18 octombrie 2019

sabina ivascu - de la poprtile zarandului

Sa alergi prin ierburile sau nisipurile planetei, sa te lasi mangaiat de undele raurilor,
sa vrei sa te hranesti cu fulgii primei zapezi , sau sa-ti inalti obrazul sa primesti racorosul sarut al ploii de vara... toate acestea sunt doar cateva clipe sublime din viata traita de noi in Edenul copilariei. Tot din aceasta perioada  unii dintre noi ne amintim primele preferinte alimentare: prune verzi, corcoduse, porumbe, alune, nuci, afine, flori de salcam, macris, seminte de dovleac sau de floarea soarelui si... cate si mai cate.

Am traversat in timpi apropiati alaturi de Rodia Tilianu ( care m-a invitat "toc-poc" la lansarea revistei Amathea) o buna parte din ceea ce am putea numi fara exagerare "Raiul pe Pamant"! Au fost cativa ani petrecuti impreuna intr-o duioasa vecinatate, ani in care am ramas cu amintirea vie a gustului fructelor de padure si mirosul aspru-imbietor al nucilor verzi- semn al toamnei si inceperii scolii. Eram copii dar ne simteam fiintele  mult iubite ale dealurilor si vailor din scumpa Tara a Zarandului.

Stiam inca de pe atunci - si nu aveam nici unul mai mult de 10-12 ani-  ca pe langa familiile noastre de acasa, mai exista o familie mult mai mare si muuult mai importanta, care nu avea nume, dar avea chip. Chipul acesta - mereu altul datorita goanei anotimpurilor si anilor- era de fapt chipul zonei geografice in care noi cresteam,, in care se dezvolta si capata contur personalitatea fiecaruia dintre noi.

In plaiurile de basm ale Tarii Motilor s-au petrecut si primele revelatii in raport cu Mama Natura, revelatii despre care nu am apucat niciodata sa vorbim. Acestea revelatii au ramas multa vreme nedestainuite. Nu ne-am transmis nimic unii altora copii fiind, nici mai tarziu cand viata ne-a adus ocazional fata in fata.

Si  iata , a trebuit sa se implineasca  - exact ca in vechile povesti -  timpul maturitatii asumate si al dezlegarii tainei. Chiar daca nu suntem nici fiii de imparat sau ficele mosului sau ale babei, noi cei care ne amintim ca am fost crescuti pe langa mame, tati si bunici si de Tusa Lia (Dealul Lia), de Unchiu' Cris (Crisul Alb) si de Nana Padure (Padurea Bradului), nu putem uita acel mare adevar al revelatiei! Nu putem uita cate "secrete", mistere pe care fiecare dintre noi le-am descifrat pe parcursul anilor ne-au fost soptite pe deal, pe rau, sau in padure, in zori sau in amurg, cand talpile noastre goale erau spalate de roua si sterse apoi de muschiul cald al dealurilor insorite.

Si care au fost oare acele Mari Adevaruri? Raspunsul e o simpla luare aminte: NU UITA!
Nu uita bucuria intalnirii cu primele fructe, seminte, flori. Nu uita gustul apei de izvor, al boabelor de roua , al stropilor de ploaie. al fulgilor de nea. Nu uita cat bine iti face mersul pe jos in aerul curat al muntelui. Nu uita sa asculti vantul si fosnetul frunzelor de fag ca sa poti intelege ce se intampla pe cer in noaptea de Sanziene... Nu uita ca toate acestea si multe alte minunatii care ti-au incatat copilaria sunt de fapt elixiruri de viata lunga si sanatoasa.

Acum la ceasul de ivire a superbei reviste Amalthea imi permit sa felicit entuziastul colectiv redactional- din care fac parte toti cei care nu au uitat marele adevar al revelatiilor copilariei - pentru curajul de a scoate la iveala din memoria civilizatiilor Pamantului, reteta fericirii pentru noi toti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu