identitate sau indivualitate?(IV)

 Lumea individualitatii, a unicitatii expresiei, este cunoscuta ca „lume a maestrilor”, in care atentia si constienta de sine este activa.  Nici o oda inchinata iubirii si fericirii creative nu isi aroga intaietatea sau ultimitatea  expresiei, este unicitate si individualitate vie, universalitate vie in care Spiritul traieste, plenitudine si frumusete.

Universalul se individualizeaza intr-o expesie unica, individul (complet) si individul se universalizeaza in univers; universalul este universul creat, iar realizarea acestei constiinte este prin individul complet. Creatia si Constiinta ei este Viata si Existenta. Viata fara pareri, opinii si credinte sau teorii, este viata existenta; parerile depre viata sunt o viata imaginara, "facuta" nu esenta. Veti gandi ca ce spun aici este acelasi lucru, imaginatie , parere, credinta sau teorie, dar daca putina atentie exista, o samanta de atentie cat de mica, veti recunoaste ca afirmatiile mele sunt despre ceea ce nu este, nu despre cum sau ce ar trebui sa fie, nu despre ce este viata sau Dumnezeu. A releva ce nu este se poate si prin oglidirea in afirmatii disticte si complementare si fara negare sau excludere. Intrebarea care ne inebuneste cand descoperim falsurile este „ce este de facut?” Evident ca nu putem face decat ce putem face, intotdeaunaam facut ce am putut, niciodata ce nu am putut. Din acest punct de observatie putem spune fara sa gresim ca suntem expresia POT a verbului a putea. Ce scriem noi dupa Pot este libertatea lui a putea. Exprimand acesta libertate constient, (ca pana acum am exprimat-o manipulati constient, in defavoarea noastra fiind considerati materie biologica, mase populare, flamanzii sau necunoscutii ca si cum nu am exista si astfel am cladit imperiile bunului plac, ale arbitrariului, ale suferintelor si bolilor mintilor, in locul raiului ratiunii si bunului simt), poate vom redescoperii esenta creativa a fiintei umane, a mintii sanatoase. In „lumea individualitatilor” se exprima creativitatea.  Creativitatea este intentionat apreciata gresit ca visare sau vis in lumea identitatilor, iar acesta consideratie o diminueaza, ii ascunde forta si realitatea in fata constiintei individuale, dandu-i o conotatie de „nerealitate” , de imaginatie copilaresca, de joc al naivitatii. Dar in acelasi timp esti indemnat sa visezi si ti se spune „ce”: bogatie ca si cum ai fi sarac, libertate ca si cum ai fi inchis, sacrificiu ca si cum ai fi barbar, prosperitatea firmei ca si cum depinzi de ea, etc, le cunoasteti mai bine ca mine. In fapt atentia neselectiva ne arata ca suntem continuu sugestionati psihologic ca SUNTEM SARACI, BOLNAVI, SCLAVI, OAIA DE SACRIFICIU, TAPUL ISPASITOR, DEPENDENTI NU CREATIVI, ETC. Este "normal" ca daca aceste sugestii ne acapareaza constiinta de sine, asa suntem; amintiti-va ca „asa suntem” este o identitate si ca identitatea neafirmata nu exista in concret; acum putem intelege de ce suntem continuu sugestionati in felul de mai sus, altfel o pauza in sugestionare ne poate face sa vedem minciuna si sa pierdem acea identitate indusa. Cu asa identitate colectiva suntem mereu disponibili sa facem efort pentru „A DEVENI” bogati, liberi, etc. (aici repet indemnul urgentei: „nu mai deveniti Nimic!”) Suntem nu trebuie sa devenim.  O alta intrebare revelatoare a unei situatii este „cine castiga?”. Este firesc sa ne intrebam cine are interes sa faca asta. Teama de pierderea vietii, de disparitie este un motiv si „sugerea” energiilor vii prin inrobirea lor este mijlocul  de a supravietui. Mijlocul de supravietuire a unui clone tehnologizate, a unei copii. Copia unui om!. Sosia unui om!. Teama de moarte, de disparitie este boala cea mai grava a mintii care genereaza sisteme de supravietuire (asa cunoscutele modalitati existentiale ingrozitoare, sisteme sociale primitive, scalvagiste, feudale, burgheze, comuniste, capitaliate, spiritualiste, etc, care-si aroga originea) Toate aceste sisteme la un loc, (sunt simultane), formeaza un singur sistem social prezent, sistemul interesului fara sa stim al cui;  al viului sau vietii, al indentificatului, sau al individualitatii, nu este. Atentia ne releva faptul ca „mortii nostri” au aceasta caracteristica a temerii de moarte, de disparitie si putem specula lucrativ ca sistemul este de ei creat pentru a ramane in constiinta lumii amintire sau prezenti macar ca amintire prin sistemul de ei creat si slujit. Tot speculativ afirm ca „mortii nostri” atat de prezenti in injuraturi, incerca sa-si faca simtita prezenta prin acest sistem chinuitor ( ca si copii care perturba mamele sa le acorde atentie) si ne comunica astfel a nu exista disparitie, ca sa nu ne mai pacalim si noi. Tot speculativ afirm ca nu avem nici o dovada ca nu suntem de fapt chiar „mortii nostri”. In biblie  se vorbeste de fiul lui fiul lui fiul etc. de aceeasi prezenta a unui nărav, activ biologic. Ce se creeaza prin ceea ce scriu.? Intentia este de a releva spatiul de libertate dintre amintiri (memorie, cunoastere, timp) si inteligenta (mintea constienta, perceptie), spatiu in care spiritul  recreeaza si creeaza ceva nou, o noua oda a iubirii creata prin aportul constient al fiecarei individualitati umane, asa numita cocreatie la care participa  fiul constient una cu tatal sau, incetarea conflictului intre fiu si tata, sursa si creatia sa, minte si corp care unul sunt, actiune si consecinta care una este, intentie si edificiul ei care una sunt. Ceea ce a fost este si scriem constient in pagina alba a viitorului creativ care inceputul este. Creativitatea este garantul libertatii si reciproca este valabila. Fara libertate nu este creatie si fara creatie nu este libertate. Libertatea exprimarii este expresia libertatii si cand ne asumam si responsabilitatea ca har si dar catre noi insine (excludem vinovatia si pedeapsa sau rasplata si interesul mercantil din motivatia exprimarii), ne putem intoarce si exprima ratiunea imanenta a rostirii- "fa rost de", sau "da rost (ratiune) faptului", sau altfel spus "da-i faptului constiinta sa", (da-i viata, invie-l, a da viata-existenta). Noii vizionari au "vazut" ca sursa a tot ce exista dă constiinta fiintelor spre a o imbogati. Cand acest rost nu este manifestat atunci sursa retrage la ea constiinta pentru a o imbogati prin comuniune cu ea, cu totalitatea sa. Venim de undeva si ne intoarcem de unde am venit intotdeauna mai bogati cu realizarile din experienta constiitei totale si partiale. Noi suntem bogatia incomensurabila a constiintei si imbogatim mereu constiinta prin experientele existentelor noastre individuale si colective. Creatia nu a inceput inca suntem inainte de a fi. Cand constiinta doarme (este in "intuneric"), inteligenta, spiritul imensitatii "vede" iubirea si indescriptibila ei frumusete, ii da viata expresiva si acest act apare ca "vis" pentru constiinta, iar cand acesta se trezeste, "visul" este realitatea sa, creatia sa, omul. Creatia este inconstienta, perceptia este constienta. Nu poate cineva sa ia locul lui Dumnezeu in creatie asa cum s-a incercat in experienta identificarii, experienta cunoasterii binelui si raului care nu exista altundeva decat in propria incapacitate si inutil efort de a face a fi. A da expresie si constientă lui a fi este alta poveste, o poveste a creativitatii care ne asteapta pe noi toti s-o scriem cand ne trezim. Daca injurati si contestati tot ce a fost de dragul de a va 'scoate' din cosmar (interes mercantil) inca nu va-ti trezit.  A vedea si releva ceea ce este fals, ca fals, este inceputul trezirii sau inceputul intelepciunii. A vedea viziunea inteligentei universale inseamna a lucra impreuna cu ea. Cel mai simplu este sa va lasati angajati de Dumenezeul cel viu si ignorat in totaliate de desteptii nedesteptati. Toti suntem fii Dumnezeului celui viu. Face-ti pace cu El.