23 decembrie 2012

conditionarea

Conditionarea sau exigenta este acea atitudine prin care orice existenta este intermediata.
Este evident o conceptie in care insasi gandirea si constinta este intermediata. Orice tinta sau miscare nu poate fi generata decat prin onorarea intermediarului, sau altfel spus a ceea ce vamuieste implinirea. In popor se spune ca orice poti obtine daca dai "dreptul" celui care intermediaza atingerea dorintei tale pentru ca s-a interpus intre tine si faptul dorit. Intreaga structura sociala sau oranduire, ordonare interioara societatii umane este o structura de intermediere. Nu existi daca nu ai acte doveditoare a locului si timpul nasterii tale, daca nu esti luat in evidenta de o structura a intermedierii sau conditionarii cetateanului. Aceasta structura iti da cetatenie, istorie si dreptul datoriei, te face o persoana importanta sau de consum. Justificarea este uluitoare cand percepi ca se bazeaza doar pe consecintele provocate de o astfel de conceptie organizatorica si teama de opus prezentat drept "haos social". Tintele intermediarului sunt marete, depturile omului, prosperitate si siguranta, pace si armonie sociala, sanatate si dezoltare, evolutia umanitatii pe culmi de nevisat inca. Foarte frumos dar bunele intentii sunt pavelele drumului catre iad. De cate am fost amagiti cu promisiunile unui viitor luminos al patriei si poprului, etc si a ramas tot viitor, utopie ? Intrega societate este o reflectare fidela a conceptiei intermedierii, conditionarea, din care doar intermediarii profita. Desigur, o structura organizatorica este necesara in orice miscare a unei colectivitati, nu acest gen de organizari tehnologice si ordini functionale este in explorare, ci condotionarea interioara a unui sistem organizatoric. Cand o structura organizationala se transforma intr-una ierarhica in interiorul sau ia nastere intermediarul, conditionarea,  iar structura respectiva este blocata ca functionare organizatorica prin fragmentarea ei in doua parti intre care se interpune ceva, sunt separate de ceva,  intermediarul, conditionarea functionarii de exigentele sale; "dai dreptul" (datoria ta) sistemul functioneaza, nu dai deptul sistemul nu mai functioneaza, este blocat in cel mai bun caz functionarea lui este mult incetinita, greoaie. Nu despre aceste evidente ale functionarii sistemelor sociale exterioare pe care fiecare le poate explora si demasca asa cum sunt ele fara rautate si dusmanie din simplul motiv ca daca te razbuni pe umbrele trecutului sau pe reflctarile sale in actiunile reverberate istoric nu este semn de ratiune. Tocmai atitudinea razbunatoare si "de a le reparara"  le da "realitate"  materiala. Nu avem nimic de reparat si nici pe cine sa ne razbunam; noi nu suntem defecti si nici corpul nostru nu are vreo vina; nu poti da vina pe consecintele unui comportament absurd sau iarational pe care le denumim degradari corporale, nu mai putem crucifica nevinovatul. Spuneam ca faptele rationale sau irationale ale omului isi au radacinile in vise sau viziuni, in dorinte sau gandire. Visele sau dorintele sunt nerostite, nedenumite, necunoscute; viziunile si gandurile sunt rostite, denumite, cunoscute, altfel spus constiente. Ceea ce ne poate fi intermediat sunt cele constiente si aceasta intermediere este hotia reala. Nu desconspirati visul si dorinta ca sa nu va poata fi furata. Intr-un articol am descris in cateva consideratii "hotii de vise". In momentul in care va ganditi "visul"el este cunoscut si hotii vi-l fura, il taiesc in locul vostru si voi ramaneti frustrati, invidiosi etc. "Cei putini" sunt visul celor multi si "cei multi" masa de manevra a celor putini.  In fapt "visul omului" nu este cunosut, nu este gandit, nu este nascut in gandire, nici in constiinta. "Sunt cel neascut inca" este adesea exprimarea constienei. Renasterea visului om este alta exprimare a constientei, noi renastem pe nivele de ordine si frumusete si existam in toate dimesiunile existentiale. Renasterea nu este procesul mortii si invierii reflectat in materie, umbra temporala a renasterii. Nu stim cum reastem si nici nu vom sti vreodata si nici noua nu ne este necesara acesta stiinta; ea este necesara intermediarului, ca sa ne vamuiasca renasterea. In aceasta diensiune nu are acces inermediarul, fiti impacati. La "samburele om", desavarsirea fiintei umane, nu are acces nici un vierme; probabil de aceea este cultivata religios constiinta de vierme paatos. Daca tot nu pot interediarii sa ajunga la sambure sa se creada omul vierme si sa ajunga la "samburele Dumnezeu" ca sa afle cum poate fi intemediata viata. Spunem ca visul nu este cunoscut si nu poate fi cunoscut si ca este bine ca asa este! Noi il traim nu il cunoastem; noi putem asta sa traim fara sa cunoastem. Intermediarii, conditionarea nu are acces, nu pot; sunt obsedati de secretul acesta. Acest "MISTER"! Va rog sa fiti cu atentia treaza,   nu am afirmat " cunoasterea nu are sens"!  Ceea ce intr-un domeniu functioneaxa in altul produce disfunctiuni la fel cum piatra pe drum are o functiune dar in pantofi nu; adica intre noi si instrumentul nostru pantoful! :)  Claritatea inteiora , calitatea perceptiei inteligente a atentiei neselective vede distictia intre dinamica ordinii universale si eeea ce o franeaza, sau incerca sa o blocheze, vede ratiunea "franarii" si irationalitatea blocarii, face distictii si ne distinge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu