29 septembrie 2011

identitate sau individualitate?(II)


Senzatia este fara indoiala viata corpului senzorial generata de instinct si apartine trecutului, activitatea memoriei sau viata sa.
Sentimentul este  generat de virtute, asa numita viata a sufletului si apartine viitorului, atitudinea care genereaza viitorul. Asentimentul (acordul) este generat de intelepciune sau stiinta, apartine prezentului si este numit si viata spiritului sau inteligentei . Senzatia este generata de orientarea gandirii exclusiv spre trecut care genereaza necesitatea sau fatalitatea, lucrul sau non-gandire, adica ceea ce este gandit deja, materia mentala. Este in perceptie, nu lipseste  spre deosebire de „nevoie” (credinta in lipsa) care lipseste din perceptie si care este plasmuire psihologica nevazuta si manipulare (emotia-tema de a avea viata inapoia ta specifica batranilor). Sentimentul este generat prin orientarea gandirii spre viitor si virtute prin refuzul conditionarii (sentimentul de a avea viata innainte al copiilor), genereaza raspunsurile libertatii in fata complacerii si entuziasm. Distingem clar sentimentul de reactia emotionala  care ca si nevoia este credinta in lipsa sentimentului, o plasmuire a lipsei, a non-perceptiei, a "intunericului".  Asentimentul este generat de atentie si constienta a ceea ce este. El genereaza pacificarea conflictelor  din gandire care sunt in memorie, materia mentala care se exprima individual ca senzatie. Asentimentul este cunoscut si ca Ratiune, stiinta sau intelepciunea de a nu onora conflicte perpetuandu-le (reactii la reactii), si de a actiona din libertate activand esenta creativitatii sau fiinta launtrica, generand noi armonii  metale si frumusete perceptiei. Aceste denumiri de "senzatie, sentiment si asentiment" nu sunt denumiri de lucruri ci de forte in triunitate care actioneaza unele asupra celorlalte ca expresie a unei unitati, plenitudini, caz in care se dezvolta ,sau care se confrunta pentru a se diferentia (ca si cum nu ar fi diferite, confuzia), caz in care apare coruptia si degradarea lor. Ele sunt o miscare ordonata a gandirii , un singur proces curgator a carei evidenta perceputa ne obliga la incetarea blocarii lui prin tema care genereaza fragmentare sau confuzie.Cine confunda ceea ce este asemanator cu diferitul si ceea ce este diferit cu asemanatorul (lipsa distinctiei sau perceptiei inteligente) confunda totul. Iesirea din confuzie este prin procesul distinctiei a ceea ce pare asemanator dar este complet diferit si a ceea ce pare diferit dar este complet asemanator. In cazul nostru „identitatea” este exprimata prin nevoie, emotie si reactie, este asemanatoare cu individualitatea exprimata ca senzatie, sentiment, asentiment ,dar complet diferite ca sursa, proces si consecinte. Individualitatea este in perceptie, imagine, creatie vie; identitatea este interpretare a perceptiei, o incercare sterila de a crea prin copiere si plasmuire ca reactie la ceea ce este creat si creativitate, reactie la viu si are ca principal mijloc de atingerea scopurilor sale crima, iar in caz de esec, sinuciderea. Ceea ce am scris este in materia mentala dar si multe perceptii au imbogatit prin noutatea relevata acesta materie. Putem spune ca identitatea ca intrupare a ideii  este instrumentul reactiei la viu, iar individualitatea ca expresie a perceptiei este instrumentul vindecarii si exprimarii sanatatii mentale a viului, iar ca reflexie a intregii creatii- cazul individualitatii umane- este mijlocul de exprimare a inteligentei creative care mai este denumita si fericirea creativa. Privind aceste consideratii din punct de vedere al mintii, individualitatea este copilul fericirii si plenitudinii universului ca intreg , iar identitatea este surogatul  imaginar al confuziei si ratacirii in intunericul separarii, izolarii, in incercarea de a copia creatia fara constienta creativitatii care a fost inlocuita  cu copierea de modele, sabloane si stereotipuri mentale exprimate si transformate in reguli si legi. Sunteti acum pusi in fata unei decizii, exista ori una ori alta; amandoua nu se poate pentru ca acesta varianta exclude individualitatea din perceptie si viata. Individualitatea percepe identitatea ca pe „o umbra” o reverberatie, dar identitatea nu percepe individualitatea. Individualitate este intruparea a ceea ce este universal iar ceea ce este universal este expresie individuala; aceste doua concepte universal si individual, par complet diferite dar sunt identice si se contin reciproc asa cum lumina este si unda (universal) si corpuscul (individual) simultan. In creatia divina exista doar individualitati expresive, stejar, crin, lotus, apa, caine, om, instrument, fiinta, ori fericire ori moarte, ori iubire ori ura, ori minciuna ori adevar, etc. Identitatea confuziei se exprima de genul: „si iubire si ura si dragoste si gelozie, etc.” un talmes balmes de nedescris in care esti constrans  sa nu mai intelegi ceva: iubita care te uraste, nevasta care e geloasa, prietenul care te  tradeaza, politistul care fura, preotul care blesteama, politicianul care minte, etc, cu simpla explicatie ca exista  si prieten si tradare, etc. In perceptie nu exita decat ori tradare si nu prieten, ori priten si nu tradare; exista ori ura si nu exista iubita, ori iubita si nu exista ura,  ori politician si nu exista minciuna, ori minciuna si nu exista politician, etc. Amestecul si amalgamarea individualitatilor expresive este miscarea de distrugere a ceea ce a fost creat prin eliminarea hotarelor distinctive a individualitatii lor, a spatiului dintre ele care le da posibilitate de exprimare a propriei expresii. Nu va simtiti sufocati de neputinta si inghesuiala?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu