04 aprilie 2020

plenitudinea frumusetii

Frumusetea , aceasta aspiratie  umana universala, nu este o idee sau un model ideatic ci, o plenitudinme a dinamicii inoitoare a naturii umane.
Este un simtamant calauza in existenta, poate fi un"far calauzitor" al intentiilior si activitatilor umane care sa ne modeleaze si remodeleaze permanent exprimarile individuale ale vietii. Este unul din arhetipurile  care de la inceput sunt in trupul om; el  nu piere si nu se manifesta, il recunoastem instantaneu. Ce suferinta mai mare poate genera altceva decat amintirea iubirii, amintirea frumusetii refuzate in exprimarile noastre? Planeta pamant este o plenitudine a frumusetii. Cat de mult vom suferi cand vom vedea asta si faptele noastre potrivnice naturii sale? Frumusetea este a plenitudinii  asemenea unui rezervor nesecat din care cu totii ne putem hrani impartasind-o. Misterul existentei este misterul daruirii. Darul este  marturia comorilor launtrice ale arhetipurilor inceputurilor in care ne avem esenta si fiinta, este o comoara pe care o risipim daruind in van celor ce-si bat joc de comoara.  Desi daruirea nu implica o analiza  meritocratica, este o responsabilitate a frumusetii ratiunii. Cel ce urateste nu poate primi frumusete si aceasta lipsteste perceptiei sale. Constiinta perceptiei creatoare este constienta daruirii in ratiunea frumusetii iubirii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu