28 decembrie 2012

ce pacat!

Profetia sfarsitului lumii nu s-a implinit spre ciuda profetilor de duzina care preiau ceva si se evidentiaza cu ceea ce au preluat fara sa mediteze si fara discernamantul responsabilitatii personale.
Scriam ca ea, lumea, este in capul fiecaruia ca viziune sau imagine in care el traieste si care desconspira starea hiopnotica a constiintei identificate istoric si pozitia centrului fixat, egocentrismul superficial si ignorant ca reflexie a ignorantei. Mai afirmam ca timpul este singurul element gresit, un intermediar care desparte impulsul miscarii de rezultatul ei. Cum se manifesta acest intermediar? prin conditionarea actiunii de resurse, a pune resursele inaintea oricarei actiuni. Aceasta atitudine blocheaza din start minunate planuri si idei spelendide. Nu poti actiona fara capital in lume. Dar ce este capitalul? Imprumut, datorie. Daca reflectam faptul ca resursele se reduc la energie, ca orice energie are o duala manifestare, energie potentiala si cinetica,  potentialul nu este masurabil decat prin manifestarile sale, cu alte cuvinte nu il cunoastem inainte de a se manifesta. Ce insemna sa conditionezi actiunile de resurse, insemna sa conditionezi  potentialul de expresia sa cinetica. In asa situatie insemna ca nu se mai manifesta potentialul pentru ca nu cunoaste exprimarea sa cinetica. Este in acest caz evident un blocaj: nu ma exprim pentru ca nu-mi cunosc exprimarea si preiau exprimari deja facute si ma infalosesc cu ele ca si cum ar fi ale mele. Dar intr-o asa situatie potentialul meu se exprima sau sustine exprimari istorice? Acesta inversare sau stagnare a potentialului uman care nu se exprima doar ca nu se cunoaste si nu se cunoaste pentru ca nu se exprima, situatie in care invarte la nesfarsit exprimarile istorice sau temporale, se poate denumi altfel decat paralizie? Aceasta paralizie este evidenta in activitatile sociale in care sunt blocate initiativele de lipsa capitalului si ca sa obtii resursele trebuie sa te imprumuti adica sa-ti arondezi viitorul unor structuri istorice care nu sunt create de atitudinea umana in existenta ci de obsesia mai multului pe care nu-l poti obtine decat luand de la ceilalti care raman cu mai putin. Secretul acumularii de mai mult este sa iei de la foarte multi cat mai putin ca cei multi sa nu perceapa ca le-ai luat ceva, dupa ce ai acumulat mult poti sa iei din ce in ce mai mult de la cei multi pentru ca ai ascendent in fata lor, ii conditionezi de putimul din ce in ce mai putin pe  care-l dai din multul acumulat; este un cerc vicios pe care cei multi il sustin cu promisiunea in fata ca vor ajunge ei printre cei putini are au acumlat. Nimic mai fals ca aceasta promisiune; ei pornesc cu handicap in cursa si handicapul este controlat de cei putini prin taxe si impozite pe masura. O doamana din Elvetia se plangea de mama focului de salariul mic si cheltuielile mari si am intrebat-o cat castiga; mi-a raspuns ca 3000 de euro, raspuns care m-a lasat cu gura cascata si i-am replicat a in Romania cu trei mii de euro lunar esti print. Iata cum funcioneaza, mult (cu relativitatea de rigoare) primeste, mult i se ia; handicapul se pastreaza proportional. Timpul istoric nu exista; exista un tip de conditionare istorica care se perpetuaza datorita ignorantei intretinute educativ. Se vorbeste de epoci sclavagiste, feudale, com primitiva, etc. Suntem inclinati sa credem. Ne sunt prezentate ca trecute si se exacerbeaza prezenta societate ca evoluyia lor.  Dar toate aceste  epoci sunt simultane; daca privim pe suprafata pamantului si meditam pe relatiile sociale ale epocilor respective, toate aceste epoci coexista;  nu este diferenta intre ele alta decat cea a mijloacelor folosite. Exista sclavagism mental, psihologic si economic, feudalism politic, privitivism comportamental, etc. sunt toate o singura epoca in  se manifesta exact aceleasi relatii dar pe diferite grade de grosolonie sau rafinare; relatia de folosire si consum reciproc intre fiintele omenesti. Sclavia nu mai este acceptata in expresie grosolana si transparenta ci s-a rafinat in planul invizibil al psihologiei si mentalitatii. Lantul sclaviei nu mai este din fier ci din bani sau dependenta psihologica, aservire doctrinara etc. Pedepsele rapide si crude nu se mai aplica la fund ci la cap sau la psihic si se numesc stress. "Sunt stresat" suna chiar intelectual, chiar monden in raport cu "sunt batut" Timpul este o inversare a firescului in care fiinta umana este conditionata de resurse exterioare ei si apreciata dupa cat are si nu dupa ce este. Desigur ca sunt mereu constiinte treze in lume si minti libere, dar acestea sunt denigrate, calomniate sau crucificate la spitalul de nevrozati, de utopici, in nici un caz nu sunt lasati sa acceada la conducerea societatilor si chiar daca ajung nu pot face nimic in sistemul care ii blocheza orice initiativa, democratic. Minciuna sau show-ul trebuie sa continue, paralizia sau moartea mintii este continua iar viata libera discontinua; Din cand in cand apare o discontinuitate istorica si oamenii vad dincolo de gratiile mentalitatilor timpului psihologic si istoric, o mare liniste se asterne in sufletele lor si o mare dragoste de viata in inimile lor. Se pare ca au ajuns undeva, in rai, dar cand incearca sa comunice asta, libertatea existentiala fara timp si bunul simt uman ca director de constiinta nu pot fi intelesi decat de cei care traiesc aceeasi experienta. Orgoliul eliberarii individuale conduce inevitabil la intorcere in timp, in conflict. Experienta firescului nu este traita simultan de toti cetatenii , dar ei sunt amestecati si contrariile se atrag,  de fapt cei treziti sunt ca un magnet pentru nevoiasi si am ramas perplex efectiv cand am observat constient rafinamentele psihologice prin care nevoiasii te jefuiesc de liniste si cum exploateaza dragostea ta pentru a-ti lua  resursele sufletesti si a le exploata tot in scopul acumularii personale de cunoastere sau mijloace. Visele sunt furate penru ca ele sunt cea mai valoroasa resursa. Bag seama ca visele le fura cei care nu sunt capabili sa viseze, sa creeze, nu sunt capabili decat sa exploateze si consume ceatia. Vai lor! Potentialul uman este inca neexprimat socialmente vorbind si sfarsitul lumii este de fapt sfarsitul timpului, sfarsitul inermedierilor si conditionarilor de orice fel. Timpul ca perceptie una cu conceptia despre tine si lume cand inceteaza, inspiratia si revelatia bunului simt se exprima. Regina Maria a lasat o exprimare de calauza: cand nu este bun simt, exista protocol de buna purtare; and nu exista bun gust, exista moda. Moda sau modalitatea tot timp este, tot conditionare; Viata sociala are ca sustinatori pe cei carora le lipsesc bunul simt si gust uman; dar nici regulile de buna purtare sau armoniei vestimentare nu mai invata si nici respecta. O oaie nu poate condue alte oi si unde nu exista bun simt, bun gust,  nu exista nici ciobani. Lupta pentru intaietate este prapastia in care orbul ajuge condus de orb. Fara timp tot ce cunoasteti nu functioneaza si cum nu functioneaza nici cu timp  altceva decat instrumentul neinsufletit, insemna ca nu exista in fiinta si nici in constiinta sa. Acceptarea unei inexistente in fiinta este virus care deregleaza si demoleaza fina, delicata si miraculoasa sa creatie umanul format din barbat si femeie. O fiinta umana dereglata este una violenta si revendicativa, revendica drepturi pe care nu le acorda nici macar lor insisi. Revendica dreptul la viata dar merg la razboi, revendica deptul la libertate dar aserveste, conditioneaza existenta sa si a celorlalti; unde este bun simt si bun gust in asta? Probabil in hainele de firma ca inlauntrul lor ba! Bunul simt si bunul gust sunt vii nu pot fi instrumente, sunt cinetica potentialului uman. Cand timpul, lumea se sfarseste acesta cinetica se manifesta in fiintele umane si am privilegiul de a va evidentia faptul ca pentru foarte multi oameni timpul s-a sfarsit si lumea a murit, atat de multi ca nu pot fi numarati, dar sunt invizibili celorlalti codasi, celor ce nu vad bunul simt si nici bunul gust cad se exprima, ci doar  etichetele de pe haine si valoarea de pe card ii motiveaza.

2 comentarii:

  1. Intr-o lume a orbilor cel mai politicos este calaul. ... Si cat m-am mai chinuit sa fiu politicos.

    GyL
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. cine se recunoaste este recunoscut

    RăspundețiȘtergere