Un plan spunem ca este determinat de trei puncte. Cum vedem un astfel de plan ?
Functie de unghiul din care-l privim il percepem ca pe o suprafata sau nu-l percepem deloc, caci este fara grosime daca-l privim dintr-un punct aflat in planul respectiv. Daca nu-l percepem nu inseamna ca nu exista, si ca sa-l percepem este necesara schimbarea punctului perceptiei in asa fel ca intre suprafata respectiva si directia din care percepem sa existe un unghi, unghiul perceptiei functie de care perceptia planului difera ca dimensiuni in proiectia perceptiei noastre. Acest punct si unghi al perceptiei este asa numita opinie. In functie de unde si sub ce unghi percepem o realitate plana, sau o imagine, avem pareri diferite in raport cu aceeasi realitate. Parerea noastra devine realitatea noastra, o relitate subiectiva in raport cu obiectivul ei. astfel fiecare om interpreteza ceea ce percepe si-si faureste propria realitate. realitatea fiecaruia este strict obiectiva faurita de el insusi prin raportare la propria perceptie considerata obiectiva. Aceasta consideratie de pe urma (nu tine cont de punctul si unghiul din care percepe) genereaza in comportamentul individului ceea ce numim credinta, sau fanatism in impunerea punctul sau de vedere sau opiniei celorlalti perceptori al aceleiasi realitati perceptive.Credem ca a renunta la opinii este egal cu a fi invinsi, a fi cuceriti de opinii straine sau forte straine. Astfel fiecare isi structureaza o aparare ideatica si emotionala, sistem de aparare in care cea mai buna este atacul. Atacam si suntem atacati permanent si asta ne consuma tot timpul, Nimeni nu asculta opiniile noastre precum nici noi nu ascultam opiniile lor si daca suntem constransi sa le auzim de curiozitate sau de massmedia, o facem doar sa le contestam prin raportarea lor la adevarul nostru care in fapt se reduce la opinie sau credinta. Prin interpretarea perceptiei raportand-o la opinia anterioara ca reper ne creem propria realitate de care evident ii acuzam pe ceilalti pentru ca nu ne este favorabila. Faptul ca realitatea personala nu este favorabila persoanei care se zbate sa o schimbe si imbunatateasca prin mijloacele la dispozitia ei ne arata ca interpretam negativ (o gandim negativ) perceptia personala in raport cu propria persoana. O astfel de atitudine automata de a gandi negativ propria perceptie pare a fi o prostie, dar daca incercam sa gandim pozitiv propria perceptie vom fi considerati ciudati, aiurea sau aerieni, cu capul in nori, inconstienti utopici, nepragmatici, luzeri.De ce se intampla asta este lesne de inteles cand gandirea negativa a perceptirei este generalizata si in raport cu acest punct de vedere orice alta forma a gandirii este aiurea, nereala. Acest conflict din gandire dintre formele pozitive si cele negative ale gandului nu poate fi pacificat fara anularea reciproca, anihilare imposibila relevata de imposibilitatea 'controlului gandirii" Ce este evident rational sa facem in cazul in care suntem prinsi de confruntarea formelor pozitive si a celor negative in contestare reciproca? Pai acesta activitate ne da senzatia si semnificatia unei "linii" directie pe care gandul isi schimba forma generand sensuri opuse. Cand suntem pe "linie" nu o percepem, ceea ce percepem este doar schimbarea sensurilor miscarii pe linie sau "O oscilatie". Emotional aceasta oscilatie o percepem ca "nehotarare" nu simtim o stabilitate a unui sens al miscarii pe linia respectiva sau "un curent constant"; cand credem ca s-a stabilizat curentul , "sensul evenimentelor ca pozitive" imediat si instantaneu sensul se schimba in curegere negativa a evenimentelor in raport cu cel care opercepe. De unde s-a exprimat aforismul ca axioma :" un rau nu vine niciodata singur" si evident completat de " nici un bine nu vine niciodata singur". Paradoxul alternarii sensurilor curgerii evenimentelor gandirii este acela ca pana sa fii constient de sensul in care curg evenimentele el nu se schimba dar cand devii constient deja s-a schimbat ca sens. In 'culmea succesului" incepe insuccesul si la "paroxizmul insuccesului" sensul se schimba.( barbatii se prostitueaza pe culmea succesului lor, iar femeile la paroxizmul disperarii; prostituarea sau prostsituarea se refera la punctul si unghiul din care privesc succesul si esecul). In acest cerc vicios de la succes la insucces si inapoi, sau mai bine spus in acesta oscilatie pe aceeasi axa a gandului, nu exista decat automatism comportamental reactiv si se pate vedea scolastic ca un drum sau cale atat de batura ca s-a transformat intr-un canal ai caror pereti ingusteaxa orizontul oricarei perceptiei. Cel care percepe cand se afla in acest canal adancit si de propria miscare oscilatorie, nu are alt orizont decat cel al rutinei si sperantei de avea orizonturi noi . Schimbarea punctului si unghiului percetiei nu se poate prin structurile de gandire si oscilatiile lor lineare in care nu percepem nici 'linia', nici ' sensul ci doar oscilatia miscarii sau 'lucrarea sa ", adica nu putem schimba ceea ce percepem. ca acesta schimbare sa se produca mai inaintea ei "Punctul si Unghiul" din care percepem trebuie schimbat. Asta corespunde unei atitudini noi in raport cu perceptia individuala; In fata curentului oscilator al gandirii lineare atitudinea (optiune automata, fara efort) este Exaltare sau Negare, ori una ori alta. Ca sa percepem 'linia si oscilatia miscarii lineare" care tinde sa devina curba sau cerc fara a izbuti, noi insine trebuie sa ne 'temperam" putin cate putin exaltarea si negarea gandirii si formelor sale, cu alte cuvinte "sa micsoram amplitutdinea acestei oscilatii" Micsorand amplitudinea vom creste vibratia sau puterea ei. Cu cat amplitudinea este mai mica, fracventa este mai mare (este acelasi gand), si se " formalizeaza" in perceptiea noastra , capata corp vizibil , ceea ce insemna ca privim din alt punct si sub alt unghi gandul. astfel de la cele doua sensuri sau puncte de schimbare a miscarii punctul succesul si punctul insuccesului, intervenind al trilea, noul punct din care percepem avem un plan al perceptiei fara gosime.. realizam ca in fapt cand percepeam doar oscilatia simultana sau esalonata in evenimente formale de o anumita reflecsie emotionala asupra noastra priveam sau percepeam dintr-un punct din planul respectiv si-l percepeam ca linie; ridicandu-ne din plan linia se releva ca suprafata! deci eram cuprinsi intr-o "suprafata" dar o percepem "dinlauntru ei ca linie". Este ca si cum in fata noastra 'linia s-a rotit" si ne-a dezvaluit suprafata ei, dar in fapt "noi am rotit linia oscilatiei sa vedem unde ne aflam", constituindu-ne in si ca planul ei. daca oscilatia era lineara pana acum, cum se percepe in planul sau? evident dezvoltandu-se in doua directii circulare in fiecare punct al planului.Fiecare oscilatie punctuala in substanta planului este circulara oscilatorie cu dublu sens in dimensiunea sa.Care sunt caracteristicile unei astfel de miscari pe care noul nostru punct si unghi al perceptiei releva? Evident ca asemanatoare celor generate de aruncarea unei pietre pe suprfata unui lac linistit, unde catre margini si dinspre margini, un dute-vino al interferentelor undelor celor doua sensuri pana la anularea lor reciproca sau epuizarea impulsuluiinitial. Inca nu suntem in perceptia profunda a lucrurilor sau profunzimea perceptiei. Schimbarea punctului si unghiului din care percepem continua; daca nu continua vom ramane prizonierii imaginilor- situatia prezenta in care tehnica formarii de imagini false (interpretari interesate) este tehnica manipulariii care a inlociut "politica ca interes al cetatii" cu interesul personal. Aparent avem trei puncte al planului si al locului din care percepem dar faptic sunt iar doua puncte deoarece planul prin completitudinea sa este un punct, sau acelasi.(imaginile sunt mereu la fel). Miscarea punctului din care percepem trebuie sa dea da imaginilor planice profunzime, "sa iesim din imagine"(idee, o forma gand, opinii, credinte personale fixate ca realitate personala si colectiva). Ceea ce se releva este miscarea propriului "punct" din care percepem sau constiintei noastre in raport cu perceptia care genereaza constienta sau stiinta. Ce determina acesta miscare? In primul rand presiunea rutinelor, plictiseala. In al doilea rand apiratia libertatii, in al treilea rand presiunea durerii izolarii "de si in" propria perceptie. Sub aceste preiuni si aspiratii se produce fara sa putem stii "cum", se produce pur si simplu, avem brusc o iluminare referitoare la o anume perceptie, ii intelegem brusc ratiunea existentiala sau ordinea sa intrinseca, ordinea ideii, miscarii din imagine sau povestea ei. Cu alte cuvinte aspiratia libertatii si presiunea durerii izolarii in perceptie ca doua forte opuse ne proiecteaza in "profunzimile" percetiei, sau inteligenta generatoare. Spatialitatea perceptiei este data de profunzimea ei! Care este reperul acestei 'profunzimi"? Ca gasim constienta sau sa vedem ca atare, identificam caracteristica acestei profunzimi din explorarea evidentelor de pana acum. Caracteristica este miscarea launtrica a profunzimii sau ceea ce se schimba si produce schimbare in aceatsa miscare a punctului si unghiului din care percepem. Evident ca ceea ce ce schimba prin miscarea punctului perceptiei individuale este "relatia cu ceea ce percepem"; acesta evidenta ne releva ca daca acesta este efectul aceasta este si cuza sau miscarea launtrica din efect, miscarea unita cu efectul ei. Relatia individului care percepe cu propria perceptie este sursa si efectul miscarii sale. ca urmare , daca pana acum percepeam imaginile si evenimentele ca "obiective si independente de noi" , de acum inainte tot ce percepem este "in relatie cu noi" si noi schimbam relatia sau o conservam, schimband sau conservand perceptia. Conservarea psihologic o denumim complacere, complacerea genereaza rutina si rutina plictiseala ajungem la presiune durerii izolarii si suntem constransi prin aspiratia libertatii sa ne "miscam din nou" Schimbarea relatiei, psihologic denumim "de buna voie si nesiliti de nimeni" si acesta buna voie produce miscare in percetie, revelatia potentialului nostru de a o schimba intr-un sens sau altul ca rol individual si consecinte personale.
Nu am demonstrat ceva " nou ", ci am relevat ceea ce "se intampla" Totul este in campul constiintei noastre , la vedere. Impersonal si personal nu sunt denumiri de lucruri ci fundatii ale perceptiei in dinamica sa. Daca este ceva de "ALES" este relatia noastra cu ceea ce percepemca prim pas urmata apoi de stabilirea actiunilor acestei relatii sau stabilirea directiei de actiune in relatie.Mai intai se releva relatia existenta deja generatoare de opinii si credinte fixate; cand asta se "intampla" este semnul unei miscari in constiinta si perceptie; de regula se releva conditionarea si folosirea ca relatie in manifestare automata, se releva 'forte dusmanoase" care ne manipuleaza si constiinta reactioneaza instantaneu intrand in conflict cu "ele". Dar sa revenim, ceea ce releva constienta relatiei este independent de noi sau este un punct si un unghi din care privim; nu releva acest punct realatia noastra de dusmanie??? Nu suntem noi insine dusmanii care se complac in punctul din care percep doar dusmanie? Oare nu suntem noi tiranii prin complacerea in punctul perceptiei respective? Prin reflectarea sau gandirea perceptiei dusmaniei si tiraniei nu absorbim intrupand sau ii dam trup? Care trup ii dam acestei perceptii prin reflectare ei, prin gandirea sau gandul propriu? gandul propriu nu este corpul nostru mental al cari corp fizic este instrumentul sau organul? Asupra carui trup se manifesta efectele acestei gandiri si atitudini relationale? Tot ce facem la orice nivel al fiintei se reflecta asupra corpului prin acumularea in memorie fara selectie a tuturor faptelor bune sau rele. Daca in perceptia noastra este doar conditionare si dusmanie nu insemna ca am considerat aceste forme gand ale sensului uzurii drept relitate obiectiva de necontestat, ca am ramas fixati pe sensul linear al negativitatii blocati? Doar prin rotirea directiei lineare vedem planul sau imaginea apoi prin profunzime, relatia, apoi prin decizie sa o schimbam sau prin presiunea consecintelor vom fi constransi sa o facem. Triunitatea este un mijloc al constientei, mijloc activ nu reactiv in perceptie, deci in miscarea din campul constiintei sau stiintei totale. Acesta triunitate intelectuala si scolastica este reflecatrea unei triunitati vii, tatal, mama si fiul, tatal, fiul si sfantul duh, Tata, mama si fiul sunt in perceptie si interpetarea perceptiei; unde ne incurcam este la "sfantul duh". este o indicatie a constientei ca daca gresim fata de tata ,mama, fiu, suntem iertati , dar daca gresim fata de sfantul duh nu se iarta nici in cer nici pe pamant ( nici in minte-gandire nici in corp-individual-colectiv). Un copil poarta in sine talentele si defectele, radiatiile constiintei tatalui si mamei sale dar si sfantul duh. Atribuirea caracteristicii de "sfant" este opera perceptiei si constientei a ceea ce este, adica a perceptiei inteligente. "Duh" este termenul arhaic folosit pentru a identifica gandul, (duhuri rele- ganduri rele; duhuri bune -ganduri bune); Este considerat sfant tot ce vine de la Dumnezeu Creaorul cerului si pamantului ; care este gandul sfant? Ce este universal sfant? Explorati propria constiinta si stiinta, propriile fapte nevazute, invatam explorand si jucandu-ne; a explora perceptia si miscarea ei insemna a explora reflecsia simetrica si antisimetrica a propriilor fapte. Triuniunea scolstica Dumnezeu-Cristos-Om este dinamica oricarei explorari. Coincidentele si sincronicitatea sunt primele instrumente ale explorarii sau dinamizarii ei."Las-o asa, mergi mai departe' , imi spun eu mie, doar mersul este folositor, totul este spirit, totul este miscare; pana la exprimarea complexului simtamintelor sfinte este drum lung, fara sfarsit si tocmai acest fapt ne da utilitate indiferent de "punctul' in care ne aflam. Cineva spunea ca "daca nu gandesti in viitor , te sufoca trecutul"- iata presiunea mersului . Viitorul este in profunzimea percetiei inteligente. Ceea ce percepem este trecutul iar viitorul "vine" din profunzimea nevazuta a inteligentei din perceptie ; astfel traim in viitor si murim in trecut este evidenta in manifestare si coincidenta prezentului.
Functie de unghiul din care-l privim il percepem ca pe o suprafata sau nu-l percepem deloc, caci este fara grosime daca-l privim dintr-un punct aflat in planul respectiv. Daca nu-l percepem nu inseamna ca nu exista, si ca sa-l percepem este necesara schimbarea punctului perceptiei in asa fel ca intre suprafata respectiva si directia din care percepem sa existe un unghi, unghiul perceptiei functie de care perceptia planului difera ca dimensiuni in proiectia perceptiei noastre. Acest punct si unghi al perceptiei este asa numita opinie. In functie de unde si sub ce unghi percepem o realitate plana, sau o imagine, avem pareri diferite in raport cu aceeasi realitate. Parerea noastra devine realitatea noastra, o relitate subiectiva in raport cu obiectivul ei. astfel fiecare om interpreteza ceea ce percepe si-si faureste propria realitate. realitatea fiecaruia este strict obiectiva faurita de el insusi prin raportare la propria perceptie considerata obiectiva. Aceasta consideratie de pe urma (nu tine cont de punctul si unghiul din care percepe) genereaza in comportamentul individului ceea ce numim credinta, sau fanatism in impunerea punctul sau de vedere sau opiniei celorlalti perceptori al aceleiasi realitati perceptive.Credem ca a renunta la opinii este egal cu a fi invinsi, a fi cuceriti de opinii straine sau forte straine. Astfel fiecare isi structureaza o aparare ideatica si emotionala, sistem de aparare in care cea mai buna este atacul. Atacam si suntem atacati permanent si asta ne consuma tot timpul, Nimeni nu asculta opiniile noastre precum nici noi nu ascultam opiniile lor si daca suntem constransi sa le auzim de curiozitate sau de massmedia, o facem doar sa le contestam prin raportarea lor la adevarul nostru care in fapt se reduce la opinie sau credinta. Prin interpretarea perceptiei raportand-o la opinia anterioara ca reper ne creem propria realitate de care evident ii acuzam pe ceilalti pentru ca nu ne este favorabila. Faptul ca realitatea personala nu este favorabila persoanei care se zbate sa o schimbe si imbunatateasca prin mijloacele la dispozitia ei ne arata ca interpretam negativ (o gandim negativ) perceptia personala in raport cu propria persoana. O astfel de atitudine automata de a gandi negativ propria perceptie pare a fi o prostie, dar daca incercam sa gandim pozitiv propria perceptie vom fi considerati ciudati, aiurea sau aerieni, cu capul in nori, inconstienti utopici, nepragmatici, luzeri.De ce se intampla asta este lesne de inteles cand gandirea negativa a perceptirei este generalizata si in raport cu acest punct de vedere orice alta forma a gandirii este aiurea, nereala. Acest conflict din gandire dintre formele pozitive si cele negative ale gandului nu poate fi pacificat fara anularea reciproca, anihilare imposibila relevata de imposibilitatea 'controlului gandirii" Ce este evident rational sa facem in cazul in care suntem prinsi de confruntarea formelor pozitive si a celor negative in contestare reciproca? Pai acesta activitate ne da senzatia si semnificatia unei "linii" directie pe care gandul isi schimba forma generand sensuri opuse. Cand suntem pe "linie" nu o percepem, ceea ce percepem este doar schimbarea sensurilor miscarii pe linie sau "O oscilatie". Emotional aceasta oscilatie o percepem ca "nehotarare" nu simtim o stabilitate a unui sens al miscarii pe linia respectiva sau "un curent constant"; cand credem ca s-a stabilizat curentul , "sensul evenimentelor ca pozitive" imediat si instantaneu sensul se schimba in curegere negativa a evenimentelor in raport cu cel care opercepe. De unde s-a exprimat aforismul ca axioma :" un rau nu vine niciodata singur" si evident completat de " nici un bine nu vine niciodata singur". Paradoxul alternarii sensurilor curgerii evenimentelor gandirii este acela ca pana sa fii constient de sensul in care curg evenimentele el nu se schimba dar cand devii constient deja s-a schimbat ca sens. In 'culmea succesului" incepe insuccesul si la "paroxizmul insuccesului" sensul se schimba.( barbatii se prostitueaza pe culmea succesului lor, iar femeile la paroxizmul disperarii; prostituarea sau prostsituarea se refera la punctul si unghiul din care privesc succesul si esecul). In acest cerc vicios de la succes la insucces si inapoi, sau mai bine spus in acesta oscilatie pe aceeasi axa a gandului, nu exista decat automatism comportamental reactiv si se pate vedea scolastic ca un drum sau cale atat de batura ca s-a transformat intr-un canal ai caror pereti ingusteaxa orizontul oricarei perceptiei. Cel care percepe cand se afla in acest canal adancit si de propria miscare oscilatorie, nu are alt orizont decat cel al rutinei si sperantei de avea orizonturi noi . Schimbarea punctului si unghiului percetiei nu se poate prin structurile de gandire si oscilatiile lor lineare in care nu percepem nici 'linia', nici ' sensul ci doar oscilatia miscarii sau 'lucrarea sa ", adica nu putem schimba ceea ce percepem. ca acesta schimbare sa se produca mai inaintea ei "Punctul si Unghiul" din care percepem trebuie schimbat. Asta corespunde unei atitudini noi in raport cu perceptia individuala; In fata curentului oscilator al gandirii lineare atitudinea (optiune automata, fara efort) este Exaltare sau Negare, ori una ori alta. Ca sa percepem 'linia si oscilatia miscarii lineare" care tinde sa devina curba sau cerc fara a izbuti, noi insine trebuie sa ne 'temperam" putin cate putin exaltarea si negarea gandirii si formelor sale, cu alte cuvinte "sa micsoram amplitutdinea acestei oscilatii" Micsorand amplitudinea vom creste vibratia sau puterea ei. Cu cat amplitudinea este mai mica, fracventa este mai mare (este acelasi gand), si se " formalizeaza" in perceptiea noastra , capata corp vizibil , ceea ce insemna ca privim din alt punct si sub alt unghi gandul. astfel de la cele doua sensuri sau puncte de schimbare a miscarii punctul succesul si punctul insuccesului, intervenind al trilea, noul punct din care percepem avem un plan al perceptiei fara gosime.. realizam ca in fapt cand percepeam doar oscilatia simultana sau esalonata in evenimente formale de o anumita reflecsie emotionala asupra noastra priveam sau percepeam dintr-un punct din planul respectiv si-l percepeam ca linie; ridicandu-ne din plan linia se releva ca suprafata! deci eram cuprinsi intr-o "suprafata" dar o percepem "dinlauntru ei ca linie". Este ca si cum in fata noastra 'linia s-a rotit" si ne-a dezvaluit suprafata ei, dar in fapt "noi am rotit linia oscilatiei sa vedem unde ne aflam", constituindu-ne in si ca planul ei. daca oscilatia era lineara pana acum, cum se percepe in planul sau? evident dezvoltandu-se in doua directii circulare in fiecare punct al planului.Fiecare oscilatie punctuala in substanta planului este circulara oscilatorie cu dublu sens in dimensiunea sa.Care sunt caracteristicile unei astfel de miscari pe care noul nostru punct si unghi al perceptiei releva? Evident ca asemanatoare celor generate de aruncarea unei pietre pe suprfata unui lac linistit, unde catre margini si dinspre margini, un dute-vino al interferentelor undelor celor doua sensuri pana la anularea lor reciproca sau epuizarea impulsuluiinitial. Inca nu suntem in perceptia profunda a lucrurilor sau profunzimea perceptiei. Schimbarea punctului si unghiului din care percepem continua; daca nu continua vom ramane prizonierii imaginilor- situatia prezenta in care tehnica formarii de imagini false (interpretari interesate) este tehnica manipulariii care a inlociut "politica ca interes al cetatii" cu interesul personal. Aparent avem trei puncte al planului si al locului din care percepem dar faptic sunt iar doua puncte deoarece planul prin completitudinea sa este un punct, sau acelasi.(imaginile sunt mereu la fel). Miscarea punctului din care percepem trebuie sa dea da imaginilor planice profunzime, "sa iesim din imagine"(idee, o forma gand, opinii, credinte personale fixate ca realitate personala si colectiva). Ceea ce se releva este miscarea propriului "punct" din care percepem sau constiintei noastre in raport cu perceptia care genereaza constienta sau stiinta. Ce determina acesta miscare? In primul rand presiunea rutinelor, plictiseala. In al doilea rand apiratia libertatii, in al treilea rand presiunea durerii izolarii "de si in" propria perceptie. Sub aceste preiuni si aspiratii se produce fara sa putem stii "cum", se produce pur si simplu, avem brusc o iluminare referitoare la o anume perceptie, ii intelegem brusc ratiunea existentiala sau ordinea sa intrinseca, ordinea ideii, miscarii din imagine sau povestea ei. Cu alte cuvinte aspiratia libertatii si presiunea durerii izolarii in perceptie ca doua forte opuse ne proiecteaza in "profunzimile" percetiei, sau inteligenta generatoare. Spatialitatea perceptiei este data de profunzimea ei! Care este reperul acestei 'profunzimi"? Ca gasim constienta sau sa vedem ca atare, identificam caracteristica acestei profunzimi din explorarea evidentelor de pana acum. Caracteristica este miscarea launtrica a profunzimii sau ceea ce se schimba si produce schimbare in aceatsa miscare a punctului si unghiului din care percepem. Evident ca ceea ce ce schimba prin miscarea punctului perceptiei individuale este "relatia cu ceea ce percepem"; acesta evidenta ne releva ca daca acesta este efectul aceasta este si cuza sau miscarea launtrica din efect, miscarea unita cu efectul ei. Relatia individului care percepe cu propria perceptie este sursa si efectul miscarii sale. ca urmare , daca pana acum percepeam imaginile si evenimentele ca "obiective si independente de noi" , de acum inainte tot ce percepem este "in relatie cu noi" si noi schimbam relatia sau o conservam, schimband sau conservand perceptia. Conservarea psihologic o denumim complacere, complacerea genereaza rutina si rutina plictiseala ajungem la presiune durerii izolarii si suntem constransi prin aspiratia libertatii sa ne "miscam din nou" Schimbarea relatiei, psihologic denumim "de buna voie si nesiliti de nimeni" si acesta buna voie produce miscare in percetie, revelatia potentialului nostru de a o schimba intr-un sens sau altul ca rol individual si consecinte personale.
Nu am demonstrat ceva " nou ", ci am relevat ceea ce "se intampla" Totul este in campul constiintei noastre , la vedere. Impersonal si personal nu sunt denumiri de lucruri ci fundatii ale perceptiei in dinamica sa. Daca este ceva de "ALES" este relatia noastra cu ceea ce percepemca prim pas urmata apoi de stabilirea actiunilor acestei relatii sau stabilirea directiei de actiune in relatie.Mai intai se releva relatia existenta deja generatoare de opinii si credinte fixate; cand asta se "intampla" este semnul unei miscari in constiinta si perceptie; de regula se releva conditionarea si folosirea ca relatie in manifestare automata, se releva 'forte dusmanoase" care ne manipuleaza si constiinta reactioneaza instantaneu intrand in conflict cu "ele". Dar sa revenim, ceea ce releva constienta relatiei este independent de noi sau este un punct si un unghi din care privim; nu releva acest punct realatia noastra de dusmanie??? Nu suntem noi insine dusmanii care se complac in punctul din care percep doar dusmanie? Oare nu suntem noi tiranii prin complacerea in punctul perceptiei respective? Prin reflectarea sau gandirea perceptiei dusmaniei si tiraniei nu absorbim intrupand sau ii dam trup? Care trup ii dam acestei perceptii prin reflectare ei, prin gandirea sau gandul propriu? gandul propriu nu este corpul nostru mental al cari corp fizic este instrumentul sau organul? Asupra carui trup se manifesta efectele acestei gandiri si atitudini relationale? Tot ce facem la orice nivel al fiintei se reflecta asupra corpului prin acumularea in memorie fara selectie a tuturor faptelor bune sau rele. Daca in perceptia noastra este doar conditionare si dusmanie nu insemna ca am considerat aceste forme gand ale sensului uzurii drept relitate obiectiva de necontestat, ca am ramas fixati pe sensul linear al negativitatii blocati? Doar prin rotirea directiei lineare vedem planul sau imaginea apoi prin profunzime, relatia, apoi prin decizie sa o schimbam sau prin presiunea consecintelor vom fi constransi sa o facem. Triunitatea este un mijloc al constientei, mijloc activ nu reactiv in perceptie, deci in miscarea din campul constiintei sau stiintei totale. Acesta triunitate intelectuala si scolastica este reflecatrea unei triunitati vii, tatal, mama si fiul, tatal, fiul si sfantul duh, Tata, mama si fiul sunt in perceptie si interpetarea perceptiei; unde ne incurcam este la "sfantul duh". este o indicatie a constientei ca daca gresim fata de tata ,mama, fiu, suntem iertati , dar daca gresim fata de sfantul duh nu se iarta nici in cer nici pe pamant ( nici in minte-gandire nici in corp-individual-colectiv). Un copil poarta in sine talentele si defectele, radiatiile constiintei tatalui si mamei sale dar si sfantul duh. Atribuirea caracteristicii de "sfant" este opera perceptiei si constientei a ceea ce este, adica a perceptiei inteligente. "Duh" este termenul arhaic folosit pentru a identifica gandul, (duhuri rele- ganduri rele; duhuri bune -ganduri bune); Este considerat sfant tot ce vine de la Dumnezeu Creaorul cerului si pamantului ; care este gandul sfant? Ce este universal sfant? Explorati propria constiinta si stiinta, propriile fapte nevazute, invatam explorand si jucandu-ne; a explora perceptia si miscarea ei insemna a explora reflecsia simetrica si antisimetrica a propriilor fapte. Triuniunea scolstica Dumnezeu-Cristos-Om este dinamica oricarei explorari. Coincidentele si sincronicitatea sunt primele instrumente ale explorarii sau dinamizarii ei."Las-o asa, mergi mai departe' , imi spun eu mie, doar mersul este folositor, totul este spirit, totul este miscare; pana la exprimarea complexului simtamintelor sfinte este drum lung, fara sfarsit si tocmai acest fapt ne da utilitate indiferent de "punctul' in care ne aflam. Cineva spunea ca "daca nu gandesti in viitor , te sufoca trecutul"- iata presiunea mersului . Viitorul este in profunzimea percetiei inteligente. Ceea ce percepem este trecutul iar viitorul "vine" din profunzimea nevazuta a inteligentei din perceptie ; astfel traim in viitor si murim in trecut este evidenta in manifestare si coincidenta prezentului.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu