Din nici un punct de vedere stiintific, astrologic, psihologic, istoric, etc,
nu sunt cunoscut.
"Omul se cunoaste dupa fapte precum pomul dupa fructe" Ideea nu poate suplini misterul a ceea ce omul este. Ideea de identitate se releva o inutilitate periculoasa generata de o cautare absurda indusa hipnotic, premeditat distructiva : cautarea de sine sau devenirea. Cel care cauta este ceea ce cauta si cautarea lui este imaginara, utopica. Inchipuirea preia controlul gandirii introducand irationalul ca facatura in domeniul gandului uman. Tot ce rezulta din cautarea de sine este inchipuire transformata in identitate fie prin autohipnoza , fie prin sugestie hipnotica din mediul psihologic. Nu au nici o importanta toate acestea, imperativ este incetarea cautarii, devenirii si cand inceteaza - doar zambetul va incununeaza fata; nu puteti sa nu fiti.
Existenta este un dar al misterului a ceea ce suntem si immensului potential denumit Dumnezeu , sursa si continator in acelasi timp. Este demonstrat stiintific; acea Unica forta din care s-au diferentiat cele 4 care sustin intreg universul, a fost recunoscuta/redescoperita acum si nu a disparut odata cu BigBeng-ul asa cum se credea la un moment dat. Fizicienii vor sa o instrumenteze dar fara succes, punand in pericol -nu omul ci existenta planetara. Irationalul a pus stapanire si pe stiinta; orice descoperiore este o noua arma iar, oamenii de stiinta se fac a nu-si da seama pentru cine lucreaza SI IN CE SCOPURI. Evolutia tehnologica nu este evolutie umana, nici mijlocul evolutiei societatii ci, asa dupa cum se vede fara puterea tagaduirii, este mijloc de razboi si de poluare si distrugere a biosferei planetare , habitatul tuturor fiintelor planetare . Este mijlocul reteraformarii planetare pentru a sustine existente dusmanoase omului si pe care acesta "le tine la san" ca in metafora "sarpelui incalzit la san",.
Imperativul ca intensitate a trairii revendica alta directie de actiune si miscare a constiintei planetare. Civilizatie inseamana relatie interumana si nu avem la dispozitie decat doua tipologii relationale; a iubi si a folosi. Rutina experientei "a folosi" a generat inutilitatile psihologice cunoscute : controlul aproapelui prin teatrul de control denumit "vanatoarea de vrajitoare" si razboaiele aferente justificate astfel, etc, etc, iar nu in ultimul rand si cea de pe urma inutilitate- "importanta de sine" cu toate suferintele si revendicarile sale. Toate aceste inutilitati de baza sau nevoi (fecale) psihologice nu inseamana a traii ci a raii si sper ca ne-am plictisit de rutina lor, de risipa de inteligenta umana consumata doar pentru spectacolul grotesc al exhibitiilor emotionale, corporale si intelectuale de tot felul denumite " spectaculul lumii" . Daca ar fi doar un spectacol nu ar deranja pe cineva insa, cand ocupa intregul spectru social si prin massmedia domina educatia si dezvoltarea copiilor , inocentilor, este atentat la viitor, atentat la evolutia si implinirea constiintei universului viu, atentat la Dumnezeu. Specatacolul lumii este terorism mascat pe post de distractie cu care ne hranim orgoliile sifonate de prostie . Cel putin de la Shakespeare incoace alt spectacool nu cunoastem , suntem incremeniti in tribune si aplaudam mecanic, zambim mecanic, facem totul mecanic si automatizat. In tot acest timp ceva se misca si dezvolta dar nu este in beneficiul spectatorilor Spectatorii isi justifica incremenirea si le ocupa tot timpul.
Iubirea nu este o facatura, nu poti iubi la comanda nimanui motiv pentru care este alungata, discriminata intelectual si considerata periculoasa pentru rutinele folosirii omului de catre neoameni.
A fost inlocuita cu surogatul placerii: arbitrarului bunului plac si comoditatea bunului trai. Exhibitionismul in domeniul iubirii nu poate respira, si se incearca a fi implementat prin asa numitele povesti de dragoste sau telenuvele in care dependentele psihologice, conditionarea iubirii, sunt pezentate drept dragoste, drept iubire.
Nu trebuie sa va schimbati sau sa deveniti ceea ce sunteti . Nu poti deveni ceea ce esti si cand stii cine esti nu mai esti. Iata reelevatia dinamicii intensitatii verbului universal a fi.
Cu aceste consideratii deplorabile ale deplorabilului "a te face ca esti" imi inchei exhibtia inteletuala a carei experienta imi releva daca mai era necesar asta, ca cine nu traieste vorbeste despre.
nu sunt cunoscut.
"Omul se cunoaste dupa fapte precum pomul dupa fructe" Ideea nu poate suplini misterul a ceea ce omul este. Ideea de identitate se releva o inutilitate periculoasa generata de o cautare absurda indusa hipnotic, premeditat distructiva : cautarea de sine sau devenirea. Cel care cauta este ceea ce cauta si cautarea lui este imaginara, utopica. Inchipuirea preia controlul gandirii introducand irationalul ca facatura in domeniul gandului uman. Tot ce rezulta din cautarea de sine este inchipuire transformata in identitate fie prin autohipnoza , fie prin sugestie hipnotica din mediul psihologic. Nu au nici o importanta toate acestea, imperativ este incetarea cautarii, devenirii si cand inceteaza - doar zambetul va incununeaza fata; nu puteti sa nu fiti.
Existenta este un dar al misterului a ceea ce suntem si immensului potential denumit Dumnezeu , sursa si continator in acelasi timp. Este demonstrat stiintific; acea Unica forta din care s-au diferentiat cele 4 care sustin intreg universul, a fost recunoscuta/redescoperita acum si nu a disparut odata cu BigBeng-ul asa cum se credea la un moment dat. Fizicienii vor sa o instrumenteze dar fara succes, punand in pericol -nu omul ci existenta planetara. Irationalul a pus stapanire si pe stiinta; orice descoperiore este o noua arma iar, oamenii de stiinta se fac a nu-si da seama pentru cine lucreaza SI IN CE SCOPURI. Evolutia tehnologica nu este evolutie umana, nici mijlocul evolutiei societatii ci, asa dupa cum se vede fara puterea tagaduirii, este mijloc de razboi si de poluare si distrugere a biosferei planetare , habitatul tuturor fiintelor planetare . Este mijlocul reteraformarii planetare pentru a sustine existente dusmanoase omului si pe care acesta "le tine la san" ca in metafora "sarpelui incalzit la san",.
Imperativul ca intensitate a trairii revendica alta directie de actiune si miscare a constiintei planetare. Civilizatie inseamana relatie interumana si nu avem la dispozitie decat doua tipologii relationale; a iubi si a folosi. Rutina experientei "a folosi" a generat inutilitatile psihologice cunoscute : controlul aproapelui prin teatrul de control denumit "vanatoarea de vrajitoare" si razboaiele aferente justificate astfel, etc, etc, iar nu in ultimul rand si cea de pe urma inutilitate- "importanta de sine" cu toate suferintele si revendicarile sale. Toate aceste inutilitati de baza sau nevoi (fecale) psihologice nu inseamana a traii ci a raii si sper ca ne-am plictisit de rutina lor, de risipa de inteligenta umana consumata doar pentru spectacolul grotesc al exhibitiilor emotionale, corporale si intelectuale de tot felul denumite " spectaculul lumii" . Daca ar fi doar un spectacol nu ar deranja pe cineva insa, cand ocupa intregul spectru social si prin massmedia domina educatia si dezvoltarea copiilor , inocentilor, este atentat la viitor, atentat la evolutia si implinirea constiintei universului viu, atentat la Dumnezeu. Specatacolul lumii este terorism mascat pe post de distractie cu care ne hranim orgoliile sifonate de prostie . Cel putin de la Shakespeare incoace alt spectacool nu cunoastem , suntem incremeniti in tribune si aplaudam mecanic, zambim mecanic, facem totul mecanic si automatizat. In tot acest timp ceva se misca si dezvolta dar nu este in beneficiul spectatorilor Spectatorii isi justifica incremenirea si le ocupa tot timpul.
Iubirea nu este o facatura, nu poti iubi la comanda nimanui motiv pentru care este alungata, discriminata intelectual si considerata periculoasa pentru rutinele folosirii omului de catre neoameni.
A fost inlocuita cu surogatul placerii: arbitrarului bunului plac si comoditatea bunului trai. Exhibitionismul in domeniul iubirii nu poate respira, si se incearca a fi implementat prin asa numitele povesti de dragoste sau telenuvele in care dependentele psihologice, conditionarea iubirii, sunt pezentate drept dragoste, drept iubire.
Nu trebuie sa va schimbati sau sa deveniti ceea ce sunteti . Nu poti deveni ceea ce esti si cand stii cine esti nu mai esti. Iata reelevatia dinamicii intensitatii verbului universal a fi.
Cu aceste consideratii deplorabile ale deplorabilului "a te face ca esti" imi inchei exhibtia inteletuala a carei experienta imi releva daca mai era necesar asta, ca cine nu traieste vorbeste despre.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu