viata in cuplu VIII

Iubirea insemna si detasare de trecut, de ziua de ieri, de cipa de mai inainte, de cunoasterea (istoria personala) consumata deja.

Viata in cuplu este naturala, fireasca, pura si simpla, in momentul eliberarii de trecut, de timp ca si speranta sau vinovatie, cerere sau datorie. Nu considerati ca este ceva greu, sau ca trebuie sa faceti altceva decat, ca inaite de a reactiona emotional, a gandi si a raspunde, meditati, da-ti la o parte trecutul (premeditarea) si raspundeti din libertatea voastra. Daca o situatie nu este pe placul vostru este clar ca o minciuna este in acea situatie, o taina. Credeti in voi, in simturile si perceptiile voastre, ascultatile si dati-le curs cu dragoste. Greseala este ca atunci cand percepem o minciuna, o taina, cunoastem acea situatie si evident nu ne convine, este trecutul obisnuintei de a insela, de a te ascunde fata de “oficialul” de langa tine. Cine este acest “oficial”?! “Oficial ne iubim, oficial nu ne mintim, oficial suntem prieteni, nu ne tradam oficial”. Cand avem curaj in fata oficialului, ne comportam ca manifestantii pe strada si asta este greseala: acuzam, revendicam, cersim, ne plangem de mila, intrand in groapa psihologica a nefericirii in care se afla si celalat ca sa fim impreuna. De ce ne diminuam in halul asta propria fiinta de dragul de a fi impreuna chiar si in mocirla psihologica a nefericirii? Este o intrebare foarte buna pentru ca releva importanta deosebita pe care o are si o acordam acestui “impreuna”. Greseala este sacrificul sinelui pentru impreuna care este un ritual barbar al trecutului minciunii si care nu duce la impreuna ci la singuratatea in doi. Parasirea partenerului ca ultima incercare disperata, este fuga de impreuna pe care nu stim sa-l exprimam din teama, fuga de sine in speranta care are aceieasi finalitate, disperarea. O.k. suntem in teama. Teama este mediu natural la fel ca aerul si apa poluate de faptele noastreăconstiente de ceea ce facem. A curăţi acest mediu emotional de consecintele faptelor comportamentului psihologic, este evident ca nu inseamna a ne contrui medii artificiale curate (imaginare, izolate), la fel cum am facut cu aerul conditionat si apa filtrate, ambele costisitoare, in timp ce poluam in continuare. (Poluarea va atinge cote mai mari de capacitatile de filtrare, oricare ar fie le si este un cerc vicios). Inseamna sa nu mai poluam emotional propriul mediu, abandonand comportamentul psihologic reactiv in fata partenerului. Ce inseamna asta? Inseamna ca atunci cand partenerul ne minte, ne inseala (pentru ca nu stie ca este imposibil asta), in loc sa reprosam sau invinuim, sa exprimam sinele iubirii, al adevarului a ceea ce este. Exemplu ( care nu se urmeaza): "Eu simt ca este o minciuna intre noi si inteleg ca teama de a nu fi descoperita ne tensioneaza comportamental si psihologic relatia. Iert asta. Sa facem curăţenie (relevam adevarul) si sa hotaram daca interesul sau teama ne tine impreuna, sau suntem impreuna din libertatea, din dragoste. Daca dragostea este izorul cuplului nostru, orice greseala a unuia sau altuia fata de celalalt este iertata si nu este nevoie sa fie ascunsa. Daca dragoste nu este, propun sa stabilim atunci care este relatia din cuplul nostrum. Teama de a nu-ti fi descoperite minciunile, nesinceritatile de dragul aparentelor oficiale, insemna “ruina la comun”, si se exprima ca o gasca in cardasie cu un interes comun fals in care relatiile sunt de dominatie si control reciproc de teama tradarii. Eu nu sunt in accord cu mine insumi, sufar intr-o astfel de situatie. Daca a ramas intre noi prietenie, atunci sa stabilim o viziune comuna, o miza in care prietenia sa-si gaseasca un camp de manifestare: cresterea copiilor, educatia lor, asigurarea bazei materiale, etc.” Aceasta eliberare de stresul ipocriziei si efortul pastrarii aparentelor, oficialului, este eliberarea energiei proprii din munci fară rost. Fericire iti reflecta doar cel iubit cu tote defectele sale. Energia eliberata ne creste gardul si finetea perceptiei si prin aceasta,  a constiintei, putem vedea mai clar propiile greseli si valoarea partenerului. Eliberand continuu energia mentala de programarea psihologica a minciunii si inselarii, (a obisnuintelor de a castiga rapid dând ţepe), energia proprie se acumuleaza, ne simtim din ce in ce mai clari, mai sanatosi, si vedem limpede umanul fiintei de langa noi in care se reflecta propria fiinta si ne intoarcem in dragoste. Pe nimeni nu supără intorcerea noastra in dragoste, iar asta nu insemna pierdere, ci imbogatire sub toate aspectele, inclusiv cel al “averii”. A renunta, ca indicatie spirituala, insemna a renunta la minciuna, la a face ce nu simtiti ca este corect fata de voi, ce nu va place. Pervertirea acestei ‘indicatii”, inlocuind minciuna cu averea ( undeva averea obtinuta prin minciuna este o minciuna), a generat opozitia copiilor la renuntarea de jucarii, atasament mai mare fata de minciuna, de dragul jucariilor. Dar jucariile sunt darul inteligentei nu al minciunii. Ca urmare ele pot fi obtinute prin a le primi, prin drept divin. Din “dat cu capul” va recunosc, ca nu am dorit cu adevarat sa ma joc cu vreun tip de masina sau altfel de jucarie si joaca sa-mi fi fost impiedicata de ceva, sau conditionata de vreun fort personal. Eram “obligat” (asa ma simteam atunci) sa ma joc cu respectiva jucarie. Diferenta este ca jucaria nu ma costa nimic, nici macar cheltuieli de intretinere si impozite pe jucarie. Imi “faceam damblaua” dupa care nu imi mai trebuia jucaria si nici nu eram constrans la vreun efort de a scapa de ea, sau de a o conserva. Reflectam pentru mine insumi :"Dumnezeu ma plimbă cu Mercedes si eu caut o rabla pentru aparenta modestiei". Revenind la “renuntare”, adevarata renuntare nu va produce nici o pierdere. Adevarata renuntare este castigul adevarat. Insist pe acest subiect din faptul ca teama de a nu pierde este principalul oponent al dragostei in cupluri, si intre sine si gândirea sa. Renuntarea la minciuna, aparente, inselaciune in relatii, fara a pretinde ca celalat s-o faca, este renuntare la suferinta. Nu va sacrificati pe voi ci sacrificati suferinta, nu-I mai dati acordul să vă invadeze psihologic si sa se manifeste in locul vostru. Suferinta psihologica este “sarpele incălzit la sân” cand esti unul cu suferinta, suferinta dispare, dar cand te imaginezi fericit fara sa fii, suferinta apare ca rezultat al actiunii tale, numita inchipuire, sau refuz de sine. Suferinta este creatia ta, propria modelare a propriei energii, prin auto-imaginatie sau inchipuire de sine. Nu exista nici suferinta nici fericire, existi tu si actiunile tale in totalitatea lor. a actiona nu inseamna a dori sau a proiecta pentru ceilalti, ceea ce este bine doar pentru tine, fara sa ajungi la suferinta si conflict cu tine insuti. Cel care citeste, scrie si citeste acum, este intreg si indivizibil, nu se poate sa fie altfel, nici mai mare, nici mai mic. Intregirea constiintei proprii este inceputul existentei. Incepeti acum existenta voastra, ceea ce “a fost” este auto-minciuna (identificarea cu un fals sine) care functioneaza prin suferinta ca un ceas desteptator. Nu vine nici un dezastru apocalyptic, nici o catastrofa naturala sau nu, nu vine la voi decat ceea ce voi faceti pentru sau impotriva voastra. Este interesant de recunoscut bucuria pe care ne o provoaca speranta unui cataclysm global, speranta ca astfel vom scapa de toate datoriile si nefericirile, de povara lui Sisif. Este o autoamagire induiosatoare. Nu sunteti Sisif si nu stiu de ce-I carati sacul? Da-ti jos, daca cumva va pacalit sa-l carati voi. Pamantul nu este povara nimanui, el va cară pe voi, nu voi trebuie sa-l cărati. Prosteala cu salvarea planetei, cu eminenta ei distrugere, cu sfarsitul lumii va mai sperie inca? Este aceeasi frica de a nu pierde parterul care va chinuie in cuplu si va determina la compromisul sacrificiului de sine, al suferintei. Realizati ca planeta daca se scutura odata toate sursele de poluare dispar ca si cum nu ar fi fost vreodata. La fel si voi daca va scuturati odata, toate poluarile minciunilor si temerilor dispar, ca si cand nu ar fi existat vreodata, Curaj! Daca va scuturati voi se va scutura si planeta si perceptia proprie. Femeie este o minune, barbatul este o minune, umanul (femeie-barbat) este minunea minunilor. Acesta minune a minunilor este civilizatia umana in care unica relatie a unicului adevar intre barbati si femei, este Dragostea. Acesta civilizatie din care venim si in care ne intoarcem acum, este extrem de dinamica: tehnologic (mijloacele tehnologice sunt deasupra oricarei imaginatii), si creativ (expresia culturala si arhitecturala naturala este frumusetea insasi, frumusetea cetatenilor acestei civilizatii i-a facut atat de invidiati incat au fost calificati drept dumnezei), si social (comportament social care permite abolirea oricaror limitari sau conditionari, birocratii sau justitii). Nu este asa ca “pare” foarte departe? Mi-amintesc ca la fel de departe si imposibila imi parea in decembrie ‘89 caderea comunismului. Nu este asa ca pare utopica o astfel de civilizatie?! Ea nu este o promisiune, ca s-o asteptati, este ceea ce a-ti creat din dragostea dintre barbati si femei, in pauza inconstienta dintre doua razboaie, sau ganduri, adevaratul Pamant. Inconstient nu inseamna iresponsabil,  in inconstient o clipa, miliarde de ani este. Sunt miliardele de ani de pace si pacificare, libertate si eliberare, de fericire creativa, aventura dragostei in univers, care asteapta ca voi sa nu mai asteptati vreo-data. Este completa acum.