitatii spirituale si culturale. Cu turistul nu are nimeni conflict , este dreptul de miscare si libertatea impartasirilor interumane culturale si spirituale. Inteleptul spune ca atunci cand pleci in calatorie intr-un alt oras sau spatiu  colectiv specific , este bine inatai sa-ti gasesti adapost pentru noapte si apoi sa vizitezi orasul; altfel te prinde noaptea  si nu ai unde sa te odihnesti in siguranta fata de umbrele noptii. Un simtamant puternic se naste in mine cand vad acesta 'lume' a dezradacinarilor si dezradacinatilor, acela al faptului ca nu sunt din ea, ca sunt in vizita intr-o lume a cenusiului intristator. Dar pana acum credeam ca este lumea mea! Pana acum nu mi-am cautat loc de inoptat si sunt prins de umbrele noptii; Il caut dar nu-l mai gasesc , locul natal nu mai este natal, este sub tutela si puterea nu stiu cui. Paradoxal nici gandirea nu mai este natala, ncici emotiile nu mai sunt natale, nici simtamintele nu mai sunt 'natale" Oare odata cu locul fizic natal, gradina, curtea si casuta natala mi-au fost luate cu acordul meu si sufletul natal, sufletul copilariei inocente zvapaiate, nebunatice si increzatoare??? Spre ce tinde o astfel de situatie generata de circumstantele sociale oficializate? Spre un singur simtamant ,simtamantul abandonului pamantului, abandonului mamei Geea si fiului ei corpul fizic, adica dorinta de a muri sau a pleca altundeva. Unde habar nu am si oricum oriunde m-as duce locul natal corporal , locul nasterii in spirit si trup, nu este; este al altcuiva  la fel ca pe pamant locuruile sunt ocupate sau se da o batalie crancena pentru ocuparea lor sau pentru extinderea posesiunilor subtile prin indatorare si utile prin exploatare exclusivista. Nici in propria constiinta nu pot face autoafirmari care sa nu fi fost deja facute, si in afirmatiile de sine locurile sunt ocupate! m-am hotarat ,raman cu pamantul , in el sau pe el nu mai conteaza, voi putei pleca asa cum toti mor sau pleaca prin nu stiu ce portale;  eu raman cu planeta sunt cu ea, sunt cu tine. existam individual doar in relatie si daca ar fi sa fie ultima eu raman in relatie cu planeta. Ce putem face este sa o luam de la inceput sa renastem, dar mai intai sa ne recreem gradina nasterii si renasterii noastre spirituale si corporale. Vestea buna este ca nu puteam valoriza ceea ce aveam pana nu am pierdut; ca pierderea regenereaza intentia si intentia edificiul perceptiei, nu putem pierde ceea ce avem sau am avut vreodata. O noua constiinta ia fiinta, constiinta omului si valorii incomensurabile a plenitudinii si frumusetii planetei pamant dintr-o pietricica si floare, ca sa nu-l mai vindem sau batjocorim printr-o exploatare irationala a resurselor sale regenerabile. Veti spune ca in perceptia noastra ceea ce se intampla este tocmai distrugerea ecosistemului planetar si constientei umane de sine statatoare dar va reamintesc ca este doar intunericul dinaintea rasaritului. Nu exista forta mai mare decat intentia si gandul omului neaservit, libertatea iubirii.  Ce sa vorbim de radacini spirituale cand le luam in deradere ca utopii si speculatii filosofice vis a vis de soliditatea indatoriei si interelui mediocru si meschin. Daca sunteti in interes spalati-va pe cap daca puteti cu el; nu puteti nici pe cap nici in cap;  murdareste tot ce atringe si de spalat doar cu apa curata sau spirit curat se poate; ne spalam cu sampoane de murdaria insolubila in apa curata   murdarindu-ne de  mizeriile din sampon ca apoi tot cu apa curata sa ne spalam de sampon. Am vazut ca daca nu gandesc sau gandesc rar si rational raspunsul (*nu din vocatia cauzelor pierdute), resimt doar simtaminte curate , parul nu se mai naclaieste, se intareste si miroase frumos, este suficient pentru spalare un dus rapid pentru praf. Daca nu inghitim "praful in ochi" sau toxinele alimenatre, corpul nu se mai murdareste, radiatia lui energetica este atat de intensa ca vad cum toti copiii sunt sfinti fara sa stie, caci au haloul sfantului pe cap si ca propriul halou nu lasa izeriile sa ma atinga fie ele fizice fie aburelile gandirii fragmentate si irationale. Paradoxul ca daca reusesc sa nu fac "nimic" din ceea ce  faceam in mod obisnuit, cu alte cuvinte in afara sferei nimicului obisnuit este- atentia ,stelele, iarba, soarele si luna, entuziasmul si bucuria si am cu ce sa-mi inlocuiesc obisnuinta nimicului, etc- tot ce incercam sa fac singur, sunt facute  si sunt beneficiarul lor; libertatea ma face liber, iubirea iubitor, inteligenta intelept si bogatia bogat iar viata viu si tineretea tanar: Aaaa.... ce chestie!!! sunt nimic si ele ma fac, ele... inimile , toate mamele mele ca una singura. Nu am stiut pana acum cand traiesc faptul ca am mai multe inimi si mame!!! Centrul  geometri al corpului este buricul si acolo se aude una mai tare ca celalate, dar toate o unica simfonie canta. Mi-am amintit povestea lui Greuceanu si cailor cu mai multe inimi necesari ca sa scape de Ghionoaia!!! Radacini spirituale ale poporului?.Parca in poveste se oprise la un cal cu trei inimi; insemna ca trebuie sa mergem mai departe sa-i activam pe cei cu patru, etc. Toti patru ca unul si-i intrecem pe francezi cu ai lor 4 muschetari, toti cinci ca unul si stergem pe jos cu stelele de pe uniformele si instrumentele militare, toti 6 ca unul si vom reface gradina edenului daca nu o vom distruge complet, si toti 7 ca unul ca sa renuntam la a mai numara misterele existentei si sa in vatam sa traim in uniune, etc; povestea nu are sfarsit , hapy sau tragic. Radacinile bine infipte in sufletele noastre hranesc pomul vietii; sa le dam apa simtamintelor inaltatorae si caldura focului iubirii iar pomul vietii se va ridica triumfator spre cer.Singura granita folositoare este a bunului simt sau decentei puterii care este ratiune-intelepciune. Sufletele avantate se arunca spre ceruri dar am patruns intelesul adanc al pamantului?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu