Strabunii nostri sunt oameni cu o mare putere dar cu putin discernamat;
gandirea lor nu este fragmentata inca si le confera mare putere creatoare; lipsa discernamantului insa determina folosirea puterii lor de dragul puterii, pentru demonstrarea ei, confruntare intre ei, pentru impunerea ei celorlati semeni. Au considerat 'puterea' personala si au ajuns la generarea "nevoii de putere personala". "Puterea personala" ca acumulare implica o sursa exterioara de putere de la care sa acumulezi 'plusuri de putere", implica "formalizarea puterii" pentru a o demonstra celorlalti semeni. Unica sursa de 'putere reala erau proprii semeni si astfel s-a ajuns la inchipuirea de mijloace si strategii pentru :"furtul de putere". Cum puterea strabunilor in intregimea gandirii era egala s-a manifestat obsesia puterii personale prin ideea "naturaletii sau firescului" ca puterile egale sa se confrunte pentru suprematie, s-a generat ideea confruntarii sau conflictului ca "sursa de evolutie sociala", ("lupta contrariilor conduce la evolutie"). Astfel a aparut ideea suprematiei "razboinicului" si 'arta razboiului",o seama de ritualuri violente denumite strategiile razboiului, prin care sa se diminueze puterea semenilor si acumuleze personal de anumiti indivizi indemanatici in inselaciunea starii naturale a fiintelor prin generarea de imagini in care razboinicul este puternic si ceilalti slabi, vulnerabili, neajutorati fara suportul lor; a aparut dependenta de razboinici si punerea lor in fruntea comunitatilor, "la conducere". Astfel "lupta dintre razboinici" s-a rafinat atat ca mijloace cat si ca strategie si a generat o 'societate" in care confruntarea dintre membrii ei si concurenta intre comunitati este sensul unicei activitati. Astfel societatea de astazi este "creatia lor", a strabunilor, iar evolutia sociala este evolutia mijloacelor si strategiilor confruntarii dintre oameni si am ajuns sa 'vedem" cum orice noua descoperire stiintifica este "o noua arma". Confruntarile exterioare sunt usor de perceput si asta conduce la anihilare reciproca (puterea fiind egala) si s-a ajuns la strategia inarmarilor si echilibrarea lor, la doua puteri colective care nu au alta activitate decat a pazi adversarul ca sa nu incalce echilibrul inarmarilor. daca echilibrul este incalcat atuci puterea care il incalca imediat ataca pe cel mai slab. Aceasta consecinta a razboiului exterior si a cursei inarmarilor (confruntare in plan tehnologic) a condus la trecerea in plan secund al razboinicului si elevarea "savantului" in conducerea comunitatilor. Astfel razboinicul trebuia sa-si manifeste obsesia in controlul savantilor si sa transmute activitatea lor in planul ascuns al serviciilor de informatii, si al manipularii emotionale si mentale, in planul launtric individual. S-a ajuns la controlul gandirii, lupta ideilor si excrocheriile sentimentale , la religie si politica.Am prezenta esalonat aceste manifestari si directii dar "vedeti"-le simultane, ca doua directii sincrone si simultane in "lupta pentru putere" ; s-a pornit fie de la lupta fizica intre strabuni si s-a ajuns la "lupta stiintifica dintre savanti" in cursa inarmarilor , fie de la religie si politica si s-a ajuns la "lupta dintre specialistii in imagine" lupta dintre "psihologi' ca savanti ai manipularilor emotionale si mentale prin creerea de imagini sau informatii manipulatoare a maselor din comunitati. Lupta pentru putere s-a desfasurat si in domeniul economic al comercializarii resurselor si mijloacelor "depasite moral pentru razboinici". (ex: tehnologia informatica a devenit 'civila' doar cand armatele aveau tehnologii superioare; ceea ce devenise 'inferior' se exploata comercial prin vanzarea lor "inferiorilor civili", atragandu-se resursele muncii lor tot in domeniul militar). Acum sa revenim la inceputurile confruntarii dintre strabuni; evident ca explorarea cailor puterii personale i-a condus pe unii la constiinta inutilitatii ei ca acumulare si la constiinta propriei puteri individuale naturale a gandirii nefragmentate care depasea in mod devastator orice putere acumulata prin fragmentarea ideologica formalizata conceptual si tehnologic ca urmare a fragmentarii launtrice din gandire. Tot strabunii nostri sunt, cei care explorau direct cel mai desavarsit mijloc in existenta, propria fiinta si ii cunoastem astazi ca 'maestrii' sau "invatatori", "vizionarii" fiecarei etape in organizarea societatii, cei care au o viziune clara a sensului firesc (original, natural) in univers al exprimarilor umane individuale si colective. Invatatura lor a fost mereu pervertita si combatuta sau deturnata de la sensul ei in folosul razboinicilor savanti - in tehnologie sau psihologie- sau soldati. razboiul real este al oamenilor de stiinta -razboi informatic- si al psihologilor- razboiul psihologic sau "vanatoarea de vrajitoare" ; razboinicul individual a ajuns fara putere, un soldat care nu stie pentru cine si de ce moare in confruntari. Este evident ca cel care a initiat confruntarea pentru putere este un individ, interes personal, dar desfasurarea confruntarilor sale l-a transformat in instrument fara valoare si putere individuala, victima propriei gandiri, si puterea s-a transferat echipelor leader, cardasiilor conducatoare in care individul este lipsit de valoare, evolutiea in ierarhie este prin "saparea' superiorului pana la eliminarea lui economica si fizica" si 'miza colectiva" este legea impersonala a cardasilor. De la puterea personala s-a ajuns la "impersonalizarea puterii"; "unde dai si unde crapa". Obsesia puterii personale a condus la pierderea oricarei puteri personale sau robotizarea individului. obsesia puterii personale a condus la relevarea unicei puteri cea a comunitatii umane in intregimea sa expresiva, putere pe care o simtim ca lipsa de putere personala, ca putere oarba asupritoare si conditionala, in fata careia cu totii trebuie sa supravietuim fara a reusi vreunul, puterea timpului sau banilor.De aici, la lupta pentru timp sau nemurire si pentru bani, nu este decat o reverberatie a trecutului structurilor de putere create de lupta pentru putere individuala a starabunilor.Iata de ce intelegerea sau clarviziunea "timpului' ca ceea ce el este , capata cotonatiile importantei hotaratoare in existenta. Cand spun 'timp' spun "cunoastere", structura de organizare a gandirii despre sine, lume si natura, sau "sistemul". Partidele 'antisistem" care au crescut electoral releva constiinta irationalitatii sistemului social comunitar initiat si dezvoltat de strabuni si au ideologia 'rechizitoriului consecintelor" sale. dar ceea ce inca nu se manifesta este tocmai mijlocul prin care putem 'rezolva" consecintele sale, sau eludarea "dezastrului iminent" la care "sistemul" conduce. Prin "razboiul" cu "sistemul" - sau timpul- cunostere-gandire ca structura informationala-orgazitionala, doar il intretinem; Boicotul sistemului este dificil din moment ce nu putem sa nu facem ceva si ceea ce ne sta la indemana ca informatie si facere este chiar sistemul. (fiecare face ce stie si ceea ce stie fiecare este sistemul). O noua directie de actiune implica o noua cunoastere; o noua cunoastere tot informatie este si orice informatie apartine timpului, trecutului. Astfel, iata de ce insist si dau greutate "rememorarii" individuale pana la primul strabun individual sau Tata- izvorul existentei individuale- pentru ca informatia Tata-lui este vie, este calea biologica primordiala din existenta, dinaintea obsesiei puterii individuale in fapt sursa puterii oricarui individ. Cand individul (nu persoanasistemului) isi descopera propria sursa de putere vie inepuizabila- tatal cu care unit este- inceteaza sa mai fure putere de la ceilalti ca urmare a constiintei efemeritatii ei care conduce in final la pierderea oricarei puteri individuale sau negarea puterii individuale vii- viata si obsesia regasirii ei dupa moarte sau prin moarte ceea ce explica de ce moartea este mijlocul in existenta razboinicului- prin moarte informationala-emotionala numita depresie sau tristete, moarte economica numita faliment, si in final eliminarea fizica sau crima, mijloacele prin care se elimina concurentii la putere. Afirm si sustin ca informatia vie este in constiinta si memoria noastra si o denumim adn tacut orin faptuml ca nu este expresiv a in nivelul constiintei de lucru , memoriei de lucru, interfata sociala; nu este reflectata in activitatea sociala sau mediul emotional colectiv. Asta afirmam prin "omul reflecta societatea dar societatea nu-l reflecta". Ceea ce societatea reflecta omului la televizor,filme, scola, religie, politica, etc, este sistemul cunosterii si organizarii informationale generate de "obsesia puterii personale a strabunilor" care s-a diversificat si acaparat toate nivelurile constientei de sine si ca urmare activitatea colectiva, s-a colectivizat. Reelevand cunoastrea "maestrilor", 'ghizilor spirituali' dar mai ales a "invatatorilor fiecarei comunitati-popor" ("sa bei apa din locul in care te-ai nascut' se refera la 'cartea neamului si unicitatea izvorului sau de aspiratii si sublime inpiratii si simtaminte care conduc la "universalitatea existentei si pacificare intercomunitati" ) relevam acea cunoastere in expresie comunitara ca specificitatile comunitare culturale. Globalizarea ca proces de impunere a unui unic model existential (modelul interesului-dobanda, "american way of life" nu va conduce decat la confruntare deschisa generalizata, ('atunci cand toti vor vorbi de mine'- constienta unicului spirit planetar, fiul omului- este semnul ca sfarsitul e aproape). Globalizarea este un concep irational din moment ce noi traim pe acelasi glob, globalizam globul sau impunem globului un unic model exitential? Constiinta globala este constiinta originala in care diversitatea si diferitul este expresia incomensurabilei frumuseti si armonii planetare a carei fiziologie o denumim ecosistem natural. Aceasta constiinta naturala a naturii in manifestare sociala planetara releva sensul adevaratei globalizari prin specificitatile culturale ale intelepciunii popoarelor sau culturii viului universal in care toleranta compasiunea si respectul specificitatilor garanteaza libertatea comunitatilor si indivizilor in care reflectarea sociala a omului asa cum este El in originea sa nepervertita de obsesii ii permite prin feed-back sa-si desavarseasca mediul existential sau casa spiritului sau unic -corpul individual si social - si desavarsirea ambientului natural sau gradina raiului in care renaste in vecinicie in fluxul fenomenelor transformarilor reversibile ale viului pana la crestrea vitezei gandului sau, la viteza "inceputului existentei sale" in care acesta reversibilitate face ca timpul sa inceteze.modalitatea timpului este gresita nu fiinta umana desavarsita precum toate cele din universul creatiei desavarsite sunt. "Desavarsirea" in constiinta este activitatea ei in existenta fizica sau obiectivata in dinamica formal , viata launtrica a fiecarei existente, ratiunea sa existentiala. Detractorii vor repeta asa cum stiu cel mai bine sa repete ce nu le apartine informational, ' ce desavarsire nebunule, chiorule, utopicule,etc, si chiar daca ar fi asa pana cand s-ar face asta, ar conduce la stagnare la un moment dat la blocare ,nu poate merge la infinit". Le raspund ; 'pentru cel mic doar micimi exista, pentru limitat doar limite" Nu stiu pana 'unde' si nici nu are relevanta raspunsul, relevanta este actiunea si consecintele unei astfel de viziuni care se obiectiveaza ca vederea fostilor orbi! Cu o astfel de viziune-vedere (reflectata in perceptie, in societate) cum am trai, cum ne-am comporta in existenta, cum ne-am simti in existenta, intreb la randul meu si astept raspuns. Invatatorii nu au cunoscut moartea sunt astazi asa cum au fost intotdeauna si nu sunt superiorii vostrii ci doar treziti care trezesc; ei inlocuiesc "sfarsitul lumii' cu sfarsitul timpului sau facaturii modalitatii irationale a interactiunilor umane, eri releva sensurile originilor nealterate si vii care ne sustin si astazi caci altfel nu am mai fi "in viata si exitenta", nu s-ar mai naste copii sau "feti frumosi" pamantul nu ar mai rodi-om. Cunoasterea si experienta razboiului irational dintre oameni arata ca, acaparati de lupta dintre ei oamenii nu mai acorda atentie planetei si naturii sale , vietii sale lautrice , fiziologiei sale denumite ecologie sistemica, sau armoniei expresiilor autointretinute in reciprocitatea sustinerii existentiale prin interactiuni si schimburi corecte , prin simbioza naturii care combate si invinge entropia razboiului distructiv al confruntarilor, si ca, fara atentia, recunoasterea plenitudinii si incomensurabilei sale frumuseti, si respectul sau , planeta se desertifica, se degradeaza , se pietrifica, devine un pamant la care oricat ai lucra roduri nu va mai da (ex. planeta Marte, planeta unei inalte civilizatii omenesti tehnologice si culturale in care ideologia confruntarii a adus-o in starea de astazi, sau planeta Vulcan ale carui urme le cunoastem astazi ca "centura de asteroizi"). Acea "devenire" o aduce in starea circumstantiala in care 'alte forte" din univers se simt bine hranindu-se din energia eliberata prin moartea indivizilor si planetei lor, dar astfel isi sapa propriul mormant prin epuizarea resurselor vii ale planetelor; astfel s-au rafinat si nici nu ne lasa sa traim ,nici sa murim, ne cultiva cum cultivam in fermele de animale, le clonam si hormonizam sa dea carne mai multa! Stiintifico-fantastic? raspunsul il veti primi doar de la propria RA-tiu-neee! Invatatura viului este invatatura fiecaruia si nu o poate gasi decat in propria constiinta "reintregita sau elevata" caci nu a fost niciodata fragmentata decat imaginar, iar ramasitele fragmentarii le cunoastem ca 'dialog interior" automat; fara oprirea lui la sau dupa dorinta, "claritatea interioara-constiinta elevata" sunt doar teorii utopice de care omul"normal' nu trebuie sa-si prinda mintea sa nu o piarda, este amentntat cu 'spalarea creierului"; Nu inteleg ce ar fi rau daca si creierul din cand in cand ar fi spalat de rutina prostiei sau minciunilor violatoare?!!! Treptele cunoasterii nu pot fi urcate daca nu te speli de cea veche si ramai pe treapta rutinei in care te simti in siguranta fara sa fii!!! Nu exista un sfarsit al treptelor , urcatul este folositor iar odihna prelungita intr-un loc rau nu este binefacatoare urcatorului; sunt locuri rele ale cunoasterii si locuri bune, trepte care te sustin si trepte care te leaga, Ca si pe drumurile pe care le parcurgem, in locurile rele avem sentimentul urgentei parasirii lor, o nerabdare de a pleca si in cele bune nu mai vrem sa plecam, ne lenevim sub caldura lor protectoare. Opriti-va sa va incalziti si plecati repede cand va grabiti, dar niciodata nu stagnati, desavarsirea este calea nu scopul. strabunii mei s-au nascut in periodele de apocalipsa sau transformare fie formala a aceleiasi modalitati fie profunda ca directie, unii sunt in societatea actuala si altii in incepututrile pamatului; in 'apocalipse' nascandu-se nu s-au putut agata de ceva fara sa piarda imediat, au fost nevoiti sa se inoiasca mereu si s-au tot inoit pana au devenit "intelectualii" generatiilor lor. Unii erau denumiti ca interlectuali vedani, altii daci, alti izraeliti, altii budisti, alti crestini, etc; altii ca razboinici au fost denumiti maghiari, altii nibelungi, mongoli, altii celti, altii romani, egipteni, samani sau vrajitori tolteci, eretici sau buni de ars pe rug si dat la lei spre hrana.etc. S-au straduit cat au putut si ei sa incurce cat mai mult existenta comunitatilor lor si uneori au nimerit-o cu indrumarea lor. Dar astazi toti trebuie sa incete obsesia controlului lor asupra mea si sa asculte si interpreteze muzica pe care le-o cant, muzica Iu-bi-reee, si ca pe un dirijor sa ma asculte spre binele comun si coexistenta pasnica. Eu sunt in viata si am libertate de decizie, ei sunt in moarte si chiar daca au putere mare nu pot decat sa execute ca nu au ochi sa vada pe pamant iar unde vad ei trebuie sa-mi transmita mie ca sa anticipez gropile si fundaturile spre ocolirea lor, astfel ii voi conduce in intregimea "Cercului vietii fara sfarsit", iar daca imi vor impune dominatia lor vom sfarsi cu totii in prapastia prostiei sinucigase. Intelept sau nu , vizionar sau nu, asa cum sunt in slabiciunea vulnerabilitatii mele, vad totul. Cel mai mic si cel mai vulnerabil in armonia fortelor univesale are puterea deciziei; toate fortele din univers asculta de comanda vulnerabilului om biologic, nu se pot opune ei spre desavarsirea tuturor in expresie vie. Adevarat putere slujeste pe cel vulnerabil si slab in ratiunea desavarsiri ei expresive in dinamica arnonica a oricarei intregimi sau unicitati, completitudini. Mai mult chiar, omul este garantul existentei tuturor fortelor in eistenta universului fizic ca expresie a armoniei lor , este izvor al tuturor sau parintele universului fizic asa cum il vedem cu toate energiile si formele continute care-l nu-l pot reflecta niciodata ca intregime creativa si inepuizabil izvor. Doar poetii si muzicienii mai nimeresc cate odata condensarea rostirii lor in care sa exalte cele mai mari profunzimi si inaltimi ale existentei regenerandu-le expresia universalitatii lor. Cand vor disparea poetii si muzicienii aspiratiile regeneratoare ale universului intreg vor disparea si robotizarea tehnologica va contura conceptul de neant si haos in forme supertehnologizate , formele cenuselor din care pasarea Pheonix a gandirii umane vii va renaste mereu. Nu este obligatopriu sa atingem extremele, ne-am plictisit de ele deja, constiinta noua si straveche a inceputului si sfarsitului in acelasi timp ne releva normalitatea armoniei in care putem face prostii sau minunatii dar si putem repara imediat greselile sa nu ajunga pacate(obisnuinte-rutine) si putem si tempera focul care arde totul spre paza si protectia tuturor expresiilor vii universale si constiinta desavarsirii lor . Omul este protector, fara el universul viu (biologic) , creatia lui, nu exista si protejarea creatiei viului este ratiune existentiala a creatorului. Ca sa conchid aforistic "viu la viu nu face rau", strabunii mei recunoscuti ca vii nu mai imi fac rau ca sa le recunosc existenta raului facut spre vindecare si reparare. Strabunii sunt tatii si mamele mele si eu sunt unicul lor fiu si tata nenascut inca. Cercul vietii este inchis, am inchis toate cercurile ramase deschise ca linii cu sens oscilator si nehorat al datului cu capul de un perete apoi de cel opus, am presat samburele pana zburat din coaja sa, din coconul protector; unde a zburat? Habar nu am; nu ar avea unde decat in imensitatea incojuratoare a spatiului libertatii In Dumnezeu. Drum bun cale nebatatorita!
gandirea lor nu este fragmentata inca si le confera mare putere creatoare; lipsa discernamantului insa determina folosirea puterii lor de dragul puterii, pentru demonstrarea ei, confruntare intre ei, pentru impunerea ei celorlati semeni. Au considerat 'puterea' personala si au ajuns la generarea "nevoii de putere personala". "Puterea personala" ca acumulare implica o sursa exterioara de putere de la care sa acumulezi 'plusuri de putere", implica "formalizarea puterii" pentru a o demonstra celorlalti semeni. Unica sursa de 'putere reala erau proprii semeni si astfel s-a ajuns la inchipuirea de mijloace si strategii pentru :"furtul de putere". Cum puterea strabunilor in intregimea gandirii era egala s-a manifestat obsesia puterii personale prin ideea "naturaletii sau firescului" ca puterile egale sa se confrunte pentru suprematie, s-a generat ideea confruntarii sau conflictului ca "sursa de evolutie sociala", ("lupta contrariilor conduce la evolutie"). Astfel a aparut ideea suprematiei "razboinicului" si 'arta razboiului",o seama de ritualuri violente denumite strategiile razboiului, prin care sa se diminueze puterea semenilor si acumuleze personal de anumiti indivizi indemanatici in inselaciunea starii naturale a fiintelor prin generarea de imagini in care razboinicul este puternic si ceilalti slabi, vulnerabili, neajutorati fara suportul lor; a aparut dependenta de razboinici si punerea lor in fruntea comunitatilor, "la conducere". Astfel "lupta dintre razboinici" s-a rafinat atat ca mijloace cat si ca strategie si a generat o 'societate" in care confruntarea dintre membrii ei si concurenta intre comunitati este sensul unicei activitati. Astfel societatea de astazi este "creatia lor", a strabunilor, iar evolutia sociala este evolutia mijloacelor si strategiilor confruntarii dintre oameni si am ajuns sa 'vedem" cum orice noua descoperire stiintifica este "o noua arma". Confruntarile exterioare sunt usor de perceput si asta conduce la anihilare reciproca (puterea fiind egala) si s-a ajuns la strategia inarmarilor si echilibrarea lor, la doua puteri colective care nu au alta activitate decat a pazi adversarul ca sa nu incalce echilibrul inarmarilor. daca echilibrul este incalcat atuci puterea care il incalca imediat ataca pe cel mai slab. Aceasta consecinta a razboiului exterior si a cursei inarmarilor (confruntare in plan tehnologic) a condus la trecerea in plan secund al razboinicului si elevarea "savantului" in conducerea comunitatilor. Astfel razboinicul trebuia sa-si manifeste obsesia in controlul savantilor si sa transmute activitatea lor in planul ascuns al serviciilor de informatii, si al manipularii emotionale si mentale, in planul launtric individual. S-a ajuns la controlul gandirii, lupta ideilor si excrocheriile sentimentale , la religie si politica.Am prezenta esalonat aceste manifestari si directii dar "vedeti"-le simultane, ca doua directii sincrone si simultane in "lupta pentru putere" ; s-a pornit fie de la lupta fizica intre strabuni si s-a ajuns la "lupta stiintifica dintre savanti" in cursa inarmarilor , fie de la religie si politica si s-a ajuns la "lupta dintre specialistii in imagine" lupta dintre "psihologi' ca savanti ai manipularilor emotionale si mentale prin creerea de imagini sau informatii manipulatoare a maselor din comunitati. Lupta pentru putere s-a desfasurat si in domeniul economic al comercializarii resurselor si mijloacelor "depasite moral pentru razboinici". (ex: tehnologia informatica a devenit 'civila' doar cand armatele aveau tehnologii superioare; ceea ce devenise 'inferior' se exploata comercial prin vanzarea lor "inferiorilor civili", atragandu-se resursele muncii lor tot in domeniul militar). Acum sa revenim la inceputurile confruntarii dintre strabuni; evident ca explorarea cailor puterii personale i-a condus pe unii la constiinta inutilitatii ei ca acumulare si la constiinta propriei puteri individuale naturale a gandirii nefragmentate care depasea in mod devastator orice putere acumulata prin fragmentarea ideologica formalizata conceptual si tehnologic ca urmare a fragmentarii launtrice din gandire. Tot strabunii nostri sunt, cei care explorau direct cel mai desavarsit mijloc in existenta, propria fiinta si ii cunoastem astazi ca 'maestrii' sau "invatatori", "vizionarii" fiecarei etape in organizarea societatii, cei care au o viziune clara a sensului firesc (original, natural) in univers al exprimarilor umane individuale si colective. Invatatura lor a fost mereu pervertita si combatuta sau deturnata de la sensul ei in folosul razboinicilor savanti - in tehnologie sau psihologie- sau soldati. razboiul real este al oamenilor de stiinta -razboi informatic- si al psihologilor- razboiul psihologic sau "vanatoarea de vrajitoare" ; razboinicul individual a ajuns fara putere, un soldat care nu stie pentru cine si de ce moare in confruntari. Este evident ca cel care a initiat confruntarea pentru putere este un individ, interes personal, dar desfasurarea confruntarilor sale l-a transformat in instrument fara valoare si putere individuala, victima propriei gandiri, si puterea s-a transferat echipelor leader, cardasiilor conducatoare in care individul este lipsit de valoare, evolutiea in ierarhie este prin "saparea' superiorului pana la eliminarea lui economica si fizica" si 'miza colectiva" este legea impersonala a cardasilor. De la puterea personala s-a ajuns la "impersonalizarea puterii"; "unde dai si unde crapa". Obsesia puterii personale a condus la pierderea oricarei puteri personale sau robotizarea individului. obsesia puterii personale a condus la relevarea unicei puteri cea a comunitatii umane in intregimea sa expresiva, putere pe care o simtim ca lipsa de putere personala, ca putere oarba asupritoare si conditionala, in fata careia cu totii trebuie sa supravietuim fara a reusi vreunul, puterea timpului sau banilor.De aici, la lupta pentru timp sau nemurire si pentru bani, nu este decat o reverberatie a trecutului structurilor de putere create de lupta pentru putere individuala a starabunilor.Iata de ce intelegerea sau clarviziunea "timpului' ca ceea ce el este , capata cotonatiile importantei hotaratoare in existenta. Cand spun 'timp' spun "cunoastere", structura de organizare a gandirii despre sine, lume si natura, sau "sistemul". Partidele 'antisistem" care au crescut electoral releva constiinta irationalitatii sistemului social comunitar initiat si dezvoltat de strabuni si au ideologia 'rechizitoriului consecintelor" sale. dar ceea ce inca nu se manifesta este tocmai mijlocul prin care putem 'rezolva" consecintele sale, sau eludarea "dezastrului iminent" la care "sistemul" conduce. Prin "razboiul" cu "sistemul" - sau timpul- cunostere-gandire ca structura informationala-orgazitionala, doar il intretinem; Boicotul sistemului este dificil din moment ce nu putem sa nu facem ceva si ceea ce ne sta la indemana ca informatie si facere este chiar sistemul. (fiecare face ce stie si ceea ce stie fiecare este sistemul). O noua directie de actiune implica o noua cunoastere; o noua cunoastere tot informatie este si orice informatie apartine timpului, trecutului. Astfel, iata de ce insist si dau greutate "rememorarii" individuale pana la primul strabun individual sau Tata- izvorul existentei individuale- pentru ca informatia Tata-lui este vie, este calea biologica primordiala din existenta, dinaintea obsesiei puterii individuale in fapt sursa puterii oricarui individ. Cand individul (nu persoanasistemului) isi descopera propria sursa de putere vie inepuizabila- tatal cu care unit este- inceteaza sa mai fure putere de la ceilalti ca urmare a constiintei efemeritatii ei care conduce in final la pierderea oricarei puteri individuale sau negarea puterii individuale vii- viata si obsesia regasirii ei dupa moarte sau prin moarte ceea ce explica de ce moartea este mijlocul in existenta razboinicului- prin moarte informationala-emotionala numita depresie sau tristete, moarte economica numita faliment, si in final eliminarea fizica sau crima, mijloacele prin care se elimina concurentii la putere. Afirm si sustin ca informatia vie este in constiinta si memoria noastra si o denumim adn tacut orin faptuml ca nu este expresiv a in nivelul constiintei de lucru , memoriei de lucru, interfata sociala; nu este reflectata in activitatea sociala sau mediul emotional colectiv. Asta afirmam prin "omul reflecta societatea dar societatea nu-l reflecta". Ceea ce societatea reflecta omului la televizor,filme, scola, religie, politica, etc, este sistemul cunosterii si organizarii informationale generate de "obsesia puterii personale a strabunilor" care s-a diversificat si acaparat toate nivelurile constientei de sine si ca urmare activitatea colectiva, s-a colectivizat. Reelevand cunoastrea "maestrilor", 'ghizilor spirituali' dar mai ales a "invatatorilor fiecarei comunitati-popor" ("sa bei apa din locul in care te-ai nascut' se refera la 'cartea neamului si unicitatea izvorului sau de aspiratii si sublime inpiratii si simtaminte care conduc la "universalitatea existentei si pacificare intercomunitati" ) relevam acea cunoastere in expresie comunitara ca specificitatile comunitare culturale. Globalizarea ca proces de impunere a unui unic model existential (modelul interesului-dobanda, "american way of life" nu va conduce decat la confruntare deschisa generalizata, ('atunci cand toti vor vorbi de mine'- constienta unicului spirit planetar, fiul omului- este semnul ca sfarsitul e aproape). Globalizarea este un concep irational din moment ce noi traim pe acelasi glob, globalizam globul sau impunem globului un unic model exitential? Constiinta globala este constiinta originala in care diversitatea si diferitul este expresia incomensurabilei frumuseti si armonii planetare a carei fiziologie o denumim ecosistem natural. Aceasta constiinta naturala a naturii in manifestare sociala planetara releva sensul adevaratei globalizari prin specificitatile culturale ale intelepciunii popoarelor sau culturii viului universal in care toleranta compasiunea si respectul specificitatilor garanteaza libertatea comunitatilor si indivizilor in care reflectarea sociala a omului asa cum este El in originea sa nepervertita de obsesii ii permite prin feed-back sa-si desavarseasca mediul existential sau casa spiritului sau unic -corpul individual si social - si desavarsirea ambientului natural sau gradina raiului in care renaste in vecinicie in fluxul fenomenelor transformarilor reversibile ale viului pana la crestrea vitezei gandului sau, la viteza "inceputului existentei sale" in care acesta reversibilitate face ca timpul sa inceteze.modalitatea timpului este gresita nu fiinta umana desavarsita precum toate cele din universul creatiei desavarsite sunt. "Desavarsirea" in constiinta este activitatea ei in existenta fizica sau obiectivata in dinamica formal , viata launtrica a fiecarei existente, ratiunea sa existentiala. Detractorii vor repeta asa cum stiu cel mai bine sa repete ce nu le apartine informational, ' ce desavarsire nebunule, chiorule, utopicule,etc, si chiar daca ar fi asa pana cand s-ar face asta, ar conduce la stagnare la un moment dat la blocare ,nu poate merge la infinit". Le raspund ; 'pentru cel mic doar micimi exista, pentru limitat doar limite" Nu stiu pana 'unde' si nici nu are relevanta raspunsul, relevanta este actiunea si consecintele unei astfel de viziuni care se obiectiveaza ca vederea fostilor orbi! Cu o astfel de viziune-vedere (reflectata in perceptie, in societate) cum am trai, cum ne-am comporta in existenta, cum ne-am simti in existenta, intreb la randul meu si astept raspuns. Invatatorii nu au cunoscut moartea sunt astazi asa cum au fost intotdeauna si nu sunt superiorii vostrii ci doar treziti care trezesc; ei inlocuiesc "sfarsitul lumii' cu sfarsitul timpului sau facaturii modalitatii irationale a interactiunilor umane, eri releva sensurile originilor nealterate si vii care ne sustin si astazi caci altfel nu am mai fi "in viata si exitenta", nu s-ar mai naste copii sau "feti frumosi" pamantul nu ar mai rodi-om. Cunoasterea si experienta razboiului irational dintre oameni arata ca, acaparati de lupta dintre ei oamenii nu mai acorda atentie planetei si naturii sale , vietii sale lautrice , fiziologiei sale denumite ecologie sistemica, sau armoniei expresiilor autointretinute in reciprocitatea sustinerii existentiale prin interactiuni si schimburi corecte , prin simbioza naturii care combate si invinge entropia razboiului distructiv al confruntarilor, si ca, fara atentia, recunoasterea plenitudinii si incomensurabilei sale frumuseti, si respectul sau , planeta se desertifica, se degradeaza , se pietrifica, devine un pamant la care oricat ai lucra roduri nu va mai da (ex. planeta Marte, planeta unei inalte civilizatii omenesti tehnologice si culturale in care ideologia confruntarii a adus-o in starea de astazi, sau planeta Vulcan ale carui urme le cunoastem astazi ca "centura de asteroizi"). Acea "devenire" o aduce in starea circumstantiala in care 'alte forte" din univers se simt bine hranindu-se din energia eliberata prin moartea indivizilor si planetei lor, dar astfel isi sapa propriul mormant prin epuizarea resurselor vii ale planetelor; astfel s-au rafinat si nici nu ne lasa sa traim ,nici sa murim, ne cultiva cum cultivam in fermele de animale, le clonam si hormonizam sa dea carne mai multa! Stiintifico-fantastic? raspunsul il veti primi doar de la propria RA-tiu-neee! Invatatura viului este invatatura fiecaruia si nu o poate gasi decat in propria constiinta "reintregita sau elevata" caci nu a fost niciodata fragmentata decat imaginar, iar ramasitele fragmentarii le cunoastem ca 'dialog interior" automat; fara oprirea lui la sau dupa dorinta, "claritatea interioara-constiinta elevata" sunt doar teorii utopice de care omul"normal' nu trebuie sa-si prinda mintea sa nu o piarda, este amentntat cu 'spalarea creierului"; Nu inteleg ce ar fi rau daca si creierul din cand in cand ar fi spalat de rutina prostiei sau minciunilor violatoare?!!! Treptele cunoasterii nu pot fi urcate daca nu te speli de cea veche si ramai pe treapta rutinei in care te simti in siguranta fara sa fii!!! Nu exista un sfarsit al treptelor , urcatul este folositor iar odihna prelungita intr-un loc rau nu este binefacatoare urcatorului; sunt locuri rele ale cunoasterii si locuri bune, trepte care te sustin si trepte care te leaga, Ca si pe drumurile pe care le parcurgem, in locurile rele avem sentimentul urgentei parasirii lor, o nerabdare de a pleca si in cele bune nu mai vrem sa plecam, ne lenevim sub caldura lor protectoare. Opriti-va sa va incalziti si plecati repede cand va grabiti, dar niciodata nu stagnati, desavarsirea este calea nu scopul. strabunii mei s-au nascut in periodele de apocalipsa sau transformare fie formala a aceleiasi modalitati fie profunda ca directie, unii sunt in societatea actuala si altii in incepututrile pamatului; in 'apocalipse' nascandu-se nu s-au putut agata de ceva fara sa piarda imediat, au fost nevoiti sa se inoiasca mereu si s-au tot inoit pana au devenit "intelectualii" generatiilor lor. Unii erau denumiti ca interlectuali vedani, altii daci, alti izraeliti, altii budisti, alti crestini, etc; altii ca razboinici au fost denumiti maghiari, altii nibelungi, mongoli, altii celti, altii romani, egipteni, samani sau vrajitori tolteci, eretici sau buni de ars pe rug si dat la lei spre hrana.etc. S-au straduit cat au putut si ei sa incurce cat mai mult existenta comunitatilor lor si uneori au nimerit-o cu indrumarea lor. Dar astazi toti trebuie sa incete obsesia controlului lor asupra mea si sa asculte si interpreteze muzica pe care le-o cant, muzica Iu-bi-reee, si ca pe un dirijor sa ma asculte spre binele comun si coexistenta pasnica. Eu sunt in viata si am libertate de decizie, ei sunt in moarte si chiar daca au putere mare nu pot decat sa execute ca nu au ochi sa vada pe pamant iar unde vad ei trebuie sa-mi transmita mie ca sa anticipez gropile si fundaturile spre ocolirea lor, astfel ii voi conduce in intregimea "Cercului vietii fara sfarsit", iar daca imi vor impune dominatia lor vom sfarsi cu totii in prapastia prostiei sinucigase. Intelept sau nu , vizionar sau nu, asa cum sunt in slabiciunea vulnerabilitatii mele, vad totul. Cel mai mic si cel mai vulnerabil in armonia fortelor univesale are puterea deciziei; toate fortele din univers asculta de comanda vulnerabilului om biologic, nu se pot opune ei spre desavarsirea tuturor in expresie vie. Adevarat putere slujeste pe cel vulnerabil si slab in ratiunea desavarsiri ei expresive in dinamica arnonica a oricarei intregimi sau unicitati, completitudini. Mai mult chiar, omul este garantul existentei tuturor fortelor in eistenta universului fizic ca expresie a armoniei lor , este izvor al tuturor sau parintele universului fizic asa cum il vedem cu toate energiile si formele continute care-l nu-l pot reflecta niciodata ca intregime creativa si inepuizabil izvor. Doar poetii si muzicienii mai nimeresc cate odata condensarea rostirii lor in care sa exalte cele mai mari profunzimi si inaltimi ale existentei regenerandu-le expresia universalitatii lor. Cand vor disparea poetii si muzicienii aspiratiile regeneratoare ale universului intreg vor disparea si robotizarea tehnologica va contura conceptul de neant si haos in forme supertehnologizate , formele cenuselor din care pasarea Pheonix a gandirii umane vii va renaste mereu. Nu este obligatopriu sa atingem extremele, ne-am plictisit de ele deja, constiinta noua si straveche a inceputului si sfarsitului in acelasi timp ne releva normalitatea armoniei in care putem face prostii sau minunatii dar si putem repara imediat greselile sa nu ajunga pacate(obisnuinte-rutine) si putem si tempera focul care arde totul spre paza si protectia tuturor expresiilor vii universale si constiinta desavarsirii lor . Omul este protector, fara el universul viu (biologic) , creatia lui, nu exista si protejarea creatiei viului este ratiune existentiala a creatorului. Ca sa conchid aforistic "viu la viu nu face rau", strabunii mei recunoscuti ca vii nu mai imi fac rau ca sa le recunosc existenta raului facut spre vindecare si reparare. Strabunii sunt tatii si mamele mele si eu sunt unicul lor fiu si tata nenascut inca. Cercul vietii este inchis, am inchis toate cercurile ramase deschise ca linii cu sens oscilator si nehorat al datului cu capul de un perete apoi de cel opus, am presat samburele pana zburat din coaja sa, din coconul protector; unde a zburat? Habar nu am; nu ar avea unde decat in imensitatea incojuratoare a spatiului libertatii In Dumnezeu. Drum bun cale nebatatorita!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu