Fiecare poate explora acesta frana a oricarei miscari a gandirii generata de "boala gandirii" sau fragmentarea ei prin polarizarea si separarea polilor sai de intermediari.
Cea mai caragioasa manifestare este inermedierea "vietii vesnice de moarte". Va puteti distra de acesta "monstra" de conceptie in care credinta este ca dupa ce mori te duci in vesnicia vietii? "Credinta' in care "mijlocul, instrumentul" vietii este moartea? Asta vrea sa spuna ca traim moartea si dupa aia viata? ca moare moartea prin moarte? ca noi sunem moartea si dupa ce murim ramane viata?? Parca spuem a Domnul este Cristos care spue " eu sunt viata" Te mai sperii de faptul ca moartea dusmanului este calea prin care iti atingi scopurile? :) . Am vazut multe filme ale "realiatilor sociale si istorice", am vazut si reflearea acelor povesti in jurnalele de stiri televizate si prezentate ca evenimetele realitatilor sociale, toate sunt povesti si obiectivarea acestei credinte in care scopul scuza mijloacele, deci scopul vietii scuza mijlocul mortii!!! :) Nu este conceptia intermedierii din care castiga doar intermediarul, sau mijlocul sau moartea? Am vazut o replica epocala a unui rege in film si presedinte in societate, replica generata de faptul ca a facut eforturi mari sa ucida un dusman si acesta nu se lasase omorat: "nenorocitule, cate greutati mi-ai facut! :) Mai nou moartea este afirmata si in nivele ei subtile si inutile, moartea politica, moartea economica, moatea emotionala care este sentimentul vinovatiei si inutilitatii existentei tale. Apocalipsa este transformare si transformarea implica absenta intermedierii sau exigentelor. orice conditionare ete un pas inapoi, involutiv al omenirii. Vreau sa relev capcanele schimbarii intermediarilor ca forma care este continuitatea lor. Am vazut multi "evoluati" care se ocupa cu aceste schimbari care sa continue intermedierea prin reformarea conceptuala a exigentelor existentei tale. De ex. se vorbeste de dragostea fara conditii, iubire neonditionata de parca iubirea a fost vreodata conditionata si acum poate fi neconditionata si acesta exigenta a neconditionarii iubirii ne pune in conflicte majore cu ratiunea; se vorbeste de nivele de constiinta, de straturi si ierarhii de parca aceste conceptii nu tot ale fragmentarii gandiri si constiinta acestei fragmentari ca expresii sunt. Noi profeti se imbulzesc cu noi exigente in fata dumneavoastra sa va explice cum atingeti lbetatea si iluminarea! Toate va indeamna sa stapaniti gandirea, emotiile, snzatiile si circumstantele sociale, sa domiati sau sa acceptati dominatia in relatii indiferent de natura lor si aceastea doar in numele iubirii neonditionate. Cine iubeste traieste faptul ca nu exista vreo conditie de indeplinit ca sa traiasca iubrea. Iubirea nu este un premiu de buna purtare sau diploma de expertiza in domeniu. Libertatea cand traiesti, ultimul gand este ca esti liber, de regula singurul gand sincer referitor la libetate este "am fost liber"! De aici expresia cu mintea de pe urma, gandirea este umbra noastra, dupa ce pierzi afli ce ai pierdut; este inutil sa-ti plangi de mila, sa te complaci in pierdere, acum taiesti ceva ce nu cunosti si este util sa traiesti cu intensitate maxima momentul necunoscut ca sa nu plangi iar cand pierzi si afli ce ai pierdut. Percepem diferit cand privim din inceput sau de la coada. Sa mai dau un exemplu de prostie majora care omoara; se spune ca este crud si inuman sa omori un animal cu justificarea ca tu sa traiesti cand ai si alte variante de hranire inclusiv lumina solara, dar ce crima este sa omori costiinta? Iata o mostra, pardon "monstra", se propovaduieste un criteriu si exigenta, scara inteligentei si a constiintei, oamenii sunt evaluati conform acestei exigente scalare. Cine face acesta evaluare? Nu sunt oameni? Evident inventatorii scarii respctive in care ei sunt in varful ei, sau impocrizia modestiei ii face sa se autoafirme doar ca istrumente ale cunosterii "varfului" care a fost data doar lor. Vedeti vreo diferenta intre ierarhiile meschine ale structurilor sociale economice si culturale ale demnitarilor si functionarilor comerciali pentru care toti ceilalti sunt obligatoriu platitori de taxe sau benevoli clienti ai facaturilor gosolane comercializate, si aceste asa numire ierarhii spirituale? Nu este nici o diferenta alta decat cea de forma conceptului extinsa. Daca in fata intermediarilor cunoscuti, demniari politicieni, comercianti aveti curajul sa va revoltati si sa va cereti libertatea, in fata ierarhiilor spirituale in varful caruia e pus un dumnezeu al exigentei sunteti curajosi, indrasniti sa le contestati? Evient ca frica de necunoscut e puternica si acest necunoscut inventat garanteaza supunerea voastra. Putea oare un Dumnezeu despre care spunem ca este iubitor sa conditionze iubirea sa si existenta unicului sau fiu omul de exigenele gradelor de inteligenta si constiinta? Dumnezeu iubeste conditionat? Iubirea lui Dumnezeu este viata noastra si ne-o da cu cantarul? Irationalitatea si contradictia acestor "inalte cunoasteri spirituale" este atat de evidenta ca Dumnezeu nu o vede? Sau sursa unei astfel de atitudini sau conceptii nu este Dumnezeu ci parazitul? Noua viata este viata. Ganditorul este inventia gandirii inconstiente de ceea ce este, in aceasta conceptie separarea gandirii de ganditor provoaca disfunctionalitatea oricarei structuri gandite si a oricarei perceptii. Cel care experimenteaza este experienta. Experienta confruntarii interioare inceteaza astazi; nu exista nici o conditie ca acest fapt sa fie. Confruntrea inceteaza si toate cele ce sunt apar asa cum sunt, falsul ca fals si adevarul ca adevar, nu este necesara nici o reparatie penru ca nu putem repara ceva ce a fost si care nu mai este: "azi o vedem, dar nu e" (din la steaua de Eminescu) ca mii de ani i-a trebuit luminii sa ne ajunga. Traiti visele nu le ganditi! Musulmanii au o frumoasa expresise, aceea de "rugaciunea continua" care nu este rugaciunea ganditorului, este si nu se aude! Care este reflectarea ei in existenta constienta? Inspiratie, Intuitie, Indrazneala, calauziti fericirea creativa Om! De la Craciunul Libertatii socaile 1989 se scurg in curand 22 cicluri solare, 22 arcane ale tarotului, intram in arcanul 23- 30; 7 pasi spre infinitul din infinit nascut. (evident ca explorarea semnificatiei vii a cuvantului infinit ne poate aduce bucuria revelatei sale)
Cea mai caragioasa manifestare este inermedierea "vietii vesnice de moarte". Va puteti distra de acesta "monstra" de conceptie in care credinta este ca dupa ce mori te duci in vesnicia vietii? "Credinta' in care "mijlocul, instrumentul" vietii este moartea? Asta vrea sa spuna ca traim moartea si dupa aia viata? ca moare moartea prin moarte? ca noi sunem moartea si dupa ce murim ramane viata?? Parca spuem a Domnul este Cristos care spue " eu sunt viata" Te mai sperii de faptul ca moartea dusmanului este calea prin care iti atingi scopurile? :) . Am vazut multe filme ale "realiatilor sociale si istorice", am vazut si reflearea acelor povesti in jurnalele de stiri televizate si prezentate ca evenimetele realitatilor sociale, toate sunt povesti si obiectivarea acestei credinte in care scopul scuza mijloacele, deci scopul vietii scuza mijlocul mortii!!! :) Nu este conceptia intermedierii din care castiga doar intermediarul, sau mijlocul sau moartea? Am vazut o replica epocala a unui rege in film si presedinte in societate, replica generata de faptul ca a facut eforturi mari sa ucida un dusman si acesta nu se lasase omorat: "nenorocitule, cate greutati mi-ai facut! :) Mai nou moartea este afirmata si in nivele ei subtile si inutile, moartea politica, moartea economica, moatea emotionala care este sentimentul vinovatiei si inutilitatii existentei tale. Apocalipsa este transformare si transformarea implica absenta intermedierii sau exigentelor. orice conditionare ete un pas inapoi, involutiv al omenirii. Vreau sa relev capcanele schimbarii intermediarilor ca forma care este continuitatea lor. Am vazut multi "evoluati" care se ocupa cu aceste schimbari care sa continue intermedierea prin reformarea conceptuala a exigentelor existentei tale. De ex. se vorbeste de dragostea fara conditii, iubire neonditionata de parca iubirea a fost vreodata conditionata si acum poate fi neconditionata si acesta exigenta a neconditionarii iubirii ne pune in conflicte majore cu ratiunea; se vorbeste de nivele de constiinta, de straturi si ierarhii de parca aceste conceptii nu tot ale fragmentarii gandiri si constiinta acestei fragmentari ca expresii sunt. Noi profeti se imbulzesc cu noi exigente in fata dumneavoastra sa va explice cum atingeti lbetatea si iluminarea! Toate va indeamna sa stapaniti gandirea, emotiile, snzatiile si circumstantele sociale, sa domiati sau sa acceptati dominatia in relatii indiferent de natura lor si aceastea doar in numele iubirii neonditionate. Cine iubeste traieste faptul ca nu exista vreo conditie de indeplinit ca sa traiasca iubrea. Iubirea nu este un premiu de buna purtare sau diploma de expertiza in domeniu. Libertatea cand traiesti, ultimul gand este ca esti liber, de regula singurul gand sincer referitor la libetate este "am fost liber"! De aici expresia cu mintea de pe urma, gandirea este umbra noastra, dupa ce pierzi afli ce ai pierdut; este inutil sa-ti plangi de mila, sa te complaci in pierdere, acum taiesti ceva ce nu cunosti si este util sa traiesti cu intensitate maxima momentul necunoscut ca sa nu plangi iar cand pierzi si afli ce ai pierdut. Percepem diferit cand privim din inceput sau de la coada. Sa mai dau un exemplu de prostie majora care omoara; se spune ca este crud si inuman sa omori un animal cu justificarea ca tu sa traiesti cand ai si alte variante de hranire inclusiv lumina solara, dar ce crima este sa omori costiinta? Iata o mostra, pardon "monstra", se propovaduieste un criteriu si exigenta, scara inteligentei si a constiintei, oamenii sunt evaluati conform acestei exigente scalare. Cine face acesta evaluare? Nu sunt oameni? Evident inventatorii scarii respctive in care ei sunt in varful ei, sau impocrizia modestiei ii face sa se autoafirme doar ca istrumente ale cunosterii "varfului" care a fost data doar lor. Vedeti vreo diferenta intre ierarhiile meschine ale structurilor sociale economice si culturale ale demnitarilor si functionarilor comerciali pentru care toti ceilalti sunt obligatoriu platitori de taxe sau benevoli clienti ai facaturilor gosolane comercializate, si aceste asa numire ierarhii spirituale? Nu este nici o diferenta alta decat cea de forma conceptului extinsa. Daca in fata intermediarilor cunoscuti, demniari politicieni, comercianti aveti curajul sa va revoltati si sa va cereti libertatea, in fata ierarhiilor spirituale in varful caruia e pus un dumnezeu al exigentei sunteti curajosi, indrasniti sa le contestati? Evient ca frica de necunoscut e puternica si acest necunoscut inventat garanteaza supunerea voastra. Putea oare un Dumnezeu despre care spunem ca este iubitor sa conditionze iubirea sa si existenta unicului sau fiu omul de exigenele gradelor de inteligenta si constiinta? Dumnezeu iubeste conditionat? Iubirea lui Dumnezeu este viata noastra si ne-o da cu cantarul? Irationalitatea si contradictia acestor "inalte cunoasteri spirituale" este atat de evidenta ca Dumnezeu nu o vede? Sau sursa unei astfel de atitudini sau conceptii nu este Dumnezeu ci parazitul? Noua viata este viata. Ganditorul este inventia gandirii inconstiente de ceea ce este, in aceasta conceptie separarea gandirii de ganditor provoaca disfunctionalitatea oricarei structuri gandite si a oricarei perceptii. Cel care experimenteaza este experienta. Experienta confruntarii interioare inceteaza astazi; nu exista nici o conditie ca acest fapt sa fie. Confruntrea inceteaza si toate cele ce sunt apar asa cum sunt, falsul ca fals si adevarul ca adevar, nu este necesara nici o reparatie penru ca nu putem repara ceva ce a fost si care nu mai este: "azi o vedem, dar nu e" (din la steaua de Eminescu) ca mii de ani i-a trebuit luminii sa ne ajunga. Traiti visele nu le ganditi! Musulmanii au o frumoasa expresise, aceea de "rugaciunea continua" care nu este rugaciunea ganditorului, este si nu se aude! Care este reflectarea ei in existenta constienta? Inspiratie, Intuitie, Indrazneala, calauziti fericirea creativa Om! De la Craciunul Libertatii socaile 1989 se scurg in curand 22 cicluri solare, 22 arcane ale tarotului, intram in arcanul 23- 30; 7 pasi spre infinitul din infinit nascut. (evident ca explorarea semnificatiei vii a cuvantului infinit ne poate aduce bucuria revelatei sale)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu