procesul amagirii

Noi, am fost invatati sa selectam din gandire (mediul exterior), imaginar, emotional, ideatic, faptic, ceea ce ne reprezinta, asa cum alegem sa fim reprezentati in parlament.

Daca vedem consecintele nefaste ale imposibilitatii de a fi reprezentati in parlament de altcineva, recunoastem aceleasi consecinte nefaste si in a fi reprezentati in propria minte de catre “selectarile” noastre emotionale, ideatice etc. Prin aceste selectari a ceea ce il reprezinta, din totalitatea a ceea ce este gandit, sinele creeaza o memorie, o constiinta de el insusi, alta decat sinele. Prin identificare cu aceasta “selectie” si prin respingere a ceea ce nu am selectat, se naste teama si conflictul interior al sinelui. Teama este consecinta fireasca a identificarii cu ceva. Aceasta da nastere unei identitati (mereu aceeasi), alta decat cea a sinelui real. Da nastere totodata si sistemului de aparare a acestei false identitati, pe care-l cunoastem sub numele de gandire egocentrica, sau reprezentativa, prin simboluri, caracterizat de obsesia puterii si nemuririi, efortului de supravietuire a acestei identificari selectate, exclusiviste. Structura ideatica a exclusivismului este fundamental violenta, fie ca se refera la identitate, la familie, la neam, rasa, religie, filosofie, stiinta, etc. Acest “spirit” al exclusivismului se bazeaza pe o minciuna, pe un fals informational, pe o axioma falsa, iar orice demonstratie pornita din aceasta axioma are o solutie falsa. Aceasta este o evidenta de necontestat, cand o vedem reflectata in faptele mediilor familiale, politice, economice, sociale , culturale, etc. Ma refer la zbaterea fara rost de a gasi rezolvari ale problematicii, extrem de complexe ale umanitatii, pornind de la axioma exclusivismului prin refuzul accesului la orice fel de resurse fiecarui om, indiferent de aspectele culturale sau educationale; prin conditionare monetara, sistemul monetarismului, religia actuala a profitului si discriminarii sociale. Daca vedem ca acest sistem este inventat, de un grup de oameni, pornind de la ideea “selectiei” in stapani ai banilor si sclavi prin datorie de bani, ca insasi moneda se creeaza din axioma (samanta) datoriei, prin datorie, vedem imposibilitatea gasirii vreunei solutii prin acest sistem si iesim din amagire; vedem limpede ca noi insine si munca noastra genereaza valoare, nu instrumentul conditionarii (sau selectarii) activitatii, banii, ca sa fim datori bancilor, inainte de a face orice. Intorcandu-ne la “reprezentarile noastre” despre noi insine, descoperim sistemul ”monetarismului” interior, care genereaza acelasi tip de probleme insolubile, numai ca de data acesta,  sistemul poarta numele de “nevoie”. Sistemul “nevoismului interior, este creat tot pornind de la axioma exclusivismului,sectionarii prin ce sunt si ce nu sunt, prin, ce vreau si ce nu vreau, prin ce trebuie si ce nu trebuie sa fiu si sa fie. Asemanator, la fel chiar desi pare diferit, sistemul nevoismului interior, al insuficientei propriei persone, nu poate solutiona nici una din problemele cu care va confruntati la nivelul personal, imaginar, emotional, ideatic, faptic, etc. Toata aceasta descriere pe care am facut-o ne este foarte bine cunoscuta ca “eu”, si totalitatea activitatilor sale. In consecinta, “eu” este activitatea mintii, de selectare a unei parti (infime) din totalitatea a ceea ce este,  pe care-l consideram centrul universului; Identificarea cu acest proces (separarea de el insusi), apoi, apararea identificarii cu pretul vietii, duce la  risipirea in mod inutil a energiei,  pierdem viata sau sinele real. Cand identificarea inceteaza, nu murim noi, ci moare moartea (identificarea cu falsul, necredinta, inclusiv obsesia nemuririi si controlului). Si moartea exista in viata!  Constiinta sinelui real al omului ne-a fost comunicata prin arhicunoscutele cuvinte : sunt, cel ce sunt. Constienta vietii in ea insasi, "adevarata mama", matricea originala, a fost prezentata constientei umanitatii, prin toti oamenii eliberati din sclavia amagirii de sine, pe care-i cunoastem in diferite epoci. Dusmania exclusivismului ca atitudine, a cautat sa-i marginalizeze, sa-i arda pe rug, etc.; sa-i faca istorie, in nici un caz actualitate; (sa povestim despre si nu sa faptuim faptul ca atare), a incercat sa-i mitizeze, indepartandu-i, izolandu-i de oameni. Dar dupa cum puteti constata singuri, a fost imposibil sa reuseasca asta. Tot mai multe fiinte isi recunosc si afirma umanitatea, inviind constienta a ceea ce este si suntem, au invins moartea, identificarea. “Lasa-ti literele moarte ale cartilor, priviti-l pe cel viu”, este la fel de “valabil” si astazi si pentru totdeauna. Priviti-l pe cel viu de langa voi, prezent si nu istoric ori premeditat si veti intelege. Nu mai apelati la autoritati trecute, ci la autoritatea vie, care sunteti voi insiva, la ceea ce faceti, cum va exprimati autoritatea. Deschideti cartea propriei vieti, ca sa scrieti in ea capitolul urmator, renuntand la mereu aceeiasi identitate psihologica a falsului. Se poate trai fara identificare (viata e plina de sensuri), fara indentitate personala, fara nevoiea de a fi sau deveni cineva, asemena lui Rama, Brahma, Krisna, Buda, Cristos, Mahomed, Rama Krisna, Bahai, Krisnamurti, Anastasia, asemenea voua insiva in adevarul a ceea ce este si suntem. Atentie, oamenii liberi nu conditioneaza nimanui, prin propria prezenta si invatatura, prin metode sau ritualuri, accesul la viata universala. Nici prin sacrificiile exclusivismului barbar. Ei afirma doar universalitatea si libertatea dintotdeauna si pentru totdeauna, a fiintei umane, desconspira  posibilitatile acestei exprimari din libertate, sau  consecintele identificarii, desconspira falsul si scopurile murdare a premonitiilor devastarilor de orice fel si ale abandonarii vietii (scopul nu scuza mijloacele, mijloacele sunt chiar scopul). Este paradoxal nu…(!), cei ce au renuntat la identitatea propriei istorii si la identificare, sunt printre cele mai cunoscute fiinte umane, iar cei ce se agata de identitatea exclusivismului (selectare-reprimare), sunt necunoscuti, secreti, ca si obsesia luptei cu propria neputinta, stau in spatele reprezentantilor lor, manipularii si apararii structurilor din carti de joc, construite pe praful din ochii oamenilor, pe abuzul asupra inocentei si naivitatii copiiilor omenirii. Nu exista leader, sau leaderi, nu s-a gasit nici un argument sau lucru manifestat in plus la cineva, care sa-i dea acea consfintire, de sef. Nu exista un organ sef in corp. Cei perceputi ca leaderi spirituali afirma: “noi suntem exact ca si voi, suntem chiar voi insiva”. Faptul ca oamenii ii considera leaderi sau sefi, autoritati, este pentru ei, crucificarea (indepartarea) lor, de catre cei pe care-i iubesc si slujesc si care le refuza dragostea. Este o atitudine pe care nu o condamna, fiind deasupra falsului, in libertate si responsabilitate. “Locul de retragere”, din fals, din identificare, “Spatiul de iubire”, “Proiectul Venus”, etc., sunt noi celule ale noului corp social al omenirii, in care, ca si intr-un camp, se cultiva alte seminte, alte axiome, paradigme, dupa cum v-a fost transparent adus la cunostinta: “iubesc deci exist” (sau, exista doar ce iubesc), “economia resurselor” (sau, resursele planetei apartin tuturor), “agricultura prin comunicare si reciprocitate” (sau, doar ce hranesti te hraneste). Domeniile de exprimare: constiinta, agricultura, tehnologia, nu sunt identice si tocmai prin aceasta, asemanatoare; nu sunt ierarhice ca importanta si tocmai prin aceasta vii. Nu exista exigente, altele decat cele pe care vi le impuneti singuri, dar nici nu poti cultiva neghina peste grau, atribute fara subiect, sau si mai aiurea, nu poti cultiva umbre fara copaci. Noi cultivam copaci.