Obsesia puterii personale este atitudinea ignorarii energiei si persoanei. Cine cauta putere ignora propria energie, crede ca nu o are si se face credinta sa; reprezinta puterea ca pe o acumulare exteriora a unor simboluri ale puterii, pozitia intr-o ierarhie, sustinerea sa de cei care ii acorda inrederea sau se lasa "pe mana lor", dominatia in relatii.
Dupa cum este evident acest gen de "putere" personala acumulata este dependenta de circumstante exterioare persoanei si evident nu-i apartine. Cand are mai mare nevoie de ea dispare. Spiritul de observate neaservit intereselor face aceasta comparatie a bancilor cu cineva care iti da o umbrela cand nu ploua si ti-o ia cand incepe ploaia. Sigur ca puterea exteriora persoanei este simbolizata de bani, dar banii sunt conceputi ca datorie, se nasc ca datorie. In timp ce asistam la spectacolul grotesc pe care cei care cred ca puterea lor exterioara le apartine ca persoane il dau, asistam simultan la alt spectaol, cel al degradarii corporale a acestor 'persoane". Cum ajunge cineva intr-o pozitie importanta politic sau a acumulat o avere importanta , degradarea prin obezitate este dificil de evitat si exceptiile ascund disfunctii digestive, ulcere sau alte disfunctii. Putem spune ca energia persoanei este invers proportionala cu puterea personala. Spun energia pentru ca este evident ca intreg sistemul biologic este sustinut energetic de ceea ce numim bioenergie direct proportionala cu capacitatea imunologica sau de autoaparare, autoregenerare, sau autovindecare in ultima instanta. Oare nu este mai util individului sa constientizeze propria energie si cum o foloseste? De unde vine aceasta energie bio si cum o risipim evident in fiecare zi? Cum reusim noaptea sa recuperam pierderea pana la un moment dat dupa care nu mai reusim accentuindu-se degradarea? Ceea ce avem ne sustine si este mai pretios decat ceea ce vrem sa acumulam care nu ne apartine si la un moment dat suntem obligati sa o inapoiem sursei sale. Evident este ca nu primim nimic fara sa dam ceva in schimb si acest troc este simultan. Se transforma ceva interior in ceva exterior, energia potentialului interior in putere cinetica exteriora.dar acumlarea, mai multul, din extrior sau in exterior ignora aceasta transformare si dupa ce dam mai ramanem si datori. Daca suntem constienti de aceasta transformare am vedea in ce transformam energia bio. Nu stiu daca ne-ar mai conveni transformarea respectiva sau daca am decide sa o facem cel putin nu ne-am mai plange de consecinte, ne-am acorda responsabilitatea ei liber consimtita. Spuneam ca "apocalipsa" insemna transformare, nu sfarsitul lumii. Aceasta semnificatie ne arata ca noi traim deja acesta apocalipsa-transformare decand ne nastem, ca aceasta transformare este denumita crestere pana la un moment dat, sau evolutie, dupa care descrestere sau involutie, imbatranire. Ce face ca de la un moment dat transformarile produse de noi sa aiba un sens neplacut noua, neacceptat de vreunul dintre noi, batranetea? Cred ca fiecare poate rememora starile si obectivele sale din faza de evolutie si din cea de involutie si acesta rememorare poate da fiecaruia raspunsurile sale. Ce gen de transformari producem pana la un moment dat si ce schimbare de directie facem la un moment at si and este momentul respectiv. Sunt convins ca daca vedem asta prin a reveni la sarea transformarilor evolutive si la actiunile ei putem intoarce caruta cum se spune si daca imbatranirea este posibila la fel si reintinerirea este. Asta implica evident atentia si constienta transformarilor pe care noi insine le peroducem prin atitudine si comportament. Pentru asta gandul nostru trebuie sa revina la intersectia in care a gresit directia si pentru asta are implicit functionala viteza sa. Unde se duce energia risipita de fiecare ? Nasterea si renasterea este denumirea procesului transformarilor si sfarsitul acestui cerc nu exista; ceea ceexista este amplificarea vitezei desfasurarii lui pana cand intermedierea formala care-l fragmenteaza in perceptie ca doua elemente distincte viata si moarte se disipeaza, se risipeste ceata din constiinta si un singur proces curgator si minunat se releva constiintei, numita imparatie a cerurilor care aici este. Ce sarbatorim anual la solstitiul de iarna, momenrul in care durata de lumina sau ziua incepe sa creasca in detrimentrul intunericului sau ignorantei, altceva decat constienta iubirii care lumineaza sufletele si le scoate din intunericul proiectiilor distructive ale gandului, victoria iubirii in fata fricii? Daca in exterior este eveniment astronomic fara suflet al mecanicii celeste, in sufletele noastre ese un eveniment viu al viului, victoria luminii universului iubirea, a luminii din faptele tale care incalzesc intregul univers! Dar cine mai traieste comuniunea cu aceasta victorie care se naste si renaste anual sau zilnic, zilnic sau orar, orar sau la minut, numai functie de intensitatea trairii voastre, de viteza gandului vostru acum, sau mai psihologic vorbind functie doar de sensibilitatea si finetea voastra? Intermediarii au transformat si ei ceva, semnificatia vie in comert si vanzare record, in umplerea buzunarelor unora si burtilor altora si vai cati participa la astfel de transformari! Copiii sunt mintiticu povestea darului cand de fapt ea ascunde suferinta parintelui, efortul lui sau orgoliul lui. Recunoasterea binelui si dragostei sa fie a povestii nu a parintelui. Copii isi iubesc parintii dar trebuie sa stie ca si parintii ii iubesc si ca dragostea nu se masoara in nr. si valoarea cadourilor corespodente lacomiei comerciantilor. Ce simplu se deviaza prin minciuna frumoasa si promisiunea mincinoasa sensurile dragostei firesti umane trecute in plan secund ca cenusareasa care nu sta la masa cinei de familie. Copiii ajung sa nu mai recunoasca dragostea decat prin ce primesc si scump platim minciuna cand cumparati pe nimic ajung mai taziu. Transformari, transformari... Numai adevarul eliereaza!
Dupa cum este evident acest gen de "putere" personala acumulata este dependenta de circumstante exterioare persoanei si evident nu-i apartine. Cand are mai mare nevoie de ea dispare. Spiritul de observate neaservit intereselor face aceasta comparatie a bancilor cu cineva care iti da o umbrela cand nu ploua si ti-o ia cand incepe ploaia. Sigur ca puterea exteriora persoanei este simbolizata de bani, dar banii sunt conceputi ca datorie, se nasc ca datorie. In timp ce asistam la spectacolul grotesc pe care cei care cred ca puterea lor exterioara le apartine ca persoane il dau, asistam simultan la alt spectaol, cel al degradarii corporale a acestor 'persoane". Cum ajunge cineva intr-o pozitie importanta politic sau a acumulat o avere importanta , degradarea prin obezitate este dificil de evitat si exceptiile ascund disfunctii digestive, ulcere sau alte disfunctii. Putem spune ca energia persoanei este invers proportionala cu puterea personala. Spun energia pentru ca este evident ca intreg sistemul biologic este sustinut energetic de ceea ce numim bioenergie direct proportionala cu capacitatea imunologica sau de autoaparare, autoregenerare, sau autovindecare in ultima instanta. Oare nu este mai util individului sa constientizeze propria energie si cum o foloseste? De unde vine aceasta energie bio si cum o risipim evident in fiecare zi? Cum reusim noaptea sa recuperam pierderea pana la un moment dat dupa care nu mai reusim accentuindu-se degradarea? Ceea ce avem ne sustine si este mai pretios decat ceea ce vrem sa acumulam care nu ne apartine si la un moment dat suntem obligati sa o inapoiem sursei sale. Evident este ca nu primim nimic fara sa dam ceva in schimb si acest troc este simultan. Se transforma ceva interior in ceva exterior, energia potentialului interior in putere cinetica exteriora.dar acumlarea, mai multul, din extrior sau in exterior ignora aceasta transformare si dupa ce dam mai ramanem si datori. Daca suntem constienti de aceasta transformare am vedea in ce transformam energia bio. Nu stiu daca ne-ar mai conveni transformarea respectiva sau daca am decide sa o facem cel putin nu ne-am mai plange de consecinte, ne-am acorda responsabilitatea ei liber consimtita. Spuneam ca "apocalipsa" insemna transformare, nu sfarsitul lumii. Aceasta semnificatie ne arata ca noi traim deja acesta apocalipsa-transformare decand ne nastem, ca aceasta transformare este denumita crestere pana la un moment dat, sau evolutie, dupa care descrestere sau involutie, imbatranire. Ce face ca de la un moment dat transformarile produse de noi sa aiba un sens neplacut noua, neacceptat de vreunul dintre noi, batranetea? Cred ca fiecare poate rememora starile si obectivele sale din faza de evolutie si din cea de involutie si acesta rememorare poate da fiecaruia raspunsurile sale. Ce gen de transformari producem pana la un moment dat si ce schimbare de directie facem la un moment at si and este momentul respectiv. Sunt convins ca daca vedem asta prin a reveni la sarea transformarilor evolutive si la actiunile ei putem intoarce caruta cum se spune si daca imbatranirea este posibila la fel si reintinerirea este. Asta implica evident atentia si constienta transformarilor pe care noi insine le peroducem prin atitudine si comportament. Pentru asta gandul nostru trebuie sa revina la intersectia in care a gresit directia si pentru asta are implicit functionala viteza sa. Unde se duce energia risipita de fiecare ? Nasterea si renasterea este denumirea procesului transformarilor si sfarsitul acestui cerc nu exista; ceea ceexista este amplificarea vitezei desfasurarii lui pana cand intermedierea formala care-l fragmenteaza in perceptie ca doua elemente distincte viata si moarte se disipeaza, se risipeste ceata din constiinta si un singur proces curgator si minunat se releva constiintei, numita imparatie a cerurilor care aici este. Ce sarbatorim anual la solstitiul de iarna, momenrul in care durata de lumina sau ziua incepe sa creasca in detrimentrul intunericului sau ignorantei, altceva decat constienta iubirii care lumineaza sufletele si le scoate din intunericul proiectiilor distructive ale gandului, victoria iubirii in fata fricii? Daca in exterior este eveniment astronomic fara suflet al mecanicii celeste, in sufletele noastre ese un eveniment viu al viului, victoria luminii universului iubirea, a luminii din faptele tale care incalzesc intregul univers! Dar cine mai traieste comuniunea cu aceasta victorie care se naste si renaste anual sau zilnic, zilnic sau orar, orar sau la minut, numai functie de intensitatea trairii voastre, de viteza gandului vostru acum, sau mai psihologic vorbind functie doar de sensibilitatea si finetea voastra? Intermediarii au transformat si ei ceva, semnificatia vie in comert si vanzare record, in umplerea buzunarelor unora si burtilor altora si vai cati participa la astfel de transformari! Copiii sunt mintiticu povestea darului cand de fapt ea ascunde suferinta parintelui, efortul lui sau orgoliul lui. Recunoasterea binelui si dragostei sa fie a povestii nu a parintelui. Copii isi iubesc parintii dar trebuie sa stie ca si parintii ii iubesc si ca dragostea nu se masoara in nr. si valoarea cadourilor corespodente lacomiei comerciantilor. Ce simplu se deviaza prin minciuna frumoasa si promisiunea mincinoasa sensurile dragostei firesti umane trecute in plan secund ca cenusareasa care nu sta la masa cinei de familie. Copiii ajung sa nu mai recunoasca dragostea decat prin ce primesc si scump platim minciuna cand cumparati pe nimic ajung mai taziu. Transformari, transformari... Numai adevarul eliereaza!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu