18 octombrie 2010

Viata in cuplu V

Am constatat prin consecintele nefaste asupra oricarei relatii de cuplu ca, nevoile psihologice sau personale sunt toxine emotionale asimilate si ca aceste toxine sunt rezultatul unei abordari gresite a ceea ce insemna viata in cuplu.
Viziunea in care si din care actionam asupra a ceea ce insemna viata de cuplu este o viziune invechita si gresita, nascuta din considerarea femeii ca “piatra in casa” (povara de care trebuie scapat), iar a barbatul ca cel care are potentialul de a “aduce bani in casa”(fie prin munca, fie prin zestrea pe care o poate obtine ca sa scape de piatra si probleme o familie care are fata). Plus barbatul era mostenitor si stapan, pe cand femeia se supunea barbatului caz in care averea familiei incapea pe maini straine. Credeti sau nu credeti, din aceste considerente, sau din acesta viziune sau nascut nevoile psihologice care sunt si azi dominante in relatiile de cuplu si “motivatii ascunse” pentru casatorie. Cand se vorbea de “soarta femeii” se facea referire la barbat; evident ca in functie de ce cretin sau nu o lua de nevasta, depindea cum va trai acea femeie. Motivele pentru care in special femeile doresc casatoria si daca nu o realizeaza este o tragedie psihologica pentru ele sunt: nevoia de protectie, nevoia de pozitie sociala, nevoia de reproducere. Este firesc sa fie asa din moment ce daca nu era casatorita o femeie era degradata social si la bunul plac al oricui. Incercarile de rezolvare a unei “atari situatii” prin pastrarea fecioriei, asa numita “fata batrana”, care moralmente evita  tratamentul ca  proscrisa, nu au facut decat sa amplifice frustrarea, nefericirea si obsesia casatoriei pentru care. aproape ca nu mai conta cine o ia doar s-o ia, nu mai conta cum se comporta ,etc. Femeile au acceptat sclavia impusa de false norme de moralitate si etica sociala. Vedeti ca aceste scenarii si atitudini ale trecutului functioneaza ca un piston in inconstientul colectiv si sunt actuale. Revolta feminina indreptatita impotriva unui astfel de tratament, nu a dus la vre-o realizare practica, in atitudine nu s-a schimbat nimic in ceea ce o priveste, chiar daca astazi s-a liberalizat prostitutia, divortul, concubinajul si libertatea accesului in societate prin propiile realizari fara sa mai fie conditionata official de statutul de “femeie maritata” care ii asigura dreptul moral. Este greu de crezut ca aceste concepte atavice si astazi sunt la fel de active pentru ca s-au ascuns, nu mai sunt “pe fata”, dar functioneaza. Ele sunt nascute din conditionarile intereselor , mediocritatii si meschinariilor de tot felul. Si astazi inca viata sociala se afirma ca patronata si condusa de inrerese; deci in spatele fatadelor de cultura si modernitate in relatiile de cuplu, aceleasi vechi metehne actioneaza in fapt. Multe domnisoare care-si afirma modernismul, libertatea de gandire pozitiva sau alte bazaconii de fatada, de imagine, actioneaza inconstient sau constient din si in aceleasi vechi si mosntruoase “ratiuni”. In fata propriilor constiinte nu va puteti ascunde, dati masca jos si recunoasteti ca nefericirea si esecul in cuplu este rodul propriilor actiuni (sau acceptari) nascute din aceleasi vechi conditionari psihologice ale trecutului; Nu va mai justificati cu sufletul care are “nevoi”pentru ca este o contradictie in termeni. Teama este mama lumii sociale, amintirea excluderii, amintirea marginalizarii, amintirea desconsiderarii si amintirea exploatarii fizice sau sexuale (violul). Amintirea-credinta ca se scapa de toate aceste pericole prin casatorie, transforma amintirea in motiv si "motivul" fura locul dragostei in relatii. Chiar daca acceptarea de”buna voie” a acestor situatii cu justificarea intereselor satisfacute, tot sclavie este, desi mai bine platita, tot nefericire este. Orice incercari de disimulare a nefericirii, o amplifica. Ascunderea sau respingerea nefericirii este amplificarea ei. Ma considerati “un” anticasatorie sau anticuplu doar pentru ca relev mizeria de sub presul fatadelor? Resemnarea in fata acestor situatii, tot fatada este, tot nefericire, chiar daca mai putin violenta, nu este o rezolvare. Nu se poate iesi din aceasta conditionare a nefericirii fara sa recunoastem sursa ei, acceptarea noastra. Fara sa vedem in limpezimea de cristal a mintii sau inimii, ca toate acestea (intrega credinta despre) sunt false, gresite si neobligatorii, ca atat timp cat le hranim prin actiunile noastre revendicarea dragostei, a armoniei in relatiile de cuplu, este comica. Aceste nevoi psihologice sunt ca niste animale care s-au obisnuit sa le dam de mancare, sa traiasca pe spinarea noastra si noi din “mila”le hranim si le lasam sa stea in casa cu noi, timp in care ele “se hranesc cu casa”. In aceste situatii nu trebuie decat sa le dam afara unde le este locul, in cimitire unde sa fie dezasamblate ca rebuturi de foma gresit modelate. Nu sunt impotriva realatiilor de cuplu stabile sau casatorie, din simplul motiv ca umanul traieste in cuplu si umanul este cea mai inalta expresie a fiintei planetare, este Dragostea. Omul este formal exprimat prin femeie si barbat, femeia si barbatul impreuna sunt omul daca dragoste neconditionata este relatia lor. Inventariati va rog, cei care suferiti in relatiile de cuplu, care sunt motivatiile acestor suferinte. Faceti o lista cu toate, vedeti sa nu va scape vreun motiv, apoi aprindeti un foc mare si ardeti-le, asa cum ard gospodarii vreascurile uscate (conceptele) pe timpul iernii in care se ascund semintele omizilor (nevoile sufletesti), si curata livada si pamantul ei pentru ca iarba prospata si florile primaverii sa poata renaste in voie. Eliberati astfel Dragostea de orice conditionare pe care i-o impuneti constienti sau nu. Nu schimbarea barbatului sau femeii rezolva vreo problema. Vom explora in continuare pe cat ne va lasa decenta si delicatetea izvorul acestei comori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu