Privim dar nu vedem, intunericul manifestat ne orbeste. Ratiunea de tip mecanic, tehnologic, este o ratiune a intunericului fara mila. Rutine instrumente si nimic mai mult.
Ratiunea viului este natura sa, iubirea, intelepciunea, armonia tot ce exista din samanta viului. Comuniunea este perceputa in absenta confruntarii, a conflictuui si acesta "lipsa" numai celui viu ii este accesibila, numai cel viu nu este impotriva, numai celui viu inspiratia slujeste. Inspirat este cand raspunsul sau dat circumstantelor nu gaseste impotrivire in circumstante, viata nimeni nu refuza, este fara opozitie , confruntare. Chiar daca s-au straduit ata amar de timp, sau timp amar, sa conceptualizeze viata drept un camp al confruntarii, rezultatele sunt inexistente. Privim in fata, dar in fata noastra este trecutul acestor stradanii, fara rezultat din moment ce mai exista inca in miscarea umbrelor, fantomelor apuselor epoci a;e confruntarilor sterile. Priviti in launtrul nostru si vedeti cu simtamintele imensitatea si armonia ei in dinamica creativa, spiritul uman neafectat de conceptii si dogme, iubirea in care traim si care arde orice atac indreptat asupra noastra, suntem invaluiti in iubire si nu ne poate atinge nici o confruntare. Invaluim in iubire orice vis al nostru si visele noastre nu pot fi furate, nici distruse. Optimismul este miscarea Dumnezeului launtric, increderea este indrazneala de a lasa iubirea sa va conduca. Pot fi toate acestea exterioare? Atunci de ce le cautati unde nu exista? Priviti in sufltele voastre prieteni dragi si nu ve-ti gasi confruntare. Nu veti gasi nici o explicatie, nici o justificare, nici o condamnare, nici un "cum este bine sau rau" Imensitatea este spatiul creativ dintre Dumnezeu si Om imbuibat cu libertate si iubire. Cand deschidem ochii spunem ca e trezim in desertul desartaciunilor si inuilitatilor de tot felul imbracate cu haina nevoii. Dar a doua nastere este cand deschidem ochii launtrici, ochii cu care vedem cand dormim si visam. Se spune ca omul traieste evenimentele de doua ori si eu pot confirma asta, odata in visat si a doua oara in lume. Din acest motiv avem impresia lui "deja vu". Ceea ce se ascunde este ca in visat sunteti activi si raspunsul vostru creativ poate produce alte evenimente in lume decat cele vazute in visat. De obicei reactiv raspundem la evenimentele visate si reactiv se manifesta in lume raspunsul perpetuand conflictul. Raspunsul creativ in visat conduce la oprirea conflictului in lume circumstantial si global. Iata de ce omul prin esenta sa crativa nu este constrans de circumstante oricat de puternica ar fi presiunea senzatiei inutilitatii si incapacitatii de a schimba ceva. Efemeritatea superficialului ne face mereu sa spunem "trece si asta". Astazi renaste lumina constiintei cristice in om, lumina constiintei a ceea ce suntem in Dumnezeu, pentru Dumnezeu si nimeni nu poate schimba lumina lui Dumnezeu. Samanta mirabila a vietii este in Dumnezeu, Dumnezeu. Omul cand a denumit a imortalizat faptul si il poate oricand aduce in manifestare. A aduce in manifestare samnta mirabila a vietii este aducerea cerurilor pe pamant, imparatia cerurilor care este imparaia terestra. Imparatirea cerurilor se intampla acum. Dar pamntul era necesar a fi destelenit de minciuna, smulse buruienile trecutlui dogmatic. La craciunul din 1989 am trait libertatea constiintei sociale eliberata de dogma ismului cominternist. In acea libertate unii au ales salbaticia capitalismului primitiv al acumularii fara scrupule a hotiei din cosciugul comunismului; altii au ales nu se stie de ce cautarea spirituala sau de Dumnezeu si nu neaparat la biserica ci in sufletele lor. Cunosc multi oameni, barbati si femei, care au abandonat agonisela si acumularea si s-au dedicat tup si suflet faptelor neegocentrice, ale sacrificiului orgoliului si ignoratei nepasarii, insensibiliatii fata de aproapele lor si pot marturisi cu bucurie ca multi s-au dedicat iubirii cu adevarat si se intitulau raspandaci de dragoste ca activitate. Nu mai povestesc piedicile si greutatile ce le-au fost in cale, deprecierile si calomniile adresate, refuzul oricarui sprijin in activitate, desi faceau ceea ce toti afirmau ca este de facut impeativ. Dar cand erau in fata faptelor invocate nu numai ca nu le recunosteau dar si se opuneau lor. Bagatelizarea si ironia la adresa naivitatii si inocentei era cel mai puternic istrument al opozitiei, caci se stie ca rasul si frica de ridicol sperie, iar eventualii doritori de a asculta sau face, fugeau. Ceea ce vreau sa subliniez este ca acesti raspandaci de dragoste nu promovau dogme, metode sau nevoi ci doar rsponsabilitatea propriilor fapte banale: a baga in gura pana la a face sex. Cineva spunea ca nu puteau intelege decat cei care aveau samanta viului in ei si erau pregatiti sa o exprime, iar experienta confirma asta. Erau in diferite grade de dezvoltare a samantei care permitea o impartire functionala a activitatilor si astfel se sustineau reciproc ca un perpetuum mobile. Nu pot povesti ce relatii si ce trairi se manifestau in acele comuniati, nu cred ca "raiul" poate avea o expresie mai extraordinara decat atmosfera sufleteasca din aceste comunitati. Dar aceste comunitati lautrice de samanta in expresia lor sociala tot secrete societatii ramaneau. Orice incercare de oficilizare sociala a dat gres pentru a nu se putea incadra in nici o norma a acesteia, nu se asemana cu nimic cunoscut si asta speria. Am sa trec in revista ca foarte multi au ales cai batute catre Dumnezeu, ale locului sau altor locuri si care par a avea un mai mare succes supravietuind social, putand fi catalogate si clasificate conform model cunosut. Vietuirea autentica este doar interioara si acolo nimeni nu are acces. Moatea universalului, a mintii universale la care asistam privind exteriorul social este intunericul dinaintea rasaritului si acest rasarit launtric este si sper sa ramana acolo si de acolo sa risipesca umbrele deformate si ceturile mlastinilor. Acest Cristos comunitar (dintr-o samanta a rodit milioane de seminte) lautric lumineaza intunericul de pana acum si la momentul dat se va arata lumii intregi; astazi renaste pentru a 23 oara sau 23 a milioana oara, etc. Semne bune anul are cand insasi sursa beznei din trecut a recunoscut in predica dedicata momentului, distrugerile provocate de institutia sa. Cristos se naste in voi, in fiecare dintre noi, in inimile noastre pentru ca inima noastra este altarul templului universal al vietii, fiinta umana, si in inima noastra numai iubire este, cand ea se deschide, emana raza iubirii. Cand Iubirea sau Cristosul este inima voastra v-ati nascut a doua oara; dar fiti vigilenti sa nu va fure careva, renasteti copii nu atotstiutori si atotputernici. Copiii cu soarele pe piept ca Fat Frumos si calea de abia incepe, o cale plina de capcane si probe, de suferinte si regenerari. A treia renastere este viitorul vostru nescris inca. Ma intrebam de ce este nevoie de renastere si am inteles ca prima data nu recunoastem viata apoi o pierdem si aflam ce am pirdut iar cad renastem nu o mai parasim recunoscand si apreciind viata, suntm distinsi pentru ca distingem in profunimea a ceea ce este, suntem fluizi si inspirati in actiui si exprimarile viului din noi. Misterul care suntem nu ne paraseste niciodata ca noi sa nu-l mai parasim de dragul nu stiu careui privilegiu iluzoriu. Orgoliul violent al exclusivismului superioritatii personale sau planagios al autocompatimirii sau plansului de mila este parazitul care va indemna sa credeti ca numai persoana voastra este Dumnezeu si ceilalti idiotii care trebuiesc condusi si gestitonati precum animalele in rezervatii sau pe mosii la munca, va proite puteri si rivilegii la care nici nu ati viat si daca nu ati visat insemna ca nu este visul vostru, este al altuia care-ti ofera un statut de inferior in visul sau. Vigilenta este mama intelepciunii, nu uitai ca sunt foarte complicate capcanele constiintei. sau "prinzatoarele de spirit" cu care sunteti folositi. Unde este folosire nu este iubire, iata reperul, iata felinarul. Constiinta si Lumina Universala a Iubirii renaste astazi si noi renastem odata cu ea.
Ratiunea viului este natura sa, iubirea, intelepciunea, armonia tot ce exista din samanta viului. Comuniunea este perceputa in absenta confruntarii, a conflictuui si acesta "lipsa" numai celui viu ii este accesibila, numai cel viu nu este impotriva, numai celui viu inspiratia slujeste. Inspirat este cand raspunsul sau dat circumstantelor nu gaseste impotrivire in circumstante, viata nimeni nu refuza, este fara opozitie , confruntare. Chiar daca s-au straduit ata amar de timp, sau timp amar, sa conceptualizeze viata drept un camp al confruntarii, rezultatele sunt inexistente. Privim in fata, dar in fata noastra este trecutul acestor stradanii, fara rezultat din moment ce mai exista inca in miscarea umbrelor, fantomelor apuselor epoci a;e confruntarilor sterile. Priviti in launtrul nostru si vedeti cu simtamintele imensitatea si armonia ei in dinamica creativa, spiritul uman neafectat de conceptii si dogme, iubirea in care traim si care arde orice atac indreptat asupra noastra, suntem invaluiti in iubire si nu ne poate atinge nici o confruntare. Invaluim in iubire orice vis al nostru si visele noastre nu pot fi furate, nici distruse. Optimismul este miscarea Dumnezeului launtric, increderea este indrazneala de a lasa iubirea sa va conduca. Pot fi toate acestea exterioare? Atunci de ce le cautati unde nu exista? Priviti in sufltele voastre prieteni dragi si nu ve-ti gasi confruntare. Nu veti gasi nici o explicatie, nici o justificare, nici o condamnare, nici un "cum este bine sau rau" Imensitatea este spatiul creativ dintre Dumnezeu si Om imbuibat cu libertate si iubire. Cand deschidem ochii spunem ca e trezim in desertul desartaciunilor si inuilitatilor de tot felul imbracate cu haina nevoii. Dar a doua nastere este cand deschidem ochii launtrici, ochii cu care vedem cand dormim si visam. Se spune ca omul traieste evenimentele de doua ori si eu pot confirma asta, odata in visat si a doua oara in lume. Din acest motiv avem impresia lui "deja vu". Ceea ce se ascunde este ca in visat sunteti activi si raspunsul vostru creativ poate produce alte evenimente in lume decat cele vazute in visat. De obicei reactiv raspundem la evenimentele visate si reactiv se manifesta in lume raspunsul perpetuand conflictul. Raspunsul creativ in visat conduce la oprirea conflictului in lume circumstantial si global. Iata de ce omul prin esenta sa crativa nu este constrans de circumstante oricat de puternica ar fi presiunea senzatiei inutilitatii si incapacitatii de a schimba ceva. Efemeritatea superficialului ne face mereu sa spunem "trece si asta". Astazi renaste lumina constiintei cristice in om, lumina constiintei a ceea ce suntem in Dumnezeu, pentru Dumnezeu si nimeni nu poate schimba lumina lui Dumnezeu. Samanta mirabila a vietii este in Dumnezeu, Dumnezeu. Omul cand a denumit a imortalizat faptul si il poate oricand aduce in manifestare. A aduce in manifestare samnta mirabila a vietii este aducerea cerurilor pe pamant, imparatia cerurilor care este imparaia terestra. Imparatirea cerurilor se intampla acum. Dar pamntul era necesar a fi destelenit de minciuna, smulse buruienile trecutlui dogmatic. La craciunul din 1989 am trait libertatea constiintei sociale eliberata de dogma ismului cominternist. In acea libertate unii au ales salbaticia capitalismului primitiv al acumularii fara scrupule a hotiei din cosciugul comunismului; altii au ales nu se stie de ce cautarea spirituala sau de Dumnezeu si nu neaparat la biserica ci in sufletele lor. Cunosc multi oameni, barbati si femei, care au abandonat agonisela si acumularea si s-au dedicat tup si suflet faptelor neegocentrice, ale sacrificiului orgoliului si ignoratei nepasarii, insensibiliatii fata de aproapele lor si pot marturisi cu bucurie ca multi s-au dedicat iubirii cu adevarat si se intitulau raspandaci de dragoste ca activitate. Nu mai povestesc piedicile si greutatile ce le-au fost in cale, deprecierile si calomniile adresate, refuzul oricarui sprijin in activitate, desi faceau ceea ce toti afirmau ca este de facut impeativ. Dar cand erau in fata faptelor invocate nu numai ca nu le recunosteau dar si se opuneau lor. Bagatelizarea si ironia la adresa naivitatii si inocentei era cel mai puternic istrument al opozitiei, caci se stie ca rasul si frica de ridicol sperie, iar eventualii doritori de a asculta sau face, fugeau. Ceea ce vreau sa subliniez este ca acesti raspandaci de dragoste nu promovau dogme, metode sau nevoi ci doar rsponsabilitatea propriilor fapte banale: a baga in gura pana la a face sex. Cineva spunea ca nu puteau intelege decat cei care aveau samanta viului in ei si erau pregatiti sa o exprime, iar experienta confirma asta. Erau in diferite grade de dezvoltare a samantei care permitea o impartire functionala a activitatilor si astfel se sustineau reciproc ca un perpetuum mobile. Nu pot povesti ce relatii si ce trairi se manifestau in acele comuniati, nu cred ca "raiul" poate avea o expresie mai extraordinara decat atmosfera sufleteasca din aceste comunitati. Dar aceste comunitati lautrice de samanta in expresia lor sociala tot secrete societatii ramaneau. Orice incercare de oficilizare sociala a dat gres pentru a nu se putea incadra in nici o norma a acesteia, nu se asemana cu nimic cunoscut si asta speria. Am sa trec in revista ca foarte multi au ales cai batute catre Dumnezeu, ale locului sau altor locuri si care par a avea un mai mare succes supravietuind social, putand fi catalogate si clasificate conform model cunosut. Vietuirea autentica este doar interioara si acolo nimeni nu are acces. Moatea universalului, a mintii universale la care asistam privind exteriorul social este intunericul dinaintea rasaritului si acest rasarit launtric este si sper sa ramana acolo si de acolo sa risipesca umbrele deformate si ceturile mlastinilor. Acest Cristos comunitar (dintr-o samanta a rodit milioane de seminte) lautric lumineaza intunericul de pana acum si la momentul dat se va arata lumii intregi; astazi renaste pentru a 23 oara sau 23 a milioana oara, etc. Semne bune anul are cand insasi sursa beznei din trecut a recunoscut in predica dedicata momentului, distrugerile provocate de institutia sa. Cristos se naste in voi, in fiecare dintre noi, in inimile noastre pentru ca inima noastra este altarul templului universal al vietii, fiinta umana, si in inima noastra numai iubire este, cand ea se deschide, emana raza iubirii. Cand Iubirea sau Cristosul este inima voastra v-ati nascut a doua oara; dar fiti vigilenti sa nu va fure careva, renasteti copii nu atotstiutori si atotputernici. Copiii cu soarele pe piept ca Fat Frumos si calea de abia incepe, o cale plina de capcane si probe, de suferinte si regenerari. A treia renastere este viitorul vostru nescris inca. Ma intrebam de ce este nevoie de renastere si am inteles ca prima data nu recunoastem viata apoi o pierdem si aflam ce am pirdut iar cad renastem nu o mai parasim recunoscand si apreciind viata, suntm distinsi pentru ca distingem in profunimea a ceea ce este, suntem fluizi si inspirati in actiui si exprimarile viului din noi. Misterul care suntem nu ne paraseste niciodata ca noi sa nu-l mai parasim de dragul nu stiu careui privilegiu iluzoriu. Orgoliul violent al exclusivismului superioritatii personale sau planagios al autocompatimirii sau plansului de mila este parazitul care va indemna sa credeti ca numai persoana voastra este Dumnezeu si ceilalti idiotii care trebuiesc condusi si gestitonati precum animalele in rezervatii sau pe mosii la munca, va proite puteri si rivilegii la care nici nu ati viat si daca nu ati visat insemna ca nu este visul vostru, este al altuia care-ti ofera un statut de inferior in visul sau. Vigilenta este mama intelepciunii, nu uitai ca sunt foarte complicate capcanele constiintei. sau "prinzatoarele de spirit" cu care sunteti folositi. Unde este folosire nu este iubire, iata reperul, iata felinarul. Constiinta si Lumina Universala a Iubirii renaste astazi si noi renastem odata cu ea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu