28 mai 2010

hrana si atitudine

Bio-agricultură fără bio-alimentaţie, sau ecologie fără egologie, sunt doar eforturi fără rezultat!
Omul este, într-adevăr, copilul întregii naturi, din care poartă în sine, “Întregul”.
El este un mic univers, şi poartă în el marele univers; toate se amalgamează în omul terestru, fuzionând într-o armonioasă unitate. O altă corespondenţă la fel de importantă există între omul interior şi omul exterior. De aceea, rezultatele eforturilor pe care omul le face în aplicarea cunoaşterii din orice domeniu, trebuie obligatoriu să se întoarcă, să ajungă la om. De cele mai multe ori rezultatele muncii omului nu se întorc la el, din pricina intermedierilor de tot felul. De exemplu: rezultatele bioagriculturii - care constituie răspunsul omului la problemele legate de cunoaşterea şi conştiinţa importanţei alimentaţiei în viaţa sa – sunt intermediate de tradiţiile prelucrărilor excesive ale produselor care au efecte cenzuratorii a informaţiei “bio”. De asemenea comerţul speculează cererea mare şi oferta deocamdată mică, prin preţuri prohibitorii. Asfel pe masă ajung ( atunci când îţi permiţi) produse care au ca materie primă “aurul biologicului” din care s-a preparat un plumb antibiotic prin excese tehnologice, sterilizatoare sau de conservare. Ceea ce nu este foarte greu de perceput, este că în natură, procesele sunt dinamice; nu există termene de garanţie mari a produselor naturale. Ele sunt de sezon, şi apreciate proaspete, iar sezoanele sunt aproape punctuale. Produsele “bio”, trebuie să ajungă “bio” pe masă pentru ca omul să se bucure de efortul său colectiv. La fel ecologia, ca efort de refacere şi păstrare a vieţii planetare în ansamblul ei, are puţine şanse de reuşită fără ca acest efort să fie susţinut la nivelul individului, prin egologie, refacerea şi păzirea eu-lui natural al omului, acela de copil al întregii naturi, şi nu de stăpân al ei. O agricultură “bio”, o alimentaţie “bio”, şi un “bio-ego”, sunt elementele lucrative ale unui sistem cu adevărat ecologic. Din experienţele făcute de oameni minunaţi ce au preferat anonimatul, este cunoscut faptul că o alimentaţie naturală, pe lângă beneficiile armonizării, şi sănătăţii structurilor corporale, declanşează un proces amplu, ecologic! Se micşorează până la dispariţie poluarea prin deşeuri menajere. De asemenea, aspectele cantitative ale hranei şi mai ales acelea de condiţionare prin mâncare a omului, îşi pierd orice relevanţă. Prin armonizare cu natura, (comunicare infoenergetică prin alimente naturale), obsesia mâncării dispare, iar vechiul dicton că omul trăieşte ca să mănânce este infirmat. Dacă privim un copil de 1 sau de 2 ani, vom constata că ne aflăm în faţa unei fiinţe umane cu adevărat libere. De ce este copilul atât de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreşte să facă, este perfect natural, la fel ca o floare, un copac, un animal, o pasăre. Rodia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu