viata in cuplu IV

Pana acum am relevat determinarile gresite care sunt folosite in viata din cuplurile traditionale. Si anume determinarile mentale dogmatice, ideatice, consfintite in totalitatea conceptiilor fata de casatorie, forma sociala a vietii in cuplu, sau “cum ar trebui sa fie”.
 Aceste determinari ideatice si ideologice, genereza implicit determinari psihologice, modelari emotionale (ale energiei celor doi), care se exprima rutinier, repetiv, mecanic, asa numitele obisnuinte psihologice pe care le numim nevoi sufletesti, le numim in mod total gresit “sufletul meu”. Este evident obligatoriu sa recunoastem sursa esecurilor din viata de cuplu, recunoastere pe care cei mai multi implicati intr-o astfel de “relatie” o evita, desi fac eforturi sa resolve conflictele aparute.  Este greu sa recunosti ca a revendica celorlalti iubire, respect si supunere nu este iubire, ci doar ne premeditam drept iubitori. Este greu de recunoscut ca iubirea este faptă, nu teorie, inchipuire sau premeditare. Daca nu se smulge din radacini (propria constiinta) sursa conflictelor, se vor perpetua direct proportional ca intensitate, cu eforturile noastre de pacificare a relatiilor respective. Sigur ca aceste conceptii referitoare la “viata in cuplu” sunt irelevante pentru viata prin consecintele lor evidente: exclusivismul, sursa distrugerii, a falsitatii oricaror exprimari in casatorie. Acesta relevare a faptului ca totalitatea structurilor ideatice sau dogmatice a cunoasterii intelectuale si psihologice fata de viata in cuplu sunt superficiale si false, ne poate speria si duce la disperare, pentru ca realizam ca nu stim ce si cum sa facem, iar noi suntem obisnuiti  mai intai sa cunoastem si apoi sa facem. Daca suntem increzatori in noi insine si neaserviti intereselor psihologic("nevoi sufletesti"), atunci, in loc sa ne speriem, intelegem limpede ca viata in cuplu si constiinta ei nu se afla in domeniul cunoasterii (care este domeniul ideilor). Acest fapt este eliberator pentru minte si gandire. Intelectul care este gandirea sub forma mecanica, sau lucru mechanic, sau ratiunea mecanicii, se afla ca domeniu al existentei sale totdeauna in exteriorul nostru, campul gandirii, al cunoasterii este exterior noua. Viata este totdeauna interioara noua si oricaror forme. Drept urmare domeniul vietii fiind interior si al mecanicii (mortii) exterior este evident ca se releva "faptul pur si simplu"; ca sa descoperim si manifestam viata in cuplu este obligatoriu si urgent sa intram pe teritoriul, in domeniul interior al vietii. Am delimitat astfel, “locul” unde gasim constiinta vietii in cuplu ca s-o manifestem de la sine (de la ea). Astfel constiinta a ceea ce este, “inlocuieste mecanica cunoasterii“, actionam din constiinta si nu din cunoasterea trecutului care are mereu acelasi sfarsit, nefericirea in casatorie ca expresie sociala, sau in cuplu ca expresie intima.
“Gandirea in dragoste, face natura de râs”, natura dragostei face cunoasterea care se exprima prin gandire, inutila pe domeniul sau.
Veti gandi poate, ca exprimati din interior, dar ceea ce numim interior personal nu este decat consecinta absorbirii prin negare din exterior a energiilor care nu aveau ce cauta in interior, la fel ca si cum fizic n-am hrani cu o toxina. A le arunca in exterior insemna a le amplifica efectul toxic. A vedea si intelege prin intermediul perceptiei cu mintea ca aceste toxine emotionale nu exista si nu au existat in interior vreodata si ca locul lor este in exterior (trecut) si le lasam la locul lor, insemna a renunta la eforturi inutile si a gasi resursa sau izvorului actiunilor in domenuil respectiv, adica izvorul dragostei.