indemnul

Suntem confruntati cu tot felul de exigente si cele mai irationale si rau facatoare sunt exigentele existentiale individuale. Suntem indemnati sa fim cumva, morali, demni, indrazneti, creativi, patrioti, liberi, iubitori, etc. de regula sa fim expresia unei calitati si sa nu fim expresiile opusului lor.

Ceea ce este surprinzator ca toate aceste indemnuri sunt facute de "oameni de buna credinta sau de bine" ce se vor modele de atitudine si comportament.  Ce dezvaluie aceste indemnuri? Evident dezvaluie ceea ce nu spun si anume tacerea lor ascunde sursa indemnurilor lor. Ce ascunde tacerea lor? O viziune statica prin care privesc sau o imagine tacuta si ascunsa lor insisi prin care percep oamenii. Care este aceasta imagine despre om? Evident imaginea in care omul nu exista si trebuie sa fie cumva si sa nu fie altel. O imagine in care omul este perceput intr-un nivel formal si comportmental superficial fara consistenta interioara, ca o coaja lipsita de continut despre care vprbeam anterior generata de mimetismul identificarilor fara substanta in spiritul lor. Deci ce conteaza si este profund, cum ar trebui sa fim sau sa nu fim sau cum suntem vazuti de acesti oameni de bine? Daca ascultati cu atentie veti fi uimiti de talentul si cultura vasta a exemplelor prin care-si sustin spre binele nostru zic ei indemnurile de a fi. In explorarea a ceea ce avem am constatat ca avem o identitate data de consideratiile celor din jurul nostru vis a vis de ceea ce percep sau nu, ceea ce cunosc sau nu, toate la adresa noastra chiar incepand cu momentul aparitiei pe lume.  Copilul inocent nu percepe presiunea exterioara pe care aceste consideratii la adresa lui le exercita si se identifica cu ele prin acceptare urmand apoi ca prin acesta imagine despre sine sa priveasca lumea si sa apere aceasta imagine ca eu-l sau. Rememorarea poate ajunge pana in burta mamei, este o miscare a constiintei si perceptiei in istoria personala si cu mintea de pe urma putem sa ne inelegem comportamentul de pana acum ca pe o continua reactie la aceasta identitate a consideratiilor exterioare. Daca am fost considerati slabi ne vom stradui intreaga viata sa demonstram celorlalti ca suntem tari si de cate ori von fi considerati slabi rana este atinsa si sarim ca arsi sa demonstram ca nu. Da am folosit cuvantul rana. aceste consideratii ne ranesc si sunt rani acceptate ca identtate rani psihologice si mentale, apoi perturbari fiziologice si in final boli fixice. Spunea cineva ca hipoglicemia ingrasa, ca ne face sa mancam in exces. dar ce este hipoglicemia altceva decat nefericire condensata fiziologic. Obezitatea planetara este masura nefericirii oamenilor, nefericire firesca in starea ranita de calomnioasele consideratii exterioare facute din nepasare indiferenta si de cele mai multe ori si din ignorarea puerii creative a gandului uman cand omul chiar se identifica cu el considerandu-l adevarul sau. Cand un om iti spune ca esti prost se identifica cu acest gand chiar iti demonstreza adevarul sau. Apoi nu si-l abjura dandu-si chiar si viata penru apararea adevarulu sau considerand demnitate asta si credinta. Da credinta, dar credinta in ce? Pasiunea cu care acesti oameni de bine isi sustin viziunea inexitentei omului care trebuie sa fie intr'un fel sau altul, evident altfel de cum este, evident ca ignora ceea ce omul este, da forta imaginii tacute prin care privesc si care reeleveaza propria lor inexistenta  motiv pentru care a gasit in sfarsit un mijloc de autoevidentiere. Omul exista nu trebuie sa devina om, evident aceaste indemnuri contrazic credinta lor afirmata in creatia lui Dumnezeu, omul. Acesti indemnatori a celorlalti pentru ca se subintelege ca ei sunt deja acolo unde ii indemna pe ceilalti dar care in fapt sunt in imaginea viziune launtrica a inexistentei fiintei umane sunt cu atat mai acerbi cu cat se afirma credinciosi si traitori in Dumnezeu, aparatorii bisericii si dretpei credinte. Am intalnit preoti adevarati, calugari adevarti care-si urmau crezul fara sa-l impuna altora, oameni in prezenta carora te simteai respectat,  apreciat asa cum esti si cu care conversatia era incantatoare lipsita de dracu si alte prostii, bunul simt si claritatea mintii lor, delicatetea atentiei lor binevoitoare iti bucura ziua. Crezul este ca o facultate si un doctorat, scoala superiora care nu are nici un sens daca nu o absolvi; Sa ramai la nesfarsit in aceeasi scola sau clasa insemna lenevie si refuzul invataturii crezului respectiv si uniforma scolii nu este semnul absolvirii ei. Adevaratii preoti au absolvit scoala crezului nu-ti mai dau in cap cu el. Un om spunea candva ca cei mai perfizi si violenti sunt clownii si ca el fuge de oamni femecatori pentru ca stie ca acest gen de comportament spectaculos si cuceritor demasca intentia cuceririi, misionarismului ineresat. Omul nu vrea sa cucereasca ce nu ii apartine si nu poate pierde ce este al lui ca sa apere. Iubirea lumineaza si adevarul elibereaza. Justificarile hipnotizeaza mintea , justificarea mai binelui a demolat mereu binele; dorintele au fragmentat mintea si nascut conflicte inutile; idealurile introduc moartea in existenta (vezi idealurile revolutiei franceze, etc, si cata moarte si ghilotine au inventat);etc. A vedea cele ce sunt asa cum sunt (fara a incerca sa le reparam blocandu-ne, paralizand),  a distinge adevarul de minciuna este inceputul intelepciunii. Veti desparti incet si cu mare bagare de seama ceea e este adevarat, peren, util, de ceea ce este mincinos, efemer, inutil si renastem ca ceea ce am fost, suntem si vom fi in spritul nostru, unicul fiu nascut, umanul fecund .Zambim in fata minciunii si ne miram in fata adevarului, este unicul spectacol prin care cel discret isi exprima adevarul. Povestea printului invizibil care exprima biele in lume fara sa se evidentieze  este povestea nevazutului si nerecunoscutului uman om. Faptele preced si transced orice vorbe, orice idei. Simbolul omului in samandi sau in genunchi meditand in vid este simbolul maximei discretii a bunului simt uman. Am fost intrebat si m-am intrebat si eu, de ce nu tac! rspunsul meu este simplu si clar pentru ca exist. Tot felul de manipulari ocupa spatiul public si copii le copiaza ca maimutele, a vorbi proOm nu face audienta; dar a tacea de multe ori mimeaza complicitatea. Fuga de durere si nefericire nu conduce la implinire ci la amagire, la fel si complacerea in suferinta, in dorinta. Omul se aseamana unui falnic gorun in desert singurul adapost al vietuitoarelor , sa le dea adapost nu refuza ; nici voi nu sunteti refuzati de voi insiva, reintoarceti-va. Nu avem nimic de demonstrat nici de aparat, cu atat mai putin de reparat,  inaintam cu spatele, sa ne intoarcem cu fata. Aude e sapere. Putem fi orice dar nu exista ceva mai minunat si miraculos decat ceea ce suntem in spiritul iubirii.