binele si raul

Aceste concepte reflecta o realitate? Evidenta ne arata ca abordarea lor comuna este de
genul' "bine este reactia la rau si raul reactie la bine" Orice reactie este opozitie dar care este actiunea?Care sunt criteriile repere ale binelui si raului? Aceste criterii sunt subiective;nici o activitate nu este desfasurata daca cel care o desfasoara nu crede ca este bine pentru el;  ca urmare credinta binelui propriu genereaza actiuni care starnesc opozitii sau 'rau" raportat la credinta subiectiva a respectului. in mod constant ceea ce era bine individual la un moment dat se releva prin consecinte ca rau si viceversa. Si este firesc sa fie asa cand binele si raul sunt consideratii individuale ca reactii reciproce conceptualizate prin 'lipsa", lipsa binelui este raul si lipsa raului este binele.(sanatatea si boala reperate prin "lipsa"este exemplul relevant al mecanismului conceptualizarilor binelui si raului). Ca reactii aceste doua forme de credinte subiective in actiune individuala formeaza un antipod al actiunii, antipod in care binele si raul lucreza in dpua schimburi formal diferite ca sens dar in fapt la aceeasi fabrica, fabrica efemerului, superficialitatii si mediocritatii.raman la aceeasi intrebare: daca sub lupa unei atentii neselective 'binele si raul" se releva ca reactii ale subiectului, care este actiunea? Ca activitate conceptualizarea prin polarizare a binelui si raului se releva ca doua forme diferite si asemenea , o monada a aceleiasi lucrari cu doua fete, reactia si reactia la reactii. In domeniul binelui si raului avem si indicatia constientei lor :'sa nu mancati din pomul binelui si raului din gradina raiului" Binele si raul ca activitate sau verb releva separea, sau fragmentarea gandirii ca activitate si efemeritatea acestei fragmentari si superficialitatea ei isi releva limitele prin transformarile reciproce ale celor doi poli, cel a tot ce consideram bine si tot a ce consideram rau; arata limita credintei binelui si raului. Cum tot ce facem este delimitat de sfera acestei credinte insemna ca traim in reatie prin reactie la o actiune necunoscuta. Cum aceasta credinta polarizata este individuala si subiectiva chiar in repere generalalizate care cuprind mari mase de cetateni , dincolo de granitele sale care se constituie intr-o sfera imagistica continatoare si inrobitoare, trebuie sa fie actiunea. Noi nu putem reactiona la ceva ce nu exista in perceptia noastra , suntem vulnerabili in fata necunoscutului precum copii inocenti sunt vulnerabili in fata mediului social violent, rapace si necunoscut . Pe de alta parte inocenta copilului ii confera posibilitatea de a se exprima liber si de a creste sub coconul protector al credintei binelui parintilor. Conflictul intre generatii se releva ca generat tocmai de efemeritatea credintei protectoare cand copilul devine constient de "rau";  toaste credintele si conceptiile parintilor li se releva ca false in raport cu societatea asa cum este ea, se simt mintiti si indrumati gresit , se revolta si refuza normele parintesti de comportament pentru ca ei vad ca prin ele "tot ce le place face rau si tot ce vor sa faca, este interzis" Orice regula sau lege devine la un moment dat "un lant" si copii accepta orice mai putin ingradirea libertatii lor. Cand suntem in "lant"  si ne invartim in limita lui, nu percepem constrangerile si ne simtim linistiti , in siguranta si "in regula" in raport cu ceilalti din aceeasi sfera. dar cand simtim constrangerea "lantului" intreaga liniste s-a evaporat, intram in conflict cu limitele si regulile care le definesc. asta arata ca libertatea este dat esential al fiintei umane is orice conceptualizare de "bine si rau" este incalcarea acestei esente. Ce vedem in societate ? Vedem cum toate normele de bine parintesti si sociale sunt ijncalcate si normele raului social si individula sunt exaltate si cresc ca 'baloanele' in care 'revolta' sufla. Sistemul binelui conceptualizat si "statalizat"  , oficializat , ni se releva ca ipocrit si fals prin consecintele lui ingraditoare si 'antisitsemul" cu activitatea sa launtrica reactia la sistem  capata puteri si adepti din ce in ce mai numerosi si hotarati , fapt relevat si ultimile alegeri si ponderea lor in institutiile oficiale. Reactia" sistemului la antisistem" nu face decat sa-l intareasca, dar si reactia antisitemului intareste sistemul; deocamdata reactia sistemului este mai puternica si va imputernicii antisitemul pana la 'echilibrul dinamic al celor doua tipuri de credinte ale binelui si reactiilor la binele respectiv formal complet diferit. Este o evidenta a directiilor de actiune sociale si atitudine diferita a indivizilor. nu este nimic nou in asta , se repeta ce s-a mai intamplat si a generat la echilibru o transformare de sistem social politic si economic;  din 'echilibrul fortelor s-a generat ceva "nou", un nou acord social , un asentiment pe noi structuri de abordare a vietii sociale formalizate conceptual si ca atitudine  ca structura de gandire "NOUA". Cand spun" noua " nu ma refer la propriu la sensul cuvantului, ci "nou" in sensul unei reasezari noi a structurilor gandirii fragmentate care se constituie ca noi reguli si legi sociale acceptate de unanimitate, noi reguli care sa "largesca sfera libertatilor individuale oficiale".Aceste "noi" sfere ale libertatilor socile sunt prezente in cunoscutele "drepturi si libertati individulae ' care sunt doar teorii in numele carora se amagesc multimile. De ex. "dreptul la viata" este un bla bla atat timp cat razboiul, crima oficializata este mijloc economic social; 'dreptul la libertate " alt bla bla atat timp cat sistemul indatorii filtreza orice actiune sociala( multu stiu cum ar trebui sa faca in binele comunitatii ,dar... nu au bani pentru; trebuie sa obtina credit (o datorie) dar creditul nu se da pentru binele altora, niciodata nu sunt bani pentru binele comunjitatii). De fapt ce este "antisistemul" ca actiune altceva decat sistemul ascuns sub masca umanitatii lui. Antisitemul este scoaterea la suprafata constientei a actiunilor ascunse, a secretelor informationale , care fac puternici pe cei putini si sclavi pe cei multi si reactia celor multi la situatia revelata consientei lor. O.K. reactia e automata dar ce punem in loc? Nici un 'antisistemic ' nu are o constiinta limpede a ceea ce poate pune in locul vechiului sistem, in schimb stie foarte clar ce trebuie combatut ,demolat, distrus. Raspunsul la intrebarea "cum" sau cu ce inlocuim ce demolam "inchide gura" oricarui 'antisistemic sincer" ; daca va da un raspuns este evident al cunoasterii care a generat sistemul, deci nimic nou , vechiul sub haine noi, amagitoare, ale vechilor promisiuni. Concret nimic. In proiectul Venus am identificat si noi structuri de gandire cum ar fi 'axioma' prin care toate resursele planetei sunt ale tuturor si care exclude oficializarea arbitrarului si egoismului in folosirea lor meschina, mediocritatea care a generat degradarea ecosistemului sau vietii  planetei.; o abordare rationala a resurselor si folosirii lor Dupa cum stim si comunistii avea aceasta abordare a resurselor comune si folosirii rationale in interes comun prin 'etica si echitate sociala" Opozitia a fost mai tare si s-a dat inapoi la epoca capitalismului salbatic al jafului resurselor, precum in filmul "Zorga grecul" la moartea Bubulinei satenii au jefuit averea ei lasand casa "goala". La fel de "goi' ne simtim si noi jefuiti de tinerete si vigoarea vietii. la fel de 'gol" se simte si poporul a carui "casa" -teritoriu este jefuit fara mila in numele globalizarii jafului celor puternici. Cine cunoaste istoria gresit este condamnat pur si simplu Lupta de veacuri ale indivizilor si comunitatilor pentru libertate cunoaste inca o infrangere cand radacinile individului si popoarelor sunt ascunse, uitate, inlocuite cu false 'radacini' concepute interesat ca mijloace de "jefuire". Toate aceste "istorii' seamana ca doua picaturi de apa pentru fiecare individ si popor fara exceptie. Rezultatul lor, nucleul lor, unul si acelasi lucru- conflictul interpersonal si international, reactia la sclavie economica, politica, spirituala. Care este actiunea care genereaza o astfel de reactie istorica? Evident nu poate fi alta decat actiunea libertatii fiintei umane corporalizata individual si planetar, la 'libertate' ca substantivare a verbului "a fi" reactinam conceptual si social in sfera fragmentarii ganfirii in "bine si rau".Ce se intampla cand nu mai reactionam? ramane doar responsabilitatea ca har al gandului si actiunii fizice.Din gand se hraneste conceptualizarea ingraditoare a libertatii, din gand se poate hrani responsabilitatea ei. cand suntem responsabili suntem liberi, cand suntem liberi ne indragostim de partenerii naturali si iubim toti partenerii. "Spatii de iubire" sunt relatiile dintre noi , faptele noastre si trupul nostru individual si planetar. Fiecare individ  "eliberat" prin responsabilitate si angajament personal isi va canaliza puterea incomensurabila cu care este inzestrat natural, puterea de a gandi rational din libertate, pentru a-si realiza "propriul rai" ca spatiu individual al libertatii si iubirii sale, propria gradina pe pamant. Intreg pamantul  se reintorce la natura sa ca spatiu al iubirii creaoare sau fericirii creative, prin cocreatia colectiva , redevine ceea ce a fost in originea sa "gradina rauilui" comun fiintelor desavarsite create din unicul izvor, Dumenezeu cel Viu, Unica Inteligenta diriguitoare a imensitatii universale si a continutului sau exprimat ca trup universal si individual in reflectare reciproca sincrona. Stiinta a surmontat conceptele limitative , cunoaste ca sursa cunoasterii conceptuale exclude pe cel care concepe sau viul din univers, daca am face un univers cu toate cunostintele noastre de astazi el va fi identic cu cel creat dar fara un element in continutul sau, omul. omul nu poate fi facut prin cunoastere, el este sursa unit cu Inteligenta universului, reflectarea ei corporala in univers. Este o constienta care afirma ca inteligenta fara reflectare corporala a vazut ca exista o posibilitate expresiva in care sa fie contestata ca existenta si aceasta mica pietricica poate umbri sau ascunde realitatea ei imanenta; s-a hotarat sa dea  substanta acestei posibilitati si sa vada ce se intampla in acea situatie-imagine  formalizata. Contestarea Ei a devenit omul, Prin comportamentul sau irational datorat identificarii lui formale si esenta libertatii sale manifestate conflictual ca individuala prin lupta dintre indivizi pentru putere si libertate, de fapt el contesta libertatea si Inteligenta Esenta, izvor al oricaror manifestari formale.  Luptand pentru libertate si putere personala el de fapt contesta propria putere si libertate separandu-se de ele si transformandu-le in tinte. Puterea si libertatea in loc de surse ale actiunilor au fost percertite in scopuri ale lor. O astfel de atitudine axiomatica sau paradigma, il lasa fara putere si libertate si din slabiciunea conceputa stfel nu poate obtine sau atinge propriile tinte. Astfel el ajunge la a invoca si cerre ajutorul divinitatii fara de care este crucificat de propriile atitudini si structuri gandite sau sistemul facut de el care se dovedeste mecanic si indiferent fata de el, dar mai ales autodegradant, se uzeaza incepand cu aparitia lui iar lupta pentru intretinere si perpetuare il epuizeaza si moare, dispare din planul perceptiei colective sau din imaginea creata de el insusi; sistemul facut de el il absoarbe si invoca "gratia divina" adica Inteligenta creatoare confirmandu-i astfel imposibilitatea inexistentei ei. Posibilitatea inexistentei in univers a Inteligentei vii, a vietii universale si universului viu se dovedeste o inchipuire fara radacina in adevarul a ceea ce este."O vita a crescut in afara Tatalui si o voi smulge din radacina" Aceasta 'vita" este posibilitatea inexistentei unicei surse inteligente-substantialitate a universului, viata  universului creat, universul viului. Fara Dumnezeu omul se dezumanizeaza. Unit cu El, este Fiul lui Dumnezeu, Cristosul divin. expresia substantiala, corporala a Inteligentei universului. Traim in aceasta unica Inteligenta, in afara ei sau lipsa ei nu mai suntem oameni ci doar roboti biologici. Daca traim In Inteligenta universului si constiinta Ei , traim in "burta mamei universale" a substantei, si ne nastem tata ca barbat si mama ca femeie, unic tata si unica femeie desavarsiti in sinele universului si in diversitate expresiva formala. Unica expresie este forma diferita. Inteligenta nu poate fi continuta formal, ea contine toate formele. si maretia creativitatii ei se reflecta in maretia universului creat care tot nu o poate contine, indiferent de imensitatea lui, este continut. Coroborarea paradoxurilor posibile este universul; necunoscut si la vedere se inoieste continuu prin expansiunea in profunxime a constiintei in "fotonul constienta" a carei mama este atentia si tata intentia creativa. Creatia nu se autoconceptualizeaza, doar renaste in desavarsirea ei dinamica denumita inoire, regenerare, intinerire , etc. Pomul binelui si raului se dovedeste a fi o "judecata gresita", o consideratie din "afara inteligentei creative" (ceea ce este evident imposibila o pozitionare in afara) ca atare fara substanta in univers, o inhipuire si atat, un holospatiu scolastic fabricat pentru experienta imposibilitatii, de antranament al gandului pe care universul fizic nu-l confirma ca real, somnul ratiunii care vizeaza monstrii.