structurarea realitatii

Cercetarile creierului si functionalitatii sale reflectata in perceptiile personalor , releva ca "realitatea" determinata de perceptie este  "o structurare infoenergetica"  determinata de cunoastere si experienta individuala.

Cu alte cuvinte, informatiile senzoriiale sunt structurate in creier ca imagini si realitati prin asocierea lor experientelor trecute, cunoasterii trecute. In creier se asociaza o senzatie cu 'boala", sau cu orice alta circumstanta cunoscuta din memorie. Astfel realitatea fiecaruia este generata de interpretarea si asocierea informatiilor senzoriale individuale cu experienta trecuta care este in general ostila individului; asta explica si ostilitatea remanenta care este sursa de reactii ostile comportamentale.Fiecare isi creeaza propria realitate prin interpretarea perceptiei si modelarea ei de propriul trecut istoric. Astfel stiinta demonstreaza divinitatea omului care transforma informatiile senzoriale subiective si particulare in realitate proprie. Exista si inf. senzoriale comune si inf. senzoriale particulare; cele particulare sunt considerate exceptii, deviatii perceptive sau "capacitati paranormale", suprasenzibilitati  care determina actiuni aparte ale individului respectiv. ceea ce este comun este preciat ca normal si celelalte ca deviatii sau ciudatenii, boli, desi toate formeaza o intregime senzoriala a umanitatii. Astfel ceea ce iese din comun este izolat sau 'vindecat" si astfel bogatia senzoriala este saracita. De cele mai multe ori capacitatile (extra senzoriale este incorect; tot senzatii sunt) senzoriale din afara sferei "comunului", il determina pe individul in care ele nu au fost vindecate sau inhibate  "pentru normalizarea lui" sa desfasoare actiuni in dimensiunile profunde ale "realitatii" sau sa prelucreze realitatea obiectiva-comuna intr-un sens sau altul si sa fie considerata activitattea lui drept 'paranormala". Din 'punctul perceptiei mele", alta paranormalitate decat prostia nu vad; prostia sau antiratiunea o percep ca acea activitate de a-ti creea circumstante dusmanoase (boli, limitari conceptuale, degradare corporala, razboaie, orice forma de conditionare si indatorare, etc) si care te fac sa suferi in mod inutil "luptandu-te cu ele sa  le rezolvi" Aceasta "paranormalitate" frizeaza si bunul simt si ratiunea; ca sa "le rezolvi" nu trebuie sa le mai"faci". Credinta "facutului " acestor circumstante dusmanoase este inexistenta in constienta noastra; consideram ca 'dracul le face" si "dumnezeu" trebuie sa le rezolve, sau ca dracul e dumnezeu care ne pune la incercare-asta este intreaga atitudine obiectiva generalizata in fata circumstantelor perceptiei comunizate de cunoasterea inoculta in trecut. Stiinta ne arata ca "dracul' nu exista decat in imaginatia habotnicului speriat de preoti, este sperietorarea cu care se dirijeaza comportamentul si actiunile copilariei; tot stiinta ne arata sau indica, capacitatea corpului senzorial de a-si creea propria realitate; noi suntem  senzori si acestia sunt creatorii relitatii sezoriale sau a propriei relitati prin reflecatrea informatiilor senzoriale si transformarea lor in imagini sau situatii cunoscute, adica prin asocierea lor la trecutul experientelor personale sau istorice. Ne caram in spate intregul trecut si nimic nu este uitat prin asocierile senzoriale ale trairii (hranirea in fapt) istoriei personale; dam mereu energia inf senzoriale structurilor mentale ca viziuni sau credinte, emotionale ca vinovatii sau griji si viitoare ca teama de a nu repeta greselile istorice dureroase in timp ce le repetam. Corpul senzorial este 'organul senzatiilor", senzatiile viata sa launtrica sau "munca cea de toate zilele" si intreaga aceasta activitate (incomensurabila ca dimensiuni si energie datorita sincronicitatii ei -aproximat la 10 la puterea 17) se desfasoara autoregenerandu-se; astfel corpul senzorial are propria vitata si activitate iar ceea ce ii lipsete este tocmai  constienta ei; Denumim acest miraculos sistem viu functional "subconstient " ; nu cred ca cel care l-a denumit asa nu avea perceptia calitatilor sale si a pozitionarii in raport cu observatorul lui adica, sub- constient, la dispozitia sau slujitor al constientului sau divinitatii umane (asemanator unui ing.mec sef pe un vapor care fara sa aiba perspectiva circumstantelor vaporului respectiv asculta fara cracnire comenzile capitanului). Ca urmare un miraculos sistem viu slujeste (cel mai fantastic biocomputer din univers, templul nefacut de maini omenesti cel mai mare din univers, 'mielul nevinovat', etc))o 'constructie" intelectuala denumita cunoastere de sine, sau este la dispozitia individului;  nu viceversa. Cum Dumnezeu este unit cu creatia sa aceastauniune o aseman unitatii indestructibile a senzorialului si corpului sau; Asimiland pe 'dumnezeu" cu subconstientul si constientul cu divinitatea sau zeitatea putem percepe ca 'dumnezeu' este la dispozitia omului si nu invers.De ce invocam altceva? fuga de responsabilitate este generata de teama cea mai mare, teama (sau atasamentul) de viata, teama de viata care se justifica cu "moartea", teama de moarte. Indrazneste sa traiesti ca nu poate altcineva in locul tau!!!Ce ar insemna asta? sa inversam procesele senzoriale si curentul sau fluxul activitatilor lor in favoarea noastra; sa creem circumstantele favorabile cu acelasi efort cu care acum le creem pe cele nefavorabile existentei individuale slabe in fata multimilor "teoretice" dar care sunt doar cardasii meschine. Iesim din cardasie si intram incomunitatea constient responsabil de conducerea minunatului sistem creativ senzorial. Am creat senzorialul si a devenit cel mai mare handicap sau bariera-cusca,   lasat fara conducerea constienta si responsabila a divinitatii umane. Stiinta studiaza creierul si perceptia in relatie directa asa cum si este ("cerul" nu este albastru fizico-chimic vorbind vorbind, dar asa este "colorat" in creier), dar in creier nu se vor gasi si mijloace ale constrolului cetateanului de cativa "privigiliati ai cunoasterii sale"  pentru ca "centrul de comanda al omului" nu este in creier. Din punct de vedere extrasenzorial creierul este "materie fecala" pentru spiritul uman, o fabrica ca "lut' si o modeleaza prin functiuile lui!