21 octombrie 2010

viata in cuplu IX

Acest numar simbolizeaza miracolul infaptiurii complete si va rog ca  acest articol sa-l scriţii şi publicaţi la comentarii voi înşivă. Multumesc!

10 comentarii:

  1. interesanta viata in cuplu :))
    intrebare: daca ceea ce am crezut la un moment dat ca nu este o relatie potrivita, poate deveni potrivita mai tarziu? de ce la un moment dat am considerat ca este nepotrivita...iar acum o vad pe dos?

    multumiri

    RăspundețiȘtergere
  2. Rapuns de la anonim la anonim
    Nu exista relatii potrivite sau nepotrivite..exista relatii pe care perceptia ta le modeleaza dupa bunul plac...lasa inima sa vorbeasca nu mintea
    Curaj

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Vio,

    Nu m-am indurat pana acum sa-ti scriu, dar acum cand chiar tu ai indemnat la comentarii, dau si frau liber cuvintelor.
    Vis-a-vis de ceea scrii...ai dreptate, ma crezi ca, din toata inima, iti dau dreptate? Gandurile tale sunt pline de bun simt, parerile tale, neinsiropate de visarea mea de zi si noapte, imi sunt tare de folos.
    Mai vino si adu putina luciditate, eu visez desantat si poate, uneori, uit cum arata, de fapt, viata fara ritm poetic.
    Pare o lume nebuna, zapacita de dragoste, irational de frumoasa dar eu cred ca nu intamplator oamenii sunt diferiti, fiecare are rolul lui în pulsul planetei, cei intelepti si lucizi ne ajuta pe noi, visatorii, sa supravietuim fara sa fim inghititi de ape, foc sau propriul delir.

    Multumesc,
    Cu drag,

    Psyche

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Anonim, cum am constatat in explorarea din 30 septembrie 2010, intrebarea contine si raspunsul.
    Cu orice pas facut, se imbogateste si perceptia noastra.

    Insa cel mai bun raspuns, ti-l dai tu tie.

    Spor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristi, nu am inteles.
    Lumineaza-ma :)
    Anonim

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Psyche,

    Dreptatea da intotdeauna dreptate dreptatii, iar cei intelepti si lucizi din toata inima ne ajuta sa ne trezim din vis, sa incetam supravietuirea si sa vietuim, sa inotam in ape, sa temperam focul cu o galeata de apa sau sa facem un semineu si sa ne dam o palma atunci cand deliram.

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Cristi,

    Cand cineva mi-a vorbit de trezirea din vis....m-am aratat cam sceptica, apoi revelatia mi-a venit ca o palma peste ceafa!
    Pe care o asteptam, de care stiam ca am nevoie, si pe care am incercat sa mi-o altoiesc singura, de atatea ori, doar ca am lovit usor, cu mila, ca doar nu era să mă pocnesc mai abitir decat o facuse deja viata.
    Asta e, n-am invatat lectia la timp si am dat din iad in foc si din rug in spini.
    Oricat am aşteptat eu o indexare a sansei, nu m-am ales decat cu reeditari ale scatoalcelor unei existenţe obraznic de nedrepte...pana cand m-am trezit...

    Cu drag,

    Psyche

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu cat suntem mai treji, scatoalcele sunt mana lui dumnezeu pusa in cap, deghizata intr-o manusa de box. Adormirea este insasi deghizarea.
    Oare de ce suferim?
    Nu pentru ca ne invinovatim pe noi insine, deoarece odata, candva, am gresit si am luat o scatoalca peste ceafa, care am luat-o prea personal si am uitat sa ne uitam la ceea ce este/unde ne-a dus de fapt?
    Nu invinovatirea este sursa intunericului?
    Si asta fiind, care este solutia ?
    Asumarea faptului, asumarea « vinei ». Eu sunt vinovatul. Eu am facut-o. Deci eu sunt raspunzator si nimeni altul. Ca atare, imi pot corecta greseala linistit.
    Singura neintelegere care a aparut vreodata a fost atunci cand invinovatirea a fost raspunzatoare in locul meu.
    Invinovatirea exista, atata timp cat nu sunt treaz/deschis la sensul evenimentelor din viata mea.
    Exemplu: Dimineata la trezire fac o intindere de tendon, iar la pranz, intuitiv simt sa imi sarut iubita pe obrazul stang. In pozitia aplecata in care ma aflu pentru a face asta, imi pocneste articulatia si se rezolva mare parte din intindere.
    Toate lucrurile au un sens.

    RăspundețiȘtergere
  9. Psyche, este visarea mintii, inchipuirea de sine, iar nu sinele. Mai degraba, fuga sinelui de consecintele inchipuirilor sale, iar după cum observam nu ne putem inchipui sau visa pe noi insine fara sa ne autodegradam. Visul majoritar este un cosmar care ne obligă să visăm la frumos si poetic, fără sa ajungem sa trăim acest vis decât accidental si pe f.f. scurtă perioadă. Când se intâamplă asta in nici un caz nu este rodul visarii ci a faptelor. Cunoasterea lui psyche este ravnită pentru a manipula visatorul manipulandu-i visul. "Cei putini" sunt "visul celor multi", iar cei multi, masa de manevra a celor putini trăind cosmarul în care alimentează visul in care trăiesc cei putini. Psihologia este stiinta manipularii lui "psihe": proiectii induiosătoare si căldute, promisiuni si speranţe veşnic neonorate. Visatorul este altceva, este comoara pe care o vâneaza permanent exploatatorul, parazitul milenar al omenirii. De aceea, draga mea draga de trei ori dragă, este exrem de urgent sa-ti amintesti care este visul tău, să faci distincţia dintre visul tău si cel al parazitului. Visatorul este creator in visul său si sclav in visul parazitului. Te cred si te apreciez asa cum esti, chiar daca confuzia se chiama vis.

    RăspundețiȘtergere